27,663 matches
-
și-n suflet ca un ciocan imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură decenii; și înnebunitorul piuit nu-l slăbi din urmărit. Îi mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de care nu-l ducea capul cum să scape. În câteva rânduri se gândi să renunțe la practicarea vânătorii și să-și și înstrăineze
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
timp a trecut. A zburat, în istorie, în neant, ca orice alt fapt căruia, la momentul de răscruce, nu-i acorzi atenția necesară. Au trecut ani. Dansatoarea cu viața ei; dansatorul cu viața lui. Pentru ca tocmai acum, la aproape un deceniu de atunci, în același loc, să se organizeze, o altă masă de vânătoare, după o reusită partidă la iepuri. Dansatorul uitase cu totul aspectul de la prima partidă de iepuri. Fata, încrezătoare în gând și soartă, a fost sigură că Mihaiu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oprește, făcând loc persoanelor coborâte din luxoasa mașină care tocmai a oprit. Tresare. Dintre coborâții din autoturism îl cunoaște pe unul: fostul rege Miahi al României. Se cunosc de pe când erau copii. Or fi, de-atunci, mai bine de șapte decenii. Dacă nu, chiar, aproape opt. Fostul monarh, înalt, slab de-l bate vântul, îl recunoaște, la rândul său, pe bunic. Se desprinde de grup și, cu mâna întinsă a salut, se apropie de fostul prieten de joacă, în secolul trecut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
somn de om gospodar! Baba Într-un sat pierdut de lume, din Maramureș, numit Pietrele Rare, despre care bătrânul Ion Sandu zice că aici e sfârșitul omenirii, pe când, mătușa Tamara, că, dimpotrivă, e începutul, pe Valea Chiuarului, dăinuie, de câteva decenii, un eveniment care, numai din întâmplare, a putut ieși la iveală, nu de multă vreme. Un eveniment care tinde să ducă în istorie denumirea de Pietrele Rare, așezând în loc, pe frontispiciul măruntului sat, denumirea de Baba. Mulți dintre puținii locuitori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din mașină, și din case, și din servici! Ticălos ce ești. Dar, să-ți explic. Nu! Explicația s-a realizat. În momentele acestea. Cară-te, pe plaja de pe care m ai cules, după care mi-am îngropat, fără vină, un deceniu de viață. Pleacă! Dispari din ochii mei! Scârbă de om, ce poți să fii! Hachițele De unde să fi știut, tânărul Costache Blându, cum e viața cu milioane și printre femei? De unde, dacă nu l-a învățat nimeni și nici n-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vine acest ex traordinar firesc pe care-l aveți pe scenă?”... Stau și mă-ntreb dacă Hegel - un filosof realizat, deci mai mare decît Coca - ar fi avut un și mai mare firesc pe scenă... Ca să vezi, cam de un deceniu Încoace’, a apărut și la noi meseria de ONOMATURG. Sau Namer. Un interviu cu un asemenea original mi-a deschis ochii : nu cumva și-n dramaturgie ( & manageriat artistic) ar fi util un onomaturg? Da, da, cel care ar putea da
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Bacău, vorbind despre premiera secției de animație a teatrului local Frumoasa și bestia, un cronicar ce credeți că descoperă? Că ar fi, recenta reprezentație, „o noutate absolută, actorii păpușari jucînd live Întreg spectacolul”. Deoarece eu Însumi am montat, În ultimul deceniu, aici, trei reprezentații live, am dreptul să mă-ndoiesc că spectacolul ar fi o noutate ; și-n plus, absolută! Știindu-mă pasionat de Cehov, un amic & coleg la Universitatea de Arte, mă poftește să văd Pescărușul cu teatrul din Sf.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de regie, tot nu-mi dispare teama de primele repetiții. Știu mereu ce vreau, dar niciodată, În amănunt. PÎnă la primul șnur Însă, am mari temeri, nerostite : o fi bine? N-oi fi prea temerar ?- cum mi se reproșa În deceniul nouă. N-oi fi prea cuminte? - cum mi se mai reproșează, după 2000. Am scris caiete de regie la Cehov cînd aveam 30 de ani. Predau și la un masterat Cehov. L-am și montat, de trei ori. Și totuși
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Aflu că balerinii de la celebrele teatre Bolșoi și Kirov sunt acum obligați să se-nroleze În armată. Vestea sună la fel de absurd precum : militarii ruși sunt obligați să se-angajeze la Bolșoi & Kirov... Alexandru Arșinel e un actor intens mediatizat. De decenii apare la tv, singur sau alături de infatigabila Stela, jucînd Încornorați, femei grase, senili slabi, cîntînd și povestind ce greu e să fii director la Revistă. De o vreme Își exhibă și hobby-ul gastronomic. Pe micul ecran, ori În reviste
