7,752 matches
-
constituie cel mai frumos decor arhitectural din palatul meu. Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai închisă. Pe măsură ce grădina urcă pe panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând iluzia unui peisaj care se estompează în depărtare. Priveliștea mă inspiră, fiind un exemplu nemaipomenit al minunățiilor pe care le poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă mâncarea preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi în carne. Dar nu se întâmplă asta. Aud în schimb mai mulți pași și zăngănitul metalic al armelor. Se aude un țipăt scurt și apoi ceva, un trup, cade peste mine. Pentru o clipă se face liniște, apoi din depărtare vine sunet de copite și de oameni care strigă. Nu mă pot hotărî dacă să rămân tăcută sau să strig după ajutor. Dacă sunt oamenii lui Su Shun care au venit să se asigure că sunt moartă? Dar dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
două panouri din marmură, într-un cadru din cupru. Așa cum puteți vedea aici, pe sub ușă, unde cele două panouri se unesc, e scobită o adâncitură în forma unei jumătăți de pepene. Față în față cu adâncitura, la vreo trei picioare depărtare, am poziționat o bilă din piatră. S-a săpat o șină pe care să alunece bila. Când ceremonia funerară se va încheia, un cârlig cu mâner lung va fi introdus într-o fantă și va trage bila către adâncitură. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o casă de ceai, îi zic. — Da, doamnă, imediat! — Dansatoarele de la miezul nopții, zice An-te-hai, ca să fie sigur că discipolul său a înțeles ce vreau să zic. Li Lien-ying se înclină: — Știu un loc bun la vreo jumătate de milă depărtare, satul Piersica. — Trimite imediat trei dintre cele mai bune fete ale lor la Yung Lu, îi zic, după care adaug: Spune-i că sunt un dar de la mine. — Da, Majestatea Voastră. Eunucul pleacă. Ridic draperia și privesc cum Li Lien-ying
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bilelor de piatră care se rostogolesc la locurile lor. În clipa în care apar în fața mulțimii, miniștrii se aruncă în genunchi și se lovesc nebunește cu frunțile de pământ. Îmi aclamă numele la unison. Mii de oameni se întind în depărtare ca un uriaș evantai lung de o jumătate de milă. Mi-au interpretat greșit efortul de a rămâne înăuntru, drept un gest de loialitate față de Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng. Sunt scăldați în admirația pentru virtutea mea. O singură persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vai de sufletul meu, a Început să-mi devină străin. N-am spus bine. Îndrept: eu am ajuns aproape străin de locurile astea și de oamenii de aici. Mi s-a curvit și mi s-a stârvit mintea de atâta depărtare și Învățătură de carte. Ce dracu-mi trebuia mie facultate? În sfârșit... M-am trezit dimineață speriat de țipetele și urletele ce veneau din curtea din spate. „Dimineață” e un fel de a spune, ca să-mi mai mângâi vinovata conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-ți programezi ce ai de făcut, să știi clar ce pași te vor purta către victoria ce așteaptă la capătul drumului... fir-aș al dracului să fiu! - n-o să Învăț nimic până când examenul nu se va afla la cinci zile depărtare...), m-am lăsat de-a binelea copleșit de plictiseală și de lene. N-aveam chef nici de citit, nici de dormit; așteptam numai, tolănit pe un șezlong de pânză sub bolta de viță din curtea din față, să-mi vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape, răsuflarea. Se smulsese din mâinile celor care se străduiau să-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se zărea, vânătă, În depărtare, tremurată de căldură și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu cu vorbe care se Îmblânziră. „Să nu te joci tu cu mine! Eu nu sunt bătaia ta de joc. Poate ți-a Îmbătrânit mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei nu dormiseră nopți Întregi căci, de cum Închideau