5,030 matches
-
recent din „Temps nouveaux”), Hrușciov, un impulsiv, care de obicei nu rămînea dator, l-a avertizat pe Neizvestny: „Sînteți un om interesant, îmi plac cei ca dv., însă aveți în dv., deopotrivă, un înger și un demon. Dacă va învinge demonul, noi vă vom distruge. Dacă va birui îngerul, vă vom ajuta”. Cum era de prevăzut la un avangardist, caracter independent, a învins demonul. În consecință, Ernst Neizvestny a ajuns hamal în gara Riga și tăietor de piatră pentru alți sculptori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plac cei ca dv., însă aveți în dv., deopotrivă, un înger și un demon. Dacă va învinge demonul, noi vă vom distruge. Dacă va birui îngerul, vă vom ajuta”. Cum era de prevăzut la un avangardist, caracter independent, a învins demonul. În consecință, Ernst Neizvestny a ajuns hamal în gara Riga și tăietor de piatră pentru alți sculptori. Povestea sa m-a făcut să mă întreb dacă există un artist român care să-l fi înfruntat în termeni similari pe Gheorghiu-Dej
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
secretar general și președinte al republicii. Printre plecăciunile și bâlbâielile marilor dregători prezenți, Ceaușescu trecea nervos, cu buzele mai subțiate și învinețite de furie, complet neatent la ce i se spunea la fiecare stand. După câteva minute, ca fugărite de demoni, intrară prin poarta principală mașinile cu cei din suita președintelui, oprind brusc, una după alta, la vederea mașinii ce le-o luase înainte și dispăruse fără urmă. Intrară în mare viteză în pavilion consilierii președintelui, urmați de Angelo Miculescu, Virgil
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de revistă, de altă tonalitate, cea a uimirii de sine, „Mai spre sfârșitul vieții/ de unde să Începi să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o aparență frumoasă, curajos, puternic spiritual, calități pentru care era admirat de toți camarazii. în închisoarea Pitești atât de groaznic a fost torturat încât și ultima fibră musculară și nervoasă căpătase deformații permanente. Devenise un alt om. Din înger devenise demon; din sfânt torționar. I se crease un nou reflex condiționat, acela de a-l informa pe Țurcanu (Securitatea) de tot ce nu era conform regulamentului de detenție. El era asemeni omului cel mai bun din lume după ce-și pierde
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
semiîntuneric cu o lumină difuză generată de niște beculețe albastre, care se proiectau pe un perete unde se vedeau niște umbre nemișcate, într-o poziție amenințătoare. Totul era perfect regizat pentru înspăimântarea de moarte a victimei. Acele figuri păreau niște demoni gata de a porni la atac. O imagine de Apocalips, care din statică așa cum părea la început, se puse în mișcare, pășind câte un pas spre victimă. O groază nemaipomenită îl cuprinse pe Tavi și o marcă, fără să vrea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
puse în mișcare, pășind câte un pas spre victimă. O groază nemaipomenită îl cuprinse pe Tavi și o marcă, fără să vrea, printr-un urlet de fiară încolțită. Pe măsură ce ochiul se acomoda își dete seama că nu era vorba de demoni ci de gardieni, care vroiau să-i administreze o corecție pentru ce? nu știa încă. în mijlocul camerei era un pat de fier gol, cu somieră din fâșii de tablă, fără saltea. Locotenentul Ștefan îi puse întrebarea: Voinea, tu ai spus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tot muri animale. Nimeni nu poate schimba cursul lucrurilor. După-amiezele o să vezi ridicându-se fumul de la incinerarea lor. Toată iarna n-o să ai în fața ochilor decât fum cenușiu și zăpadă albă. 21 În țara aspră a minunilor Brățări, Ben Johnson, demon Dincolo de dulapul din perete se întindea întunericul nemărginit. Dar pentru că acum știam de existența Întunegrilor, îmi era și mai groază decât înainte. În afara beznei totale nu se distingea nimic. Deoarece veneam de la lumina neonului de pe străzi și a vitrinelor, întunericul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