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ceva mai Încolo, legat tot de păpușă, Șerban povestește că un mare mînuitor, după ce scotea păpușile din ladă, le ținea o vreme lipite de frunte, ca să intre-n el spiritul pă pușii! Frumos!... Compatriotul nostru a fost marcat, În primul deceniu ulterior plecării din România, de Brook și Grotowski. Cartea se vrea un omagiu indirect adus lor și celorlalțu oameni de teatru celebri, care i-au deschis ochii asupra Înțelegerii profunde a artei spectacolului. A reținut că Brook spunea: „un actor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
despre o scenografă cunos cută a Naționalului ieșean, folosește formula „Axentei Marfa”. Personal, aș prefera Marfei Axenti. Genitivul (sau dativul?) Îmi amintește o sintagmă și mai hazlie, folosită de un gazetar orădean la un colocviu de regie de-acum trei decenii : „Mucenicăi Mușat”, În loc de Mușatei Mucenic. Aștept ziua În care se vor Încerca asemenea acor duri la nume precum Valeria Seciu, Fatma Mohamed, Olga Tudorache, Laura Avarvarei, Marlene Duduman... În jurnalul lui Pericle Martinescu găsesc o Însemnare exemplificatoare pentru prejudecățile unor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cuvîntul vedetă. Mai ales În ultimii douăzeci de ani. Personal, Îi privesc mefient pe cei care se cred sau se prezintă astfel. Fiindcă, a fi vedetă Înseamnă , paradoxal, a rata notorietatea ! Vedeta moare după o lună, un an sau un deceniu. Creatorul, cha rismaticul adevărat, nu dispare nici după un mileniu. Shakespeare e geniu, Mihaela Tatu e vedetă. Birlic e geniu, rudimentarul Mitoșeru e vedetă. Mozart e geniu, Nicoleta Voica, vedetă. Și-atunci? Cei ce se zbat să devină vedete, ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vroia să spună : că după modelul Sică Alexan drescu, nimic nu-l mai poate reda, oriunde În lume, pe ade văratul Caragiale. Teorie falsă și semidoctă - oricît de mare respect am avea pentru galeria de aur a teatrului românesc din deceniile cinci-șase ale secolului trecut, trebuie să recunoaștem că acestia nu erau niște erudiți. Deci, nu-i era greu unui geambaș de actori precum Sică, să-i Îndoctrineze pro domo. Azi, În 2006, situația e cu totul alta ; și speța, oleacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Fără să-l raportez, neapă rat, la antemergători. Arta merge Înainte. Ca și viața, nu?... După ce am citit cele două volume de amintiri ale celui care a fost actorul român Dumitru Furdui, mort la Paris, unde se stabilise de un deceniu, În 1996, iată că găsesc o declarație a lui Bogdan Stanoevici, care caută să justifice exitul histrionului : „CÎnd a decis să părăsească această lume , cred că a făcut-o pentru că nu suporta i deea de a lăsa În urmă o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și prostia”. Păi atunci, ce sentiment trebuiau să-ți inducă momentele În care-i priveai În ochi pe Torquemada, Stalin, ori Ceaușescu?! Găinile-s ...Îngeri (doar și ele au aripi!), pe lîngă marii călăi ai omenirii !... Am cunoscut, acum două decenii, un actor bun, dar cam de modă veche . Eu realizasem, sub direcția lui, un spectacol de gaguri - gen care nu producea nici o impresie histrionului. La premieră, după al zecelea pahar, interpretul se vaită , mai În glumă, mai În serios : „Acest
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
face (rar!) filme pe la tv - deși avea un nume-n teatru...Îl știu pe T. care se mulțumește cu o emisiune tv aducătoare de bani... Mai cunosc cel puțin zece tipi de care nu se mai aude nimic, de peste un deceniu...Și-n plus, am citit o confesiune tristă a lui Radu Penciulescu (din 2004) :” Nu vreau să mai montez nimic - nici În România, nici În Franța, nici În Suedia. Am grijă de copil, mă uit la televizor, Îmi place să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
