4,208 matches
-
spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, să știi că toate păcatele îndoite le vei avea; ia seama dar, de vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat.” Trebuie să știm că duhovnicul iartă și dezleagă nu cu putere de la sine, ci cu puterea Duhului Sfânt dat de Mântuitorul. Iertarea și dezlegarea de păcate o face duhovnicul în numele Sfintei Treimi prin punerea mâinilor pe epitrahirul așezat pe capul penitentului și îi zice rugăciunea: „Domnul și Dumnezeul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Hristos, cu harul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule (numele), și să-ți lase ție toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.” Această rugăciune reprezintă elementul obiectiv al Tainei Pocăinței, dimensiunea ei esențială și capătul ei mântuitor. Taina Cununiei sau Nunta este cel mai vechi așezământ dumnezeiesc între
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai ales față de cel ce ne-a greșit. Precum ne iartă Dumnezeu, tot așa să iertăm și noi pe acela care ne-a făcut rău, fără să ne mai amintim de răul ce ne-a făcut, pentru a putea fi dezlegat tot ceea ce este omenesc în inima sa. Cine va ajunge la asemenea stare, în inima sa nu se va mai ridica stavilă care să-i închidă drumul spre Dumnezeu și care să primească asupra lui revărsarea iubirii milostive a lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
albuș) de ou și lapte de femeie, acel făcut Întâi la copil și ceară albă, să le pui Într-o ulcea ca să se topească, să faci plastor pe pânză și să l pună la ochi căldișor și să nu-l dezlege până a doua zi. Pentru tuse și durere de piept: să iei o mână de naftalină, s-o pui În ½ oca de lapte dulce, să fierbi bine, apoi să pui la piept și la gât pe o pânză. Pentru albeață
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
carnea, o legăm cu ață, ungem cu boia, apoi punem ruloul într-o cratiță și- l prăjim puțin pe ambele părți, după care turnăm un pahar de vin și dăm timp de o oră la cuptor. După ce s-a răcorit, dezlegăm ața și tăiem felii. Se servește cu soté din legume sau sosuri, roșii, hrean. RULADA DIN MUSCHIULET DE PORC FLAMBATA 600 g mușchiuleț de porc, 600 g ciuperci, 400 g cașcaval, 2 ouă, sare și piper. Se taie carnea porții
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
151 designer; Teodora Spânu, reporter și traducător; Costel Maftei, colaborator design. Tiparul executat la Printco. Unde este sediul redacției, în ce loc pot fi întâlniți membrii colectivului de redacție, care le este telefonul, ce periodicitate are publicația, rămân enigme de dezlegat în viitor. Nu se vorbește nimic despre ziarul „Rulmentul" care a fost editat la Fabrica de rulmenți în perioada 19571992. Or. „Rulmentul" acelei perioade, ca și statuia lui George Enescu de la grădina publică a orașului Bârlad sunt istorie pentru localitate
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cei enumerați profesorul precizează că Hamangiu, Negru I , Sângeorgean și Valmag publicau literatură populară „de dincoace și de dincolo de munți", Haret „o serie de articole despre localurile școlilor primare: propuneri, reguli și consilii practice pentru clădirea și dotarea lor." El dezleagă și pseudonimele: Gericon = G. Constantinescu Râm, Sânceorgeanu și Maxim Haliță; Valmag = Valeriu Magdu, învățător din Banat, și Din Bella. Tot de la Bârlad, spune prof. Gr. Crețu, sunt scriitori mai noi: G.Litzica, profesor la mai multe școli din Capitală, Anton
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Bârlad 6-7 mai 2006” etc. Incitante mi se par și materialele care încep cu o întrebare: “Care este viitorul omenirii?”, “Suntem oare singuri în Univers?”, față de care ne liniștim când lecturăm materialele despre “Credințele țăranului român despre cer și stele,” dezlegăm astroenigmele” ori „cronogramele” dlui Sergiu Coloșenco, cosmopoeziile sau privim fotografiile realizate în diferite prilejuri și publicate în revistă. Cu o mică observație: o scurtă cronică de identificare a persoanelor din fiecare fotomontaj ar fi necesară pentru a servi nepoților și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
furat focul din cer. Remarcați asemănarea cu Adam și Eva, care, împinși de ambiția temerară de a-l egala pe Dumnezeu (chiar cu prețul revoltei), mănâncă din pomul cunoașterii. Este vorba de o curiozitate de nestăvilit, de dorința de a dezlega enigmele, de voința de a progresa, de a inventa, de a inova. Această mentalitate devine motorul civilizației noastre. Reținem, tot din antichitatea greacă, trezirea valorilor estetice, cultul frumuseții, care se manifestă în special prin pro-porții ideale, prin armonia care se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
