4,964 matches
-
fundamental (Gilbert Durand ), tutelează aici, paradoxal, lipsa oricărei soluții: „Se poate spune că orice miraculos teratologic e un miraculos totalizant și că această totalizare simbolizează întotdeauna puterea fastă și nefastă a devenirii.” (Durand, op. cit., p.389). Ori, în Cruciada copiilor, devenirea e construită pe o simbolică nefastă, tocmai prin poetica apei, a drumului pe apă, ca un preambul al eșecului, drept imagine sortită, ab initio, neputinței și neîmplinirii. Drumul pe apă, naștere lipsită de ideea renașterii, este o epifanie a ceea ce
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
Styx, prieteni...” (Nona). în același sens, se conturează și tema dansului eliberator, al Nonei sau al Ivancăi, sub „biciurile moi ale ploii”, beție extatică, noua învățătură a lui Zarathustra, „dănțuitorul”. Vârtejului îi corespunde setea, ca stare cosmică, propice germinației și devenirii. La celălalt pol se situează imaginea apei clare, senine, izvorul, unda, iezerul, roua, lacrima. Teatrul lui Lucian Blaga este un teatru tragic. Un adevărat autor de teatru, afirmă Vasile Lovinescu, „imită demersul Demiurgului, imită Natura naturans cum spuneau alchimiștii, solicită
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
hotărâre radicală”). Majoritatea oamenilor ignoră Libertatea, din spaima de neant - unde nu există nimic, orice este posibil -, generatoare de angoasă, de anxietate, tocmai pentru că existența pare lipsită de sens, absurdă. Eludarea Libertății implică anularea responsabilității, a „grijii” care ne rostuiește devenirea, ne personalizează, ne definește ca „Dasein” (cf. Martin Heidegger). Marin Sorescu reușește să realizeze, sub forma poemului filosofic dramatizat, o sinteză 1. a existențialismului kierkegaardian, (Viața interioară și personală a omului reprezintă izvorul sensului și al valorii, manifestat printr-o
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
cu înțelepciunea lor culeasă eventual din creația lui Ilie Moromete. Am văzut în acele seri nu numai exerciții de concurență oratorică, ci și probe de box ocazional. La concurență cu Piața Victoriei, unde, chipurile, se confruntau "bucăți ale protipendadei în devenire", în Piața Universității își făcuse loc o parte din ceea ce se putea numi "reprezentanții opoziției". Acolo, la început nu se putea vorbi de luptă politică, ci mai curând de un fel de frondă, de o manifestare organizată a libertinajului dezorganizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
în mijlocul Mării Mediterane, nu este numai un leagăn al convulsiilor istoriei multimilenare, prin care s-au perindat civilizații înfloritoare, care ne-au transmis monumente unice; nu este numai patria Afroditei, zeița iubirii și fertilității, ci este și martorul incontestabil al devenirii umane pe plan material și spiritual. Dacă săpăturile arheologice probează evoluția omului de la starea sa din Epoca de piatră la europeanul secolelor moderne, dezvoltarea lui spirituală este consemnată în credințe și evocări pluriși monoteiste. Numele însuși al insulei este subiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
găsit pentru a exprima unul dintre sensuri infinitului: „finitul fără de sfârșit ca o săvârșire fără sfârșire"; „nefinire" pentru a exprima, printr-un prefix negativ nesfârșitul de dinaintea existenței lucrurilor, dimensiunea lor apriorică (pe când „infinirea" înseamnă nemărginirea pierdută în celălalt sens al devenirii): „Infinirea în schimb, cu prefixul ei in, care aduce o negație mai stinsă, te trimite înainte ". Având totuși la îndemână termenii deja existenți în limbă „infinit", „infinitate", „nemărginit", „nemărginire", Eminescu a simțit nevoia să creeze alții noi: „nefinire și infinire
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
filosofiei sau religiei, de a oferi un cadru coerent, teoretic, spiritual în general, în care noile așteptări de la viață să poată fi integrate în mod unitar"308. Și totuși, Gh. Brătianu admitea ideea de continuitate, reprezentată în plan științific, prin "devenirea istorică", iar în plan politic, prin acest "liberalism regenerat", care făcea apel la elemnte ale liberalisului clasic, dar utiliza și elemente ale noilor tendințe ale liberalismului, încerând o adaptare cât mai deplină la contextul politic, economic și social al momentului