după ore de argumentare, pe drumul meu. Am dat un exemplu ilustru de creator obosit; dar mai am un exemplu celebru, care-mi este neclar : Pintilie. De la Revizorul, n-a mai montat nimic pe vreo scenă românească. De ce? Peste un deceniu de absență nu poate fi explicat prin nimic plauzibil. La fel, pun Întrebarea : de ce a renunțat Petrică Ionescu să monteze Scrisoarea pierdută la Național, acum șapte ani, după ce venise-n țară și Începuse lucrul? De ce nu-i mai ies lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Un subiect, pentru mine, incendiar. Fiindcă, dacă dramaturgia de dinainte ( mă refer la cea din perioada 1949 1989) conținea, În bună măsură, piese nejucabile azi ( din motive de tematică), cea actuală, după părerea mea, nu va fi jucată peste două-trei decenii, din motive de limbaj. E normal să mai scapi, Într-o piesă, un cuvînt deșucheat : o sută Însă, cred că e prea mult...(vezi și exemplul dat la pagina 341). Oricum, criticul n-are nici o vină pentru pornografiile care mustesc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată, În reproșuri ...cu reflexe politice). Mai există În carte un episod absurd, kafkian aș zice, În care o capodoperă (Tulburarea apelor de Lucian Blaga) are nevoie de cîteva decenii spre a-și croi, În fine, drumul spre rampă. În fine, ciudată mai e și dispariția caietelor cu procese-verbale de la vizionări, În majoritatea instituțiilor de spectacol trecute În revistă. Domnul Wohl se ocupă cu seriozitate & aplicație de textele lui Macrinici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Jitianu, dar și o teatrografie, ilustrații (fotografii din spectacole), amintiri ale unor colegi. Am remarcat tonul echilibrat al opiniilor artistului, punctul lui de vedere decent - dar nu indulgent, asupra multiplelor probleme cu care s-a confruntat , În cele trei decenii de activitate. Nu excelează prin figuri de stil, prin talent literar, scrisul scenografului ; nu seduce, nu acroșează, ci mai mult diagnostichează. Scrie limpede, sec, la obiect. Arată hibele și propune remedieri. Este mereu documentat și dă verdictul În cunoștință de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aibă propriul său spațiu convențional, unic și inimitabil” ( just, dar deloc simplu! -n.n.); reamintește importanța documentării, numind-o, atît de frumos, „dialog În plan intim cu imaginile” ; explică , vizionar ( să nu uităm că gîndurile artistului au fost redactate În deceniile optnouă ale secolului trecut!) că „rareori o scenă de teatru poate cuprinde orice repertoriu” ; obsedat, ca orice artist care trebuia să facă față eternei lipsei de fonduri alocate realizarării scenografiei, explică : ” Uneori, talentul și cultu ra reușesc să suplinească lipsurile
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
300 de urși”. Și cine ține evidența Împușcaților? Cine centra lizează? Și dacă unii Împușcă fără să raporteze? Dacă ur șii nu se lasă Împușcați?! În fine, or mai fi 300 de urși În România?...Hm! Marele Ionesco spunea, cu decenii În urmă, că se bucură că e ...șmecher; dar că nu vrea să vină războiul, fiindcă nu poate face pe șmecherul decît În timp de pace. „CÎnd va veni războiul, interesanta mea individualitate va fi copleșită În mod lamentabil de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
stradă. Important este să păstrezi controlul asupra acestei „poliedrice identități ” ! Just! Trec În revistă o promoție de actori apropiată de mine (i-am apucat În facultate). O promoție bună. Ce s-a Întîmplat cu componenții ei În cele doar trei decenii, de cînd au terminat studiile? E interesant de calculat : din 36 de actori, numai 18 profesează. Restul, fie au decedat, fie au emigrat, fie au ajuns În alte medii - Casa Armatei, mănăstire, alimentație publică...(sic!). Spre exemplu : actor bun, bărbat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atotștiutoare recomandă, mai Întîi : „...de la 60 de ani Încolo trage obloanele și ai Încredere că cei care vin vor ști să facă ceva”. Sigur că trebuie să ai Încredere În tineri - de altfel, nimeni nu i-a persecutat, În ultimele decenii. Dar ce faci cu Rebengiuc, Ciulei, Pintilie, Andrei Șerban, Marin Moraru, Ștefan Iordache, Vali Seciu, Olga Tudorache, Cătălina Buzoianu, Dorel Vișan ș.a., care au ghinionul de-a fi depășit 60 de ani și care n-au bunul-simț de-a trage
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
public-țintă nu foarte numeros. Dar scrisul, În fond, ține și de intimitatea creatorului ; acesta scrie și pentru el, pentru a rămîne ceva În urmă, pentru a afla realizatorii spectacolului o opinie autorizată. Cronica teatrală este vitregită , din start. Dar, peste decenii, probabil, posteritatea o va prețui. Ca dovadă zecile de volume de specialitate care apar anual , la noi ( o parte din ele, inițial, teze de doctorat!) și care au la bază cărți despre teatru , d’anțărț... Pe Adrian Țion l-am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]