ochii, li se ivea sub pleoape chipul strivit al mortului și dâra pe care creierii o făcuseră, Împreună cu o bucată de țeastă cu păr negru pe ea, când țâșniseră la zece pași depărtare. În bucata aceea de chică neagră zăriseră sânge Închegat. Vițelul, În goana lui, Îi stârnise și pe ceilalți din țarc și se pornise o roată nebună, de mugete și culori. Vacile din grajd Începuseră și ele să urle și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul meu că nu se vedeau din pricina șepcii. Am scos-o de pe cap și am rotit-o În așa fel Încât am șters și sărătura dintre gene. Am auzit, ca din depărtare, vorbele dobitocului: „Cu pălăria pe cap să intri la tac-tu acasă, nu În locuri civilizate, băi, țărane!”. Atunci mi-am dat seama, cu neînchipuită limpezime, că În cariera de muncitor cinstit ori măturător de șpan aveam să Îndur umilințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de brânză scufundate În zer; și-au storcit roșiile și le-au azvârlit una În fața alteia; s-au apucat de păr, și-au smuls broboadele de pe cap. Cu greu au putut să le despartă oamenii și să le țină la depărtare ca să nu se Încaiere din nou. E drept că spectatorii, bucuroși de acea reprezentație gratuită, nu au intervenit imediat și le-au lăsat nițeluș să-și aranjeze coafurile Între ele. Doamnele, În timp ce erau imobilizate de brațe grele de bărbați, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-și mai arunce o parte din resturile menajere În mijlocul drumului, sub amenințarea unor drastice amenzi aplicate de către serviciul de sănătate publică, prilej cu care domnul Primar a fost Înjurat de mamă În mai multe rânduri; este știut că, În depărtare, tremurat de Apa Morților, Codrul de la Miazănoapte este, după cum bate soarele, albastru sau vânăt, Însă, de câteva zile, el a căpătat, cu câteva minute Înainte de asfințit, nuanțe de roșu de la stins la aprins; cei doi sanitari au intrat În grevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl sărutase fugar, țipetele Mariei arătau fără greș că Ion era la pușcărie și ea se Întorsese să ierneze la bătrânul cu suflet mic care Îi dădea trânteala de bun venit. Peste câțiva ani, după ce Ion și Maria muriseră la depărtare unul de altul, Ectoraș avea să-i viseze Împreună și multă vreme Îl Încântaseră și-l Înduioșaseră cele văzute și trăite În timpul somnului. Fără vorbe, liniștit, curat, cu o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uriaș ai Directorului trecură pe lângă el, cu vuiet. Tatăl furios părea că-și sprijină fruntea de cerul cenușiu. Azvârlea nervos În stânga și-n dreapta din picioare, iar loviturile năprasnice smulgeau copacii ori Îi prefăceau În așchii. Uriașul se pierduse În depărtare, după ce rupsese cu pieptul niște fire electrice de Înaltă tensiune. Ectoraș, Însă, nu avea ochi și urechi pentru altceva decât pentru țărâna măruntă care se scurgea, susurând ușor, În gaura rotundă a unui cuib de păianjen. Când izbucnise revoluția În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poet, es eist și publicist cu vocație. Coordonează una dintre cele mai cunoscute revis te: „Pagini medicale bârlădene”, cu foarte mulți colaboratori din ța ră și de peste hotare. Enumerăm din opera sa volumele: „La ceas de veghe”, eseuri (2000), „Chemarea depărtărilor”, versuri (2000) , „Reverii în amurg” (2000). ÎNCHINARE MAMEI Mă‐nchin la tine mamă Cu viersul dulcei ciocârlii Dorind să fii printre cei vii Nu doar o poză prinsă‐n ramă Mă‐ nchin la tine mamă, Icoană zămislită‐ n amintiri Chemând
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vis tu diafană Petale roz să ningă pe fecioară Vârtejul să te suie în candela de ceară și fără veste, fără trup Să ne oprim în marele Olimp Cuprinsul se strecoară‐n necuprins În viața noastră, înadins. (Din volumul „Chemarea depărtării”). ștefan Bucevschi În 1970 când la Bârlad a apărut revista „Coordonate bârlădene”, în prefața primului număr, prof. Constantin Clisu, secretarul cenaclului literar „Al.Vlahuță” - care funcționa la Casa de cultură a sindicatelor, trecea în revistă condeiele care s‐au ridicat