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
condiționa salvarea liberalismului politic și, în ultimă instanță, salvarea regimului monarhic parlamentar 436. De altfel, revenirea neoliberalior la unele din tezele orginare ale liberalismului clasic, (între care și intervenția moderată a statului în economie), a fost sesizată de cercetătorii procesului devenirii liberalismului de-a lungul timpului 437. Poziția partidului față de problemele cu caracter economic și social se regăsește într-o formă sistematizată în programul adoptat la primul Congres general, desfășurat în zilele de 7-8 noiembrie 1931. Capitolele din program care vizează
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
2, 2011, pp. 12-19. Platon, Alexandru-Florin, "Două concepții istorice și istoriografice înrudite: Fernand Braudel și Gheorghe I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol, XXXIX-XL, 2002-2003, Iași, pp. 613627. Popa, Mihai, Filosofia istoriei la Gh. I. Brătianu. Devenire și sinteză istorică, Editura Academiei Române, București, 2012. Pruteanu-Isăcescu, Iulian, "Gheorghe I. Brătianu un martir al cauzei naționale românești", în Românii din afara granițelor țării. IașiChișinău: legături istorice, Iași-Chișinău, Casa Editorială Demiurg, 2008, pp. 195-206. Râpeanu, Valeriu, "Gheorghe I Brătianu", Studiu introductiv
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Haynes, Politica României față de Germania între 1936 și 1940, traducere de Cristina Aboboaie, Editura Polirom, Iași, 2003. 38 Panfil Nichițelea, Gh. I. Brătianu, filosof al istoriei, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2003. 39 Mihai, Popa, Filosofia istoriei la Gh. I. Brătianu. Devenire și sinteză istorică, Editura Academiei Române, București, 2012. 40 Victor Spinei, coordonator, Confluențe istoriografice românești și europene. Gheorghe I. Brătianu, Universitatea "Al. I. Cuza", Iași, 1988, p. 241; Valeriu Râpeanu, "Gheorghe I Brătianu", studiu introductiv, în Gheorghe I. Brătianu, Tradiția istorică
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
du VII-e siècle", în Revue Historique du Sud-Est Européen, XVIII, 1941, p. 55. 58 Michel Ballard, "Georges I. Bratianu, historien de la Mer Noire", în Revista de Istorie, nr. 1-2, 1999, p. 9; Mihai Popa, Filosofia istoriei la Gh. I. Brătianu. Devenire și sinteză istorică, Editura Academiei Române, București, 2012, p. 146. 59 Vlad Georgescu, Istoria românilor.De la origini pînă în zilele noastre, Editura Humanitas, București, 1992, p. 21; Gh. I. Florescu, "Gh. I. Brătianu, Originile și formarea unității românești", recenzie, în Anuarul
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
I.G. Duca, "Doctrina liberală", în Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, București, f.a., pp. 144, 145; 302 Francisco Vergara, Temeiurile filozofice ale liberalismului, traducere de Felix Oprescu, Editura Nemira, București, 1998, p. 7; Mihai Popa, Filosofia istoriei la Gh. I. Brătianu. Devenire și sinteză istorică, Editura Academiei Române, București, 2012, pp. 158, 159. 303 Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 46; 304 Ibidem; I.G. Duca definea progresul, în 1923, în mod asemănător: "Progresul nu înseamnă salturi, progresul nu e violență, progresul e grija, grija
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a fi transmis de către autor. Suprapunerea totală este, practic, imposibilă. De altfel, această atitudine este neproductivă și inhibantă pentru evoluția artei teatrale, dacă avem în vedere că are tendința de a îngheța textul, de a-l sacraliza în sensul blocării devenirii lui, al nuanțării și transformării receptării sale de-a lungul istoriei. Or, „când nu se poate adăuga nimic unei opere de artă, ea e sfârșită” . Simpla sa reproducere interzice, de asemenea, „practicienilor” (regizori, scenografi, actori, muzicieni etc.) să genereze, prin
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
poate fi decât o permanentă șansă dată creatorului - om de teatru sau scriitor - de a desăvârși frumosul. Matricea spectacolului nu îngrădește opera scrisă, tot așa cum aceasta din urmă nu impune reguli scenei, ci se potențează reciproc, într-o metaforă a devenirii ce-și schimbă permanent identitatea.