wgevl Mi se părea mai degrabă că semăna cu finlandeza. Din păcate, nu știu nimic nici despre această limbă. Dacă ar fi să dau o semnificație sunetelor, m-aș aventura pentru următoarea: „Un țăran l-a întâlnit întâmplător pe bătrânul demon pe drum“. Dar nu era decât impresia mea. Nimic fundamentat. Mi-am văzut mai departe de drum încercând să găsesc, prin sunete și propoziții, semnificația ecoului pașilor ei. Mi-am imaginat cum se mișcau tenișii roz. Mai întâi călcâiul drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai greu. Aveam impresia că s-a defectat arcul ceasului și de aceea nu mai înaintau limbile. Ecoul tenișilor roz răsuna vag. Înainte. Înapoi. Efgvén - gthôuv - bge - shpèvg - égvele - wgevl Efgvén - gthôuv - bge - shpèvg - égvele - wgevl Efgvén - gthôuv - bge... Bătrânul demon s-a așezat pe o piatră la marginea drumului unui sat finlandez. Demonul avea zece mii, sau poate douăzeci de mii de ani și părea cumplit de obosit. Îmbrăcămintea și încălțămintea îi erau prăfuite, iar barba oribilă. „Unde te grăbești așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mai înaintau limbile. Ecoul tenișilor roz răsuna vag. Înainte. Înapoi. Efgvén - gthôuv - bge - shpèvg - égvele - wgevl Efgvén - gthôuv - bge - shpèvg - égvele - wgevl Efgvén - gthôuv - bge... Bătrânul demon s-a așezat pe o piatră la marginea drumului unui sat finlandez. Demonul avea zece mii, sau poate douăzeci de mii de ani și părea cumplit de obosit. Îmbrăcămintea și încălțămintea îi erau prăfuite, iar barba oribilă. „Unde te grăbești așa?“ îl întrebă demonul pe țăran. „Mi s-a rupt sapa și trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așezat pe o piatră la marginea drumului unui sat finlandez. Demonul avea zece mii, sau poate douăzeci de mii de ani și părea cumplit de obosit. Îmbrăcămintea și încălțămintea îi erau prăfuite, iar barba oribilă. „Unde te grăbești așa?“ îl întrebă demonul pe țăran. „Mi s-a rupt sapa și trebuie s-o repar, răspunse țăranul.“ „N-ai nici un motiv de grabă. Soarele e încă sus pe cer și nu-i cazul să muncești atât de mult. Stai și tu jos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a rupt sapa și trebuie s-o repar, răspunse țăranul.“ „N-ai nici un motiv de grabă. Soarele e încă sus pe cer și nu-i cazul să muncești atât de mult. Stai și tu jos și ascultă-mi povestea“, zise demonul. Țăranul s-a uitat atent la fața demonului. Știa că nu e bine să stea de vorbă cu el, dar văzându-l așa jerpelit și obosit... Ceva m-a lovit peste obraz. Ceva plat și moale. Nu ceva mare. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
răspunse țăranul.“ „N-ai nici un motiv de grabă. Soarele e încă sus pe cer și nu-i cazul să muncești atât de mult. Stai și tu jos și ascultă-mi povestea“, zise demonul. Țăranul s-a uitat atent la fața demonului. Știa că nu e bine să stea de vorbă cu el, dar văzându-l așa jerpelit și obosit... Ceva m-a lovit peste obraz. Ceva plat și moale. Nu ceva mare. Ce se întâmpla? m-am întrebat. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi amintesc să mă fi așezat, și nici să mi se fi făcut somn. — E tactica indivizilor. Asta și urmăresc. Fac totul ca să ne adoarmă aici. — Care indivizi? — Cei care locuiesc aici, în munte. Nu știu dacă sunt zei sau demoni, dar știu că există. Fac tot posibilul să ne pună bețe-n roate. Am clătinat puternic din cap ca să mă dezmeticesc. — Nici nu mi-am mai dat seama când țineam ochii deschiși și când închiși. Ecoul tenișilor tăi era atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-n roate. Am clătinat puternic din cap ca să mă dezmeticesc. — Nici nu mi-am mai dat seama când țineam ochii deschiși și când închiși. Ecoul tenișilor tăi era atât de ciudat... — Tenișii mei? I-am povestit cum a ieșit bătrânul demon din acel ecou. — A fost o capcană, zise ea. Hipnoză. Dacă nu mi-aș fi dat seama că nu mai ești în spatele meu, ai fi dormit acolo pe vecie. — Pe vecie? — Da, bineînțeles, zise ea fără să-mi explice mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul poeziei de iubire din epocă, transcrie, într-un limbaj brutal, o senzualitate violentă, instinctul nud (Spasm, Deflorare, Demoni). Jean Richepin (din care a și tradus), Baudelaire, Maurice Rollinat sau Stuart Merrill puteau oferi modele tablourilor sumbre ale dorinței animalice (Vânătoare). La celălalt pol, se situează imaginea pură, de sorginte macedonskiană, a poetului - fanatic al visului, prins într-un