deformează contururile, schimbă culorile. Elementele clasice sunt importante în operă. Un aspect semnificativ este faptul că teatrul e tentat să respecte unitatea de timp. Nu intră în discuție Conul Leonida, farsă într-un act. Dar încurcăturile se leagă și se dezleagă într-o singură noapte furtunoasă, așa cum întâmplările se concentrează în preajma alegerilor din Scrisoarea pierdută. De tip clasic este concentrarea cultivată de Caragiale pe toate planurile. Astfel vorbim de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cu reacțiunea, gazeta deține cheia dramei: ea o deschide și tot ea o închide. Lectura gazetei îi dă pensionarului orgoliu savant: −Ei! Domnule, câte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! Încurajat de aprobările Efimiței, Leonida dezleagă cu ușurință toate tainele, pomenește de cumetria dintre Garibaldi și papă. Rareori Efimița încearcă să protesteze. Imperturbabil, Leonida protestează, iar Efimița revine la supunerea intelectuală: Ei, bobocule, apăi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva! După ce protagoniștii creează ficțiunea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
revine la supunerea intelectuală: Ei, bobocule, apăi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva! După ce protagoniștii creează ficțiunea revoluției și a republicii și după ce zgomotele de afară aduc certitudinea acesteia, gazeta este cea care trebuie să decidă și să dezlege misterul. Când nu mai este altceva de așteptat decât confruntarea directă dintre necunoscutul înspăimântător de afară și protagoniștii terorizați dinăuntru, Caragiale introduce, prin câteva mișcări teatrale, o nouă răsturnare a dramei: e slujnica, Leonido, Safta, anunță Efimița care își reia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
acu d’abia s-a spart cheful. Adineauri a trecut p aci vreo câțiva, se duceau pe două cărări; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia și trăgea la pistole... obicei mitocănesc.“ (Actul I, Scena V) Cu aceasta se dezleagă misterul și dispare spaima; ficțiunea, construită cu dragostea unui artizan pentru produsul său, se risipește. Safta, „femeia pământului“, fixează evenimentul la lăsata secului, când se balansează anul între două lumi fundamentale. Ultimele replici din Conu Leonida fac parte din finalurile
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de la linia dreaptă. În acest fel se produc lumi iar natura, niciodată legată de ceea ce a fost, rupînd cu sine însăși, rămîne tot timpul proaspătă și creatoare. Clinamen ne permite, mai ales, să explicăm libertatea umană ca posibilitate de autodecizie, dezlegată de orice rațiune sau cauză exterioară 142." Într-un tîrziu, mi-am dat seama că teoria asupra lumii pe care eram pe cale să o construiesc era profund epicuriană. Epicur se opune "necesitarismului" stoicilor, moștenitori direcți ai filosofilor megarici. Afirmînd că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acesta este prea îngust. Dar dacă ar vrea să se întoarcă, atunci el ar vedea că ușa a fost tot timpul deschisă!“9 Malcolm atrage atenția că asemenea comparații aruncă lumină asupra unor formulări adesea invocate din Cercetări: „Problemele sunt dezlegate nu prin producerea unor experiențe noi, ci prin punerea în ordine a unor lucruri de mult cunoscute.“ (§ 109) „Munca filozofului este o reunire de amintiri pentru un anumit scop.“ (§ 127) „Care ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 259 este țelul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
formulări ca acestea: „Orice explicație trebuie lăsată la o parte, și locul ei trebuie să-l ia descrierea. Iar această descriere își primește lumina, adică țelul ei, de la problemele filozofice. Acestea nu sunt, firește, probleme empirice, ci ele vor fi dezlegate uitându-ne cum lucrează limbajul nostru, și anume în așa fel încât acest mod să poată fi recunoscut: împotriva unei porniri de a-l înțelege în mod greșit. Problemele sunt dezlegate nu prin producerea unei experiențe noi, ci prin punerea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu sunt, firește, probleme empirice, ci ele vor fi dezlegate uitându-ne cum lucrează limbajul nostru, și anume în așa fel încât acest mod să poată fi recunoscut: împotriva unei porniri de a-l înțelege în mod greșit. Problemele sunt dezlegate nu prin producerea unei experiențe noi, ci prin punerea în ordine a unor lucruri de mult cunoscute.“ (Cercetări filozofice, § 109.) „Munca filozofului este o reunire de amintiri pentru un anumit scop.“ (Cercetări filozofice, § 127.)23 „Amintirile“ despre care este vorba
