6,333 matches
-
ar vrea să-l clocească, eu sânt cel care-și agită lăbuțele invizibile (dar multe, multe!) prin odaie, gras și satisfăcut. Tot ce s-a petrecut în noaptea asta între cei doi prieteni ai noștri, care n-au fost prea cuminți, a trecut în burtica mea sferică. Ia uite-i cum își trag, înfrigurați, hainele pe ei. Se evită cu privirea, nu mai au nimic să-și spună și, chiar dacă ar avea, nu mai socotesc că merită osteneala. El zâmbește rece
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vorbea adesea prostii și nu ne temeam de ea. ― Ba îl iubesc foarte mult, răspunse Maitreyi, zâmbind. ― Dacă îl iubești, sărută-l, ceru Chabù. Maitreyi începu să râdă mai tare și-i spuse ră vorbește prostii și că o fată cuminte ca ea nu trebuie să vorbească prostii. ― Dragostea nu e prostie, spuse Chabù, foarte serioasă. Haide, sărută-l. Uite, eu îl sărut. Într-adevăr, se ridică de pe bancă și mă sărută pe obraz, și atunci, tot râzând, Maitreyi mă sărută
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fel sau altul, Ivan ne-a binecuvântat, și binecuvântarea lui ne-a purtat noroc. - Nu mai aprinde țigara, îl întrerupse Arhip. Mai așteaptă. Ești încă obosit. Te-a obosit și pe dumneata urcușul. - Ce este mai curios, continuă Darie punîndu-și cuminte pachetul cu țigări în buzunar, este că o singură clipă nu m-am întrebat ce căuta acolo Ivan, atât de grav rănit, singur în mijlocul lanurilor de porumb, unde nu fuseseră lupte, locuri pe care avioanele germane de vânătoare nu apucaseră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
afle în oraș. Au apărut știri și articole în diverse gazete, majoritatea absurde, ridicole. Dar, ca să revin, trebuie să colaborezi și dumneata, trebuie să știm mai mult și mai multe: de unde ești, cine ești, ce profesie ai, și celelalte. Clătină cuminte din cap și repetă de mai multe ori: "Bine! bine!" " Se îngroașă gluma; trebuie să fiu cu ochii în patru." Noroc că în dimineața următoare simți, trecîndu-și limba peste gingii, colțul primului canin. Cu o exagerată inocență i-l arătă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe 10 ani în ceea ce privește: A) PROFESIA: • Cum va evolua cariera mea? (un obiectiv principal să fiu permanent pe fază, să nu ratez nici o ocazie de a progresa) • Ce salariu doresc să obțin? • Ce grad de autonomie doresc să dobîndesc? (subaltern cuminte, docil sau încăpățînat ori membru al staff-ului de conducere) • De cît prestigiu îmi propun să mă bucur de pe urma profesiei mele? (să devin un profesionist redutabil, să fiu în centrul atenției mereu, ca un magnet, sau să stau în umbră
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
au devenit o mare problemă. Massmedia, doctorii, cu toții atrag atenția asupra acestor chimicale amestecate cu plante. Exemplul concret este prietenul meu din copilarie, Andrei. Acest băiat era marginalizat de către colegii săi,mai golănași, pentru că era un băiat cu note bune, cuminte și ascultător. Ultima oară când m-am întâlnit cu el slăbise, avea ochii roșii. A început să-mi povestească despre dependența lui față de droguri. Deoarece toți colegii lui râdeau de el că este fraier, a început să se întâlnească cu
Fii conştient, drogurile îţi fac rău. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Popescu Larisa, Carmen Petreanu () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2037]
-
casă, avea obiceiul să-mi spună. Pe Ivona mi-era teamă și s-o ating cu mâna. Am fost atât de slăbită la naștere, că n-am alăptat-o, și ea, biata de ea, s-a îmbolnăvit... Era un copil cuminte, dar bolnăvicios, și așa a rămas toată copilăria... Nu o plăcuse madam Ioaniu pe fii-sa, prea semăna cu bărba-su. Și ăla, cumsecade, cum o fi fost, da slab și cam bătrâior, și cu nasu lung ; nu o plăcuse ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de om mare... Poate din cauza aceasta, când mă gândesc la ea, parcă niciodată n-a fost mică... Sigur, o iubeam, cum să n-o iubesc ? Instinctul de mamă, cum... și animalele își iubesc puii... Dar Ivona era un copil prea cuminte și puțin ciudat... Și, fără să bag de seamă, m-am trezit cu ea mare... Asta-i... Că nu-i