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
am ieșit și l‐ am certat: “N‐ai nici tu , nici Împăratul Bani să‐ mi cumpere băiatul! Pleacă‐n sat, că‐ i mare satul, Pleacă, pleacă !” și - plecat. Din Poezii pag. 124 ÎN MIEZUL VERII ( fragment ) și cât vezi în depărtare, Din nimic nu se ivește ... Iată însă, colo‐ n zare, Mișcător un punct răsare și tot crește. Poate‐ i vreun bătut de soartă Care‐ aleargă pe câmpie, Într‐ atâta lume moartă Dor îl mână, griji îl poartă Domnul știe. Poți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
astăzi și ne‐nghiață. și chipul lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i mai văd, — deodată, Răsar în noi, cu chipul lor cel viu. Prietenoși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în vânt de toamnă‐ alunii mi‐a trecut pe frunte zborul lunii, peste ‐ a nopții ‐ adâncă veșnicie. Greierii din prispa veche, mică, și‐ acordară, lăutari, vioara și‐ am văzut în depărtări secara, un ocean ce‐ n valuri se ridică. și‐n odaia scundă, c‐ o fereastră ca un ochi întredeschis spre soare, am rămas în strânsa ‐ mbrățișare, brazi robiți în vârf de stâncă‐ albastră. Revederea stinsă întârzie clipele cu farmec să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos. Cu florile de cireș pe munții din depărtare, anotimpul ne dăruiește o zi minunată pentru a muri. Cu siguranță, nu ne vom dezice de reputația noastră, sperând să privim promisiunea unor câștiguri materiale. După cum ați văzut, am fost rănit în luptă, acum două zile. Întrucât mă mișc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregătiți-vă, stăpâne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori își privi fiul, observându-i îndârjirea. — Ești gata? Taro făcu o plecăciune și se ridică, răspunzând: — Sunt gata să mor aici, lângă dumneata. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ, asupra lui, împreună cu Mitsuhide. Seniorul ezită să-l mai privească și îi ceru lui Toshimitsu să-l strângă. În acel moment, din depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din Templul Hoyo, semnalizându-le trupelor din tot orașul să fie gata. Auzit în arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groază indescriptibilă, reverberând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în sus, de fiecare dată când pâlpâia flacăra lumânării. Chinul i se vedea în neorânduiala părului și în culoarea cumplită a feței. În sfârșit, își ridică încet „capul de kumquat“, cum i-l poreclise Nobunaga, privind spre grădina întunecată. În depărtare, văzu multe lămpi strălucind printre copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare să plec așa, cum mi s-a ordonat?“ se întrebă Mitsuhide. „Sau ar fi mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ocazie ca să întrebe: — Unde luăm masa? N-ar fi mai bine să mâncăm la Nishijin? Probabil că tuturor le e foame, dar nu ne putem opri la marginea orașului. Să mergem până în Kitano, replică Mitsuhide. La vreo douăzeci de metri depărtare, Yomoda Matabei descălecă și legă frâul calului de un par din albia râului. — Mitsutada și Masataka, treceți și voi doi râul și așteptați-mă pe malul celălalt. Curând voi veni și eu. După ce ultimii doi oameni ajunseră la o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muneharu. Prețuiesc loialitatea mai presus de orice altceva și nimeni, de la Seniorul Terumoto până la cel mai de jos vasal al său, nu s-ar supăra pentru acest sacrificiu, chiar dacă înseamnă pierderea tuturor provinciilor de la apus. Cerul începea să pălească; în depărtare, se auzea un cocoș. Noaptea făcea loc zorilor celei de-a patra zi din lună. Ekei nu voia să accepte, iar Hikoemon refuza să cedeze. Se blocaseră. — Ei bine, nu mai e nimic de spus, conchise fatalist Ekei. Cu posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]