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sînt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sînt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. în literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie". E o explicită și aplicată argumentare a comuniunii dintre matematică și literatură. La Ion Barbu, cum subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prea înfricoșate unelte, cu care le dă la toți multe feluri de morți după păcatele lor, și văzînd smeritul meu suflet pre tiranul acela m-a cuprins toată frica și groaza nesuferită. Atuncea i-au zis tinerii aceia: ce stai? dezleagă legăturile trupului. Dar să nu-i dai atîta durere pentru că nu are multe și grele păcate. Și apropiindu-se ea de mine, cu un ciocănaș mi-a deznodat și vinele și cele douăzeci de unghii ale mele și au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
duce la proliferarea cantitativă în dauna calitativului, asistăm la multiplicarea nimicului, astăzi la scară planetară. Cum remarcă eseistul, iuțeala însăși a producerii și a consumării tocește brutal capacitatea de a simți nuanțele și a stabili distanțele valorilor intelectuale. Cuvîntul se dezleagă de reflecție, și verbalismul crește în proporții enorme. O soluție în combaterea și stoparea verbalismului pe care o propune Paul Zarifopol este ca și consumatorii și debitanții verbali să practice arta înceată a cetitului - a cetitului liber de ambiția exploatărilor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ridică pentru omul de știință este: de ce ne-am ocupa de ceva care în realitate nu are și nu poate avea o finalitate? Un prim răspuns ar fi necesitatea rezolvării scopurilor pur practice, scopuri însemnate doar pentru practician. Rămîne de dezlegat atitudinea personală a omului de știință față de vocația sa. "El susține că știința trebuie practicata "de dragul ei", .: nu pentru a obține succese comerciale sau tehnice, pentru a ne putea hrăni, îmbrăca, ilumina sau guverna mai bine. Ce operă semnificativă crede
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe eșichierul cadrilat și riguros care cuprindea Întreaga lume, rațiune și viață. Și e greu, spunea prietenul lui, să accepți absența sentimentelor În univers, natura lui neîndurătoare. Bătrânii oameni de știință o priveau ca pe o enigmă care putea fi dezlegată doar dacă erai În posesia codului adecvat: ceva cam ca o hieroglifă oferită de Dumnezeu. Asta Înseamnă că Într-un anume mod poți avea dreptate, deoarece, dacă schimbăm vorba „Dumnezeu” cu conceptul de sistem al unor legi oculte, ideea rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
iepure nu e rușinoasă, căci se folosește de ea în chip firesc." (Ion Agârbiceanu, Fricosul) (h) " Femeia urcă anevoie cele trei trepte, din pricină să avea un coș tare greu, și când ajunse în camera croitorului, acesta o puse să dezlege și să-i arate toate oalele cu magiun. Le cercetă cu atenție, nu cumva să se înșele, le cântări în mână, pe rând, își vârî nasul în fiecare, și-n cele din urmă îi spuse: Da, da, nu-i tocmai
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
voinic și merele de aur) (d) "Și, deși eram încredințat că, în cele din urmă, biruința va cumpăni spre partea Pisicuței, mă hotărâi totuși să intru la mijloc, în această epopee măreață și crâncenă ce se desfășura ochilor mei, și dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o altă zeitate antică, sub egida-mi ocrotitoare înlăuntrul sacrosant al întăriturilor mele!... Iar pornirile războinice și sângeroase ale muștei cu spatele lucitoare și verzii se ostoiră la hotarele umbroase ale pădurii." (Calistrat
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
caz, nu explicit) de un dialog ca acela din Cântarea Cântărilor. De exemplu, în sonetul CLXIV un bărbat vorbește altui bărbat: „Dac-ai fi fost femeie, te-aș fi ales eu oare? De ce mă lași acuma? Te smulgi și te dezlegi? Tăiat în jumătate și-n pulberea zdrobirii, / Cum am să port eu singur poverile iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]