4,692 matches
-
mecanismelor sale discursive. Dezvăluirea modului de organizare a semnelor verbale pe care o întreprinde sintaxa se dovedește deficitară fără complinirile abordării semantice și pragmatice. La nivelul organizării sintactice, limbajul politic trebuie să răspundă unor exigențe de coeziune, susținute la nivel discursiv prin prezența mărcilor specifice. Proprietate esențială a discursului, coeziunea vizează ansamblul trăsăturilor care asigură unitatea sintactică a unei manifestări discursive, prin legăturile operate între unitățile lingvistice (propoziții, fraze). Analiza coeziunii limbajului politic are ca premisă conceperea acestuia ca o textură
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
abordării semantice și pragmatice. La nivelul organizării sintactice, limbajul politic trebuie să răspundă unor exigențe de coeziune, susținute la nivel discursiv prin prezența mărcilor specifice. Proprietate esențială a discursului, coeziunea vizează ansamblul trăsăturilor care asigură unitatea sintactică a unei manifestări discursive, prin legăturile operate între unitățile lingvistice (propoziții, fraze). Analiza coeziunii limbajului politic are ca premisă conceperea acestuia ca o textură în care fenomene lingvistice distincte asigură, simultan, continuitate și progresie discursului. Coeziunea, ca proprietate a actului discursiv, este asigurată de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a unei manifestări discursive, prin legăturile operate între unitățile lingvistice (propoziții, fraze). Analiza coeziunii limbajului politic are ca premisă conceperea acestuia ca o textură în care fenomene lingvistice distincte asigură, simultan, continuitate și progresie discursului. Coeziunea, ca proprietate a actului discursiv, este asigurată de capacitatea elementelor verbale explicite, co-prezente în structura discursivă, de a realiza legături intradiscursive de sens, prin aplicarea regulilor gramaticale. Printre principalele mijloace de realizare a coeziunii limbajului politic se numără: * elipsa verbală, constând în suprimarea unor semne
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fraze). Analiza coeziunii limbajului politic are ca premisă conceperea acestuia ca o textură în care fenomene lingvistice distincte asigură, simultan, continuitate și progresie discursului. Coeziunea, ca proprietate a actului discursiv, este asigurată de capacitatea elementelor verbale explicite, co-prezente în structura discursivă, de a realiza legături intradiscursive de sens, prin aplicarea regulilor gramaticale. Printre principalele mijloace de realizare a coeziunii limbajului politic se numără: * elipsa verbală, constând în suprimarea unor semne verbale exprimate anterior și ușor decodabile; * folosirea conectorilor discursivi: conjuncții, adverbe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în structura discursivă, de a realiza legături intradiscursive de sens, prin aplicarea regulilor gramaticale. Printre principalele mijloace de realizare a coeziunii limbajului politic se numără: * elipsa verbală, constând în suprimarea unor semne verbale exprimate anterior și ușor decodabile; * folosirea conectorilor discursivi: conjuncții, adverbe și locuțiuni adverbiale, cu funcție transfrastică; * utilizarea proformelor, cu funcție anaforică, respectiv cataforică (pronume, adverbe și locuțiuni adverbiale care, fie reiau o informație exprimată anterior, fie o anticipează); * prezența deicticelor; * unitatea sistemului pronominal; * omogenitatea exprimării modurilor și timpurilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic poate fi supus unor transformări (de conservare, complicare, simplificare, reordonare), care modifică natura relațiilor dintre unitățile constitutive: rearanjare, adiție, substituție, subtracție ș.a. Prefacerile întreprinse la nivelul expresiei verbale influențează formularea judecăților de valoare în rândul auditoriului, asigurând eficiența manifestărilor discursive, prin raportare la finalități. Într-o lucrare dedicată analizei discursului politic, Mirela Arsith apreciază: "trăsăturile fundamentale ale acestuia sunt compoziționalitatea, conectivitatea, o structură profundă determinată de raporturi logico-formale, sintactico-sintactice, sintactico-semantice și sintactico-pragmatice, toate acestea inițiind, la nivel structural, o "retorică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a acestuia) se manifestă în jocul combinatoriu dintre constantele și variabilele logice"115. Constantele logice operatorii logici precum negația, implicația materială, conjuncția, echivalența, disjuncția etc. se regăsesc la nivelul discursului, în calitate de conectori argumentativi și retorici. Identificarea structurii profunde a manifestărilor discursive din câmpul politicii se realizează prin raportare la logica predicatelor și la logica propozițiilor. Considerăm că investigarea logicii subiacente a limbajului politic oferă informații importante privind structura formală a acestuia, susținând analizele semantice și pragmatice ulterioare. 2.3. Vocabular politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a intervențiilor, de contextul social, de identitatea participanților, de relațiile de status, de cadrul larg socio-cultural (credințe, valori, doxa, interdiscurs etc.). Constituirea semnificațiilor limbajului politic stă sub semnul finalităților, iar controlul fenomenului de receptare devine imperios pentru realizarea unei manifestări discursive eficiente, cu atât mai mult cu cât comunicarea politică nu vizează prioritar transmiterea de informații, ci legitimarea, justificarea actelor politice, promovarea valorilor ideologice și reconstrucția referențialului politic prin prisma acestora. Distingând între comunicarea în sens de transmitere de semnificații și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că nu este suficientă înțelegerea semnificației cuvintelor sau a altor semne, utilizate într-o situație concretă, pentru a împărtăși convingerile celui care folosește cuvintele sau folosește semnele respective 117. În acest sens, limbajul politic recurge la o serie de strategii discursive, la procedee retorice menite să medieze, să modeleze, să predetermine înțelegerea semnificației de către receptor, în condițiile în care politicianul se adresează unui public eterogen și extrem de vast. Pe aceeași linie de interpretare, O. Ducrot distinge două componente de bază în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicare efectiv, care actualizează potențialul semantic al structurilor lingvistice utilizate. Abordările semantice ale limbajului politic înregistrează de-a lungul timpului două direcții principale de cercetare: una terminologică, urmărind identificarea, definirea și încadrarea termenilor politici în tipologia limbajelor de specialitate, alta discursivă, vizând conotațiile și specificul vocabularului politic, prin raportare la vocabularul comun. Din prisma analizei terminologice, literatura de specialitate relevă existența a trei direcții de analiză: a) diferențierea lexicului/ vocabularului politic de terminologia politică; b) includerea terminologiei politice în lexicul/vocabularul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în cadrul contextului lingvistic imediat, al așa-numitelor colocații, și are ca premisă ideea că sensul cuvintelor depinde de un univers de discurs deja constituit 121. În politică, fiecare cuvânt poartă urmele utilizărilor anterioare, iar neglijarea dimensiunii interdiscursivității afectează eficiența manifestărilor discursive. Analiza lexicului politic nu poate neglija dimensiunea ideologică a acestuia, care imprimă cuvintelor conotații particulare, încărcându-le cu valori semantice specifice. Reflectare a preocupărilor unei culturi, lexicul este primul nivel al procesului de constituire a ideologiei politice. Procesele de sublexicalizare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comun nu rezidă în cuvintele utilizate, ci în funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, în actul comunicării politice. Literatura de specialitate distinge între un vocabular al științelor politice și un vocabular al discursurilor politice. Diferențele sunt generate de finalitățile manifestărilor discursive specifice: în vreme ce științele politice apelează la un vocabular conceptual pentru descrierea realității politice, în cazul oamenilor politici, vocabularul servește unor obiective radical diferite, vizând reconfigurarea realității prin prisma legitimării accesului la putere. Lexicul politic înregistrează variații în funcție de zona geografică, de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în detrimentul celor abstracți, generată de principiul accesibilității. Preferința pentru terminologia concretă favorizează utilizarea alegoriilor, facilitând procesul de decodare; b) utilizarea eufemismului, unul dintre instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice. Practică a manifestărilor discursive din toate timpurile, eufemismul este mijloc de protejare a sensibilității publicului receptor, dar în cadrul comunicării politice are valențe defensive, vizând conservarea imaginii locutorului și, implicit, a statutului acestuia în ierarhia politică; c) specializarea semantică a cuvintelor din vocabularul comun, prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
abstract la concret, imprimând discursului o puternică dimensiune subiectivă. Metafora politică pierde virtuțile metaforei poetice, devenind vulgară, în sensul etimologic al cuvântului, și laborioasă, iar importanța ei nu rezidă în frecvență, ci în locul pe care îl ocupă în economia manifestării discursive. Comunicare oblică, deplasare de sens, plasticitate, accente de subiectivitate sunt doar câteva dintre trăsăturile pe care metafora le conferă manifestărilor discursive din spațiul politic. Rolul ei este acela de a prezenta faptele "în calitate de", în baza unei relații de asemănare care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cuvântului, și laborioasă, iar importanța ei nu rezidă în frecvență, ci în locul pe care îl ocupă în economia manifestării discursive. Comunicare oblică, deplasare de sens, plasticitate, accente de subiectivitate sunt doar câteva dintre trăsăturile pe care metafora le conferă manifestărilor discursive din spațiul politic. Rolul ei este acela de a prezenta faptele "în calitate de", în baza unei relații de asemănare care generează deplasarea de sens: a vorbi despre politică în termenii unui joc, despre război în termenii unui spectacol de teatru, despre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ea poate să pună în valoare sau să devalorizeze obiectul descris, să supraestimeze sau să degradeze imaginea unei persoane, instituții, țări etc. Într-o perspectivă mai amplă asupra metaforei, concepută nu doar ca simplă figură de stil, ci ca figură discursivă, în sensul metaforei vii, a lui Paul Ricoeur 124, ea are capacitatea generării unui lanț întreg de semnificații, îmbogățind limbajul politic și conferindu-i plasticitate și suplețe. Presupunând o formă particulară de inferență, metafora implică efecte și valori comunicative indirect
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
activ al limbajului; reflexivitatea fundamentală a acestuia (limbajul se referă la lume, arătându-și propria activitate enunțiativă); natura interacțională a limbajului (a spune înseamnă în primul rând a spune pentru altul); rolul contextului în interpretarea enunțurilor; dimensiunea normativă a manifestării discursive (fiecare act discursiv este guvernat de reguli care-i asigură eficiența). În vreme ce semantica studiază corelațiile forme/ semnificații, ca parte a sistemului limbii, pragmatica este focalizată asupra proceselor de generare a semnificațiilor în context. Plecând de la premisa că limbajul politic nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reflexivitatea fundamentală a acestuia (limbajul se referă la lume, arătându-și propria activitate enunțiativă); natura interacțională a limbajului (a spune înseamnă în primul rând a spune pentru altul); rolul contextului în interpretarea enunțurilor; dimensiunea normativă a manifestării discursive (fiecare act discursiv este guvernat de reguli care-i asigură eficiența). În vreme ce semantica studiază corelațiile forme/ semnificații, ca parte a sistemului limbii, pragmatica este focalizată asupra proceselor de generare a semnificațiilor în context. Plecând de la premisa că limbajul politic nu se limitează la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asupra proceselor de generare a semnificațiilor în context. Plecând de la premisa că limbajul politic nu se limitează la comunicarea de informații, ci "creează pentru ascultător un mediu cognitiv controlat, în care orice interpretare este manipulată"129, pragmatica vizează descrierea mecanismelor discursive, sub raportul relației cu participanții la actul de comunicare. Mai mult decât să descrie realitatea politică, emitentul politic urmărește să acționeze asupra receptorului, pentru a-l face să gândească și să acționeze într-o anumită direcție. Având ca obiect studiul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să gândească și să acționeze într-o anumită direcție. Având ca obiect studiul semnificației în context, pragmatica urmărește analiza a ceea ce spune limbajul, dar și a ceea ce lasă să se înțeleagă, a mijloacelor de manipulare puse în joc de manifestările discursive și a efectelor pe care le generează. În condițiile în care limbajul politic mediază concepția despre lume a locutorilor și stă sub semnul unei intenționalități imanente, abordarea pragmatică are în atenție modul în care emitentul politic utilizează limbajul, capacitatea acestuia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
emitentul politic utilizează limbajul, capacitatea acestuia de a semnifica mai mult decât ceea ce spune și de a influența atitudinea politică a receptorului. Demersul nostru pleacă de la postulatul că discursul politic nu reprezintă un simplu ornament al conduitei politice, o acoperire discursivă gratuită a actelor politice, ci o dimensiune constitutivă politicului, prin valențele simbolice pe care le antrenează și prin capacitatea de a traduce mesajele politice transmise prin intermediul altor suporturi semnificante (muzică, vestimentație, embleme, instituții etc.). Manifestările discursive sunt esențiale politicii în măsura în care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conduitei politice, o acoperire discursivă gratuită a actelor politice, ci o dimensiune constitutivă politicului, prin valențele simbolice pe care le antrenează și prin capacitatea de a traduce mesajele politice transmise prin intermediul altor suporturi semnificante (muzică, vestimentație, embleme, instituții etc.). Manifestările discursive sunt esențiale politicii în măsura în care reprezentările politice, prin care indivizii și grupurile se recunosc și se diferențiază, se construiesc, în principal, cu ajutorul semnelor verbale. Pe de altă parte, numeroase acte politice sunt în fond acte de discurs, adică acte împlinite prin intermediul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
împlinite prin intermediul discursului și care nu se pot efectua decât în acest mod. Un exemplu în acest sens îl oferă actul demisiei unui om politic sau deschiderea unei ședințe parlamentare, ilustrând condiția actelor performative, din teoria lui Searle 130. Manifestările discursive din spațiul politic se caracterizează prin apelul locutorilor la o serie de teme comune, care permit formularea unor argumente favorabile legitimării actelor politice. Pentru eficientizarea actelor de discurs, se recurge la rețete discursive prefabricate, al căror efect este deja demonstrat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
performative, din teoria lui Searle 130. Manifestările discursive din spațiul politic se caracterizează prin apelul locutorilor la o serie de teme comune, care permit formularea unor argumente favorabile legitimării actelor politice. Pentru eficientizarea actelor de discurs, se recurge la rețete discursive prefabricate, al căror efect este deja demonstrat. Politicianul nu își permite riscul unor performări discursive originale, fiind constrâns la parcurgerea unor trasee cunoscute, verificate, validate de practica discursivă. Acordând o importanță deosebită opiniei publice, agora mediatică a epocii contemporane crește
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
locutorilor la o serie de teme comune, care permit formularea unor argumente favorabile legitimării actelor politice. Pentru eficientizarea actelor de discurs, se recurge la rețete discursive prefabricate, al căror efect este deja demonstrat. Politicianul nu își permite riscul unor performări discursive originale, fiind constrâns la parcurgerea unor trasee cunoscute, verificate, validate de practica discursivă. Acordând o importanță deosebită opiniei publice, agora mediatică a epocii contemporane crește presiunea asupra actorilor politici de a asigura acoperire discursivă actelor pe care le desfășoară. În
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]