ardea ei să vază de fii-sa cum nu-mi arde mie să fiu vlădică. Mulți gărgăuni avusese în capu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cercei de cireșe și să bată țurca. — Mais, voyons, spune mademoiselle Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă amestecată cu caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și caseta de bijuterii, îmbrăcată în argint, era întredeschisă la fel, pe toaletă, într-o neglijență căutată, și din ea ieșeau în afară aceleași șiraguri de coral și chihlimbare. Muti nu schim base mai nimic, pentru că Yvonne era un copil cuminte și, dacă nu avea voie să atingă ceva, știai sigur că n-are să îl atingă. Se uita în oglindă, o oglindă înaltă până la plafon, cu o ramă neagră de abanos, cu sidef încrustat în măsuța toaletei și împrejurul sertarelor ; ape
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
până la plafon, cu o ramă neagră de abanos, cu sidef încrustat în măsuța toaletei și împrejurul sertarelor ; ape roz, ape bleu vert făcea sideful în penumbra camerei, o lumină ștearsă, ușor gălbuie intra prin ferestre. Yvonne fusese totdeauna un copil cuminte, care nu scosese ochii păpușilor și nu le smulsese părul ; nici acum nu atingea nimic, stătea doar pe taburet și se privea în oglindă. Nu, lucrul acela ciudat, care se întâmplase în lipsa ei, nu-i schimbase nimic pe figură. Păcat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei particulară de umor. Și totuși, în fiece secundă el știe că s-ar putea ca ea să aibă (ca de atâtea alte ori), înaintea lui, dreptate. O copilă, Sophie - o copilă față de el, care îl ațintește cu ochii ei, cuminți și atoateștiutori, mari și albaștri. O copilă față de el, dar care cunoaște viața dintr-un pur instinct, neavând nevoie să o mai și înțeleagă. Intuiția feminină care, ocultă și vicleană, stăpânește lumea, în timp ce lui nu-i mai rămâne altceva de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i păruse atrăgător de tenebros, încât nu mai băgase în seamă mirosurile amestecate, totul găsindu-l numai o excitantă aventură. Totul deschizându-i perspective (îți mărturisise) pentru o viață nouă. Astfel că, fără să mai țină seama de sfaturile tale cuminți, se repezise să deschidă geamul rotund al mansardei, strigând încântată că seamănă cu hubloul unui vapor ; nemaipăsându-i nici de discreție, nici de prudență, riscând pentru un capriciu să fie văzută și să se compromită. Îi păruse totul șarmant, minus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcuseși gestul nebunesc s-o săruți când ați rămas singuri în salon, în timpul primei boli a Profesorului. Cum tu o mângâiaseși timid și ea, ferindu-se, își stricase pieptănătura, spunând că vrea să plece, și tu insistând că vei fi cuminte ca să mai stea, a început să se plimbe prin cameră, căutând o oglinjoară, spunea ea, cât de mică. N-a găsit-o, dar i-a venit ideea să se pieptene în geam, așa cum (a râs) fac servitoarele. Avea tot timpul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se instala tăcută în jilț, în colțul cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri dorințele de aventură ale sufletului ei, tânăr și cuminte. Nimic n-ar fi putut-o opri să apară timidă în fața ușii, mereu la aceeași oră. O mică sălbăticiune pe care n-aveai decât s-o lași în pace dacă voiai să n-o sperii. Și eu chiar asta făceam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se oprește. Așa cum nici legea progresului nu pare a se verifica în acest secol pe care tocmai speranța în ea l-a deschis, așa cum nici binele nu se înlocuiește cu mai mult bine, ci dimpotrivă, așa cum nici femeile cele mai cuminți nu pot trăi fără societate... Totuși, același salon cu șemineu de porțelan, aceeași oră, aceeași pomieră de bronz încărcată cu scrisori și extrase, același Papierkorb plin... Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se clatină, cu sfeșnicul aprins. Prompt însă, domnul Ialomițeanu a și ajuns, din câțiva pași mari, la locul incidentului ; mai întâi suflă în lumânare, apoi se apleacă să o descopere pe făptașa ghemuită dedesubt, în întuneric. — La ora aceasta copiii cuminți se culcă... Vine moș Ene pe la gene, nu ? o întreabă calin. Moș Ene pe la gene, repetă, aplecându-se și mai mult, pentru că, pe măsură ce se apropie, ea se tot retrage dedesubt. Moș Ene pe la gene... Faptul că este auzit în tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine, că io de câte ori n-am pățit-o ! Că frigu-i ăl mai mare dușman al omului pe lume, d-aia umblu și io cu șapte cojoace ! D-aia Gelu, nepotă-miu, îmi zice Baba-Dochia ! Eee, ce băiat deștept și-nvățat și cuminte ! Ăsta zic că pân-acu n-a umblat cu v-o fată ! — Crezi ? — Io crez, da dracu știe ? Că așa e de mutulică ! Ăștia care e muți, ăștia tace și face, nu trebe să te-ncrezi în ei, că când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în ei, că când ți-e lumea mai dragă, îți face pocinogu. Așa e și mă-sa lui, o mută și-o încuiată, și el cu ea seamănă, da și cu frate-meu, Ilie ! Că e deștept ca el și cuminte ! Norocu lu bietu Ilie a fost când m-am măritat io și-am deschis prăvălia în Coriolan ! C-acu ajunsesem să am banii pe mână, vâram mâna-n tejghea și scoteam banii și-i plăteam lu Ilie taxele. Și la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la mine, tot așa : îl vezi pe dumnealui ? face. Îl cunoști cine e, de când... Trăznelile lui ! Și io d-atunci i-am zis : nepotă-miu ! Iote, i-am zis, ăsta-i nepotă miu, și rar așa băiat deștept, și frumos, și cuminte ! încă prea cuminte - și-ăștia prea cuminți rămâne de căruță ! Nu prea are noroc ! Norocu-i la ăla de știe să dea cu râtu ! Ce te-apucă ? Prea ești nervos, prea-ți sare țandăra din toate, prea... Mai lasă, mai ascultă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa : îl vezi pe dumnealui ? face. Îl cunoști cine e, de când... Trăznelile lui ! Și io d-atunci i-am zis : nepotă-miu ! Iote, i-am zis, ăsta-i nepotă miu, și rar așa băiat deștept, și frumos, și cuminte ! încă prea cuminte - și-ăștia prea cuminți rămâne de căruță ! Nu prea are noroc ! Norocu-i la ăla de știe să dea cu râtu ! Ce te-apucă ? Prea ești nervos, prea-ți sare țandăra din toate, prea... Mai lasă, mai ascultă și de alții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dumnealui ? face. Îl cunoști cine e, de când... Trăznelile lui ! Și io d-atunci i-am zis : nepotă-miu ! Iote, i-am zis, ăsta-i nepotă miu, și rar așa băiat deștept, și frumos, și cuminte ! încă prea cuminte - și-ăștia prea cuminți rămâne de căruță ! Nu prea are noroc ! Norocu-i la ăla de știe să dea cu râtu ! Ce te-apucă ? Prea ești nervos, prea-ți sare țandăra din toate, prea... Mai lasă, mai ascultă și de alții, nu mai tot da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din unt, paste sau zahăr. Iepurașul: Prima apariție a iepurașului ca simbol al Paștelui a avut loc în Germania, la începutul sec. al XVIIlea, din aluat și zahăr. În America, tradiția iepurașului de Paști care aduce cadouri, ouă vopsite copiilor cuminți a fost adusă de emigranții germani. Asfel, iepurașul de Paști a fost alăturat lui Moș Crăciun în inimile copiilor din lumea întreagă. Bucate sfinte la slujba de Înviere: Slănina e folosită la mai multe leacuri: se ung rănile; dacă se
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
caldă, veselă pe care o facem oprește ploaia care ar trebui să curgă din cerul dens, opac. O altă modalitate de omogenizare ar fi ședințele de informare ideologică care pînă una alta se țin În dormitor. Echipele de fotbal stau cuminți, soldații nu strigă nimic unii la alții și tot miracolul născut de mingea de cauciuc după care alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un tip scund și palid, palid
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
publice, mai ales aici, la mare. Cei doi susțin că nu e doar o legendă. Păcat că nu vreți să mergem, acolo se Întîmplă, știți voi ce, chestii..., le spui. Așa că noaptea vă găsește pe plajă Într-o turmă așezată cuminte În cerc, din care se ridică o rumoare stinsă, spartă uneori de rîsete sau de comentarii ori de acordurile unei chitări, Însoțite de o lălăială stinsă. SÎnteți păziți de grănicerii care Încep să patruleze de Îndată ce se lasă Întunericul, o patrulă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]