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
aflat în continuă creștere, reflectă preocuparea pentru încurajarea performanțelor școlare, ultima statistică evidențiind că aproximativ o jumătate din numărul elevilor înscriși la nivelul unității au reușit în ultimii ani să obțină rezultate meritorii la aceste competiții. Resursele materiale, suport al devenirii spirituale, s-au îmbunătățit an de an. S-au înființat și modernizat laboratoare (2 laboratoare de informatică, un laborator de chimie, un laborator de fizică și un cabinet de limbi străine), s-a înnoit fondul de carte al bibliotecii, s-
La ceas aniversar. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1829]
-
Cel mai important aspect din viața unei școli este, în opinia mea, drumul devenirii... febra căutării unei individualități care să te definească, „arderea” pentru a depăși obstacolul care te va duce mai sus... O instituție de învățământ este un loc binecuvântat prin menirea sa plină de noblețe și generozitate, aceea de a forma și
Liceul - loc al devenirii spirituale. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1830]
-
bunăvoință) și ceilalți candidați care aspirau la gloria scenei. Ușor apoi, s-a stabilit și programul serbării: Partea I-a: muzică și cântece populare; tot repertoriul lui Costică Dimache inclus în program, bineînțeles cântat chiar de el, talentata stea în devenire. Tănase chiar i-a făcut propunerea ca după război să se lase de aviație și să se angajeze în trupa lui. Costică Dimache însă n-a mai apucat să trăiască și după război. Constantin Tănase, în octombrie 1944, într-o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
2008 Pentru Corinne Studiu introductiv Sunt numeroase lucrările recente în care autorii caută să identifice problemele orașelor și posibilele lor soluții 1. Între ele, cartea lui Thierry Oblet, de o actualitate "arzătoare"1, descrie, explică, face inteligibil "modelul francez" al devenirii orașului, modul în care au reușit autoritățile orașelor să le facă să devină ceea ce sunt, ce au întreprins, cu ce mijloace au făcut față problemelor ridicate de expansiunea urbană, cum au condus orașele, ce relații au existat între stat și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
imigranți". În această parte a cărții, Oblet urmărește "emergența guvernanței urbane" și arată de ce în aceste noi condiții "democrația riscă". În partea de concluzii, autorul încearcă să rezume "căile urbane ale democrației moderne". Putem identifica trei mari perioade istorice în devenirea politicilor urbane în Franța. Lucrările baronului Haussmann la Paris ilustrează modul în care practica urbanistică s-a corelat cu reglementările politice care vizau evitarea tensiunilor dintre "clasele sociale". Pe acest fond s-a făcut "igienizarea" orașelor, au fost luate măsurile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fața locului condițiile insalubre în care trăiau muncitorii). Și această problemă urbană (ca și alte probleme sociale) a ajuns greu pe agenda publică, fiind promovată în special de reformatorii cu vederi socialiste și principii solidariste. După al Doilea Război Mondial, devenirea orașelor franceze este marcată de eforturile de modernizare a societății. Thierry Oblet arată că modernizarea orașelor a fost astfel concepută încât să lege procesele economice de progresul social, politic și cultural. Au prevalat două logici (preponderent economice și sociale): dezvoltarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
multe certitudini... * Deoarece cartea lui Th. Oblet se adresează studenților, profesorilor de științe socioumane și altor actori și profesioniști ai elaborării și implementării politicilor sociale și urbane, ca și responsabililor politici și cititorilor dispuși să reflecteze asupra vieții orașelor și devenirii democrației, vom veni cu alte câteva rânduri lămuritoare care urmăresc de asemenea "căile urbanului", avatarurile "guvernării" sale și căile "democrației actuale". În ce oraș trăim? Cu ce probleme se confruntă fenomenul urban ca mod de viață? Ce fel de oraș
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
confruntă fenomenul urban ca mod de viață? Ce fel de oraș vrem? Cum îl putem avea? Ce soluții de guvernare, de administrare a orașului se pun în act în orașe, în cartierele concrete? Sociologiile (și alte discipline socioumane) își codetermină devenirea cu schimbările politicilor orașului? 1. După al Doilea Război Mondial, Franța a cunoscut o perioadă de înflorire și de prosperitate numită "les Trente Glorieuses". În numele prin-cipiului solidarității naționale, statul și-a îndreptat atenția asupra teritoriilor marginalizate și asupra populațiilor care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trecerea de la scara cartierului la cea a orașului și la interco-munalitate), contractualizarea (statul își păstrează mari prerogative, dar asociază și colectivitățile teritoriale), discriminarea pozitivă (politici de exceptare în favoarea unor teritorii prioritare)2. Istoricii au identificat câteva mari perioade 3 în devenirea politicilor orașului: crearea "metropolelor de echilibru". J.-F. Gravier criticase încă din 1947 (în cartea Paris et le désert français) faptul că Parisului i se acordase o atenție disproporționată în raport cu cea acordată altor așezări de pe teritoriul Franței și că devenise
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a organizat colocviul "10 ans de Développement Social Urbain". Din volumul (a cărui apariție a fost finanțată de către Délégation Interministérielle à la Ville) care a reunit esențialul intervențiilor, dezbaterilor și dărilor de seamă, aflăm importante aspecte lămuritoare privind nașterea și devenirea DSU. Astfel, reușita politicii DSU a depins de mai buna coordonare a acțiunilor (fiindcă între timp protagoniștii 2 acestei politici au devenit mai numeroși și tot mai interdependenți 2) și de considerarea ca esențiale a priorităților: renovarea urbană: renovarea clădirilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
monitorizate diferitele strategii adoptate recent și incidența ultimelor legi în vigoare în acest domeniu: Legea Voinet (privind dezvoltarea durabilă), Legea Chevènement (care a creat comunitățile aglomerațiilor urbane, a redistribuit competențele actorilor astfel încât să facă "corp" cu instituțiile financiare interesate de devenirea orașului), Legea SRU (privind proiectele ce vizează orașele și "ariile urbane"). 3. În ce fel de oraș trăim și cum îl privim? Oamenii s-au stabilit, s-au sedentarizat în comunități teritoriale: sate și orașe. Demografii ne spun că în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]