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
a libertăților ei întreite și suprapuse. Spațiul, mai întâi, se dilată, prin hiperrealismul descripției; timpul, apoi, se „umflă” fantastic, pentru a nu „răni”, prin apăsarea clipei care trece, personajele ciudate care tot apar (de la vârcolacul albastru, îndrăgostit de Clotilda, până la demonii verzi, gigantica spălătoreasă și miraculoasa călătoare); în fine, materia însăși a poeziei poate lua ipostazele cele mai curioase și suferi metamorfoze tulburătoare. E o lume în continuă fierbere, într-un clocot vital, cu „scene fără șir” și cavalcade răsunătoare, cu
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
se știe, modernitatea este caracterizată, spun francezii, de exces. Este prea mult deci, da, este vorba tocmai despre discursul francez despre modernitate. Literatura, ca unul dintre elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin aceasta adeziunea la modernitate. Îi vom găsi astfel printre antimodernii lui Compagnon alături de Joseph de Maistre și de Rland Barthes, pe Chateaubriand, pe Renan, pe Bloy, pe Paulhan și pe Gracq. Un singur lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a noțiunii de „antimodern”. Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
istoric literar mai degrabă decît de istoric al ideilor. Compagnon Îl lasă pe Thibaudet s-o formuleze: „trăsătura cea mai remarcabilă a familiei tradiționaliste este importanța ei În lumea literelor și slăbiciunea ei În lumea politică.” „Acest lucru, adaugă autorul Demonului teoriei, s-ar putea spune despre toți antimodernii noștri.” Același Thibaudet notează În 1932: „Secolul al XX-lea a văzut literele și Parisul trecînd În majoritate la dreapta În momentul În care, pe ansamblul Franței, ideile de dreapta pierdreau definitiv
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să se Întoarcă la secolul al XIX-lea francez, pentru a-i reda demnitatea știrbită În ultimele decenii de deconstrucție a categoriilor literare, Antoine Compagnon voise să clarifice relația pe care o Întreține tocmai cu această ultimă perioadă, cea a „demonului teoriei”. Cartea lui se adaugă, astfel, Mirajului lingvistic al lui Toma Pavel (1988, tradusă În 1993 În românește) și French Theory a lui Franșois Cusset (din 2003). Parțial, poate fi amintită aici și La Pensée ’68, a lui Alain Renaut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
istoriei, pentru că, obiectiv vorbind, literatura n-are obiect. Antoine Compagnon Încearcă, vom vedea cu ce preț, s-o salveze. Pentru publicul intelectual (În sens larg) În primul rînd. Scrie, așadar, foarte limpede, Întrebuințează o retorică empatic-didactică, e redundant cu intenție. Demonul teoriei reprezintă astfel o introducere În ceea ce s-ar putea numi o istorie o teoriei literare. Tocmai de aceea autorul se ferește să facă teorie, mărginindu-se la a arbitra meciuri În care n-a jucat, dar i-au plăcut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dacă vreți, literatură. Lucrarea sa n-ar fi altceva decît un studiu literar, iar nu teoretic, căci teoria literară s-a Înșelat amarnic Închipuindu-și că poate da piept de la egal la egal cu teoria științifică și, mînată de un demon, și-a tăiat craca de sub picioare rămînÎnd azi o simplă, superbă ficțiune. Degeaba revine autorul În final și motivează teoria literară ca necesitate dialectică. În van, spun, pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai grav, și-au
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și canonizată de teoria literară a secolului - deși Întrega fișă bibliografică a lucrării se Întinde pe 17 pagini numai un mic procent al ei este așezat sub reflector - , de aici focalizarea centrală pe Barthes, adevăratul erou, romantic portretizat (Înger și demon pentru critica franceză), scos la rampă În aproape fiecare dintre cele șapte capitole, un erou al timpului său care, odată proiectu-i Înțeles, devine eponimul unei episteme critice. Credința lui Compagnon este că ideile teoretice discreditate la un moment dat prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]