4,704 matches
-
mijloc de transport pentru discurs, că el determină conținuturile și comandă utilizările pe care le putem face. Mediumul nu este un simplu "mijloc", un instrument pentru a transporta un mesaj stabil: o transformare importantă a sa modifică ansamblul unui gen discursiv. Odată cu apariția mijloacelor de comunicare audiovizuale și dezvoltarea informaticii am conștientizat rolul crucial pe care îl joacă mediumul. Noile tehnici de comunicare au modificat natura textelor și modul lor de consum. Apariția lor a produs o ruptură cu civilizația cărții
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cu civilizația cărții, solidară cu o întreagă concepție a sensului. Schimbarea a avut ca efect o mai mare conștientizare a specificității oralului și a modificărilor pe care le adusese scrierea și tiparul. Un dispozitiv comunicațional Cînd analizăm mediumul unui gen discursiv, nu este suficient să luăm în considerare suportul său material în sens strict (oral, scris, manuscris, televizual etc.), trebuie să ne referim, de asemenea, la totalitatea circuitului care organizează vorbirea. Comunicarea nu este un proces liniar: mai întîi nevoia de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de căutarea unui mod de difuzare, apoi ipotetica întîlnire cu un destinatar. În realitate, trebuie să plecăm de la un dispozitiv comunicațional care integrează dintr-o dată mediumul. Modul de transport și de receptare a enunțului condiționează însăși realizarea textului, modelează genul discursiv. O mulțime de mutații sociale se pot manifesta prin simpla deplasare "mediologică" (= referitoare la medium): momentul în care cuplurile în dificultate, în loc să se exprime în cabinetul unui psiholog, au început să o facă într-un talk-show televizat marchează nu doar
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
provoca o nouă transformare a adresării politice: va reduce importanța expunerilor de idei în avantajul dezbaterilor în care trebuie suscitată simpatia telespectatorilor. Nu se poate spune, deci, că aceste tipuri diferite de mass-media au de-a face cu același gen discursiv: modificările aduse condițiilor "materiale" ale comunicării politice au schimbat atît "conținuturile", cît și modul de exprimare, natura însăși a ceea ce numim "discurs politic" și "politică". Aceasta nu înseamnă că vechile genuri discursive dispar, ci că ele sînt marginalizate. Oamenii politici
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mass-media au de-a face cu același gen discursiv: modificările aduse condițiilor "materiale" ale comunicării politice au schimbat atît "conținuturile", cît și modul de exprimare, natura însăși a ceea ce numim "discurs politic" și "politică". Aceasta nu înseamnă că vechile genuri discursive dispar, ci că ele sînt marginalizate. Oamenii politici continuă să organizeze întîlniri electorale, la fel și vînzătorii ambulanți să-și promoveze produsele în stradă, dar aceste practici discursive sînt redefinite în raport cu formele dominante ale vorbirii politice și comerciale, adică dezbaterea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ceea ce numim "discurs politic" și "politică". Aceasta nu înseamnă că vechile genuri discursive dispar, ci că ele sînt marginalizate. Oamenii politici continuă să organizeze întîlniri electorale, la fel și vînzătorii ambulanți să-și promoveze produsele în stradă, dar aceste practici discursive sînt redefinite în raport cu formele dominante ale vorbirii politice și comerciale, adică dezbaterea televizată și marea distribuție. 2. Oral și scris: o opoziție prea simplă Distincția dintre oral și scris este o categorie "mediologică", cea mai veche și mai puternic ancorată
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fapt, nu orice enunț oral este instabil; aceasta depinde de statutul său pragmatic, adică de scopul său. Nu caracterul oral sau scris al enunțurilor este important, ci înscrierea într-un cadru care să le asigure conservarea. Într-adevăr, există genuri discursive orale (maxime, dictoane, aforisme, devize, cîntece, formule religioase etc.) ale căror enunțuri, cu toate că sînt orale, sînt fixe pentru că sînt destinate a fi repetate la nesfîrșit. În societățile tradiționale exista chiar o întreagă literatură orală de o mare stabilitate; în acest
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un auditoriu mobil, apariția telefonului mobil permite locutorilor să se deplaseze sau să facă altceva în timp ce vorbesc etc.; - posibilitatea sau imposibilitatea co-enunțiatorului de a întrerupe enunțiatorul opune discuția telefonică comunicării scrise sau radiofonice; - existența unui terț invizibil caracterizează anumite genuri discursive: în emisiunile de televiziune (ca la teatru, dar într-un mod diferit) interlocutorii din studio vorbesc în prezența unui terț invizibil (telespectatorul, ascultătorul) și își elaborează vorbirea în funcție de el. Se întîmplă, de asemenea, ca în studio să fie invitați spectatori
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
da trei răspunsuri, în funcție de punctul de vedere în care ne plasăm: - scena de enunțare este cea a unei publicități (tip de discurs); - scena de enunțare este cea a unei publicități pentru produse de slăbit într-o revistă pentru femei (gen discursiv); - scena de enunțare este cea a unei conversații telefonice în care, din biroul său, o tînără în costum sună o persoană cunoscută. Cititoarea revistei în care figurează textul de mai sus se găsește prinsă simultan în aceste trei scene. Ea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
epocă. Afirmația că scena de enunțare a unui enunț politic este scena înglobantă politică, cea a unui enunț filosofic, scena înglobantă filosofică nu este suficientă: un co-enunțiator nu se raportează la o politică sau filosofie generală, ci la niște genuri discursive particulare. Fiecare gen discursiv își definește propriile roluri: într-un broșură de campanie electorală va fi vorba de un "candidat" care se adresează unor "alegători", într-un curs va fi vorba de un profesor care se adresează unor elevi etc.
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de enunțare a unui enunț politic este scena înglobantă politică, cea a unui enunț filosofic, scena înglobantă filosofică nu este suficientă: un co-enunțiator nu se raportează la o politică sau filosofie generală, ci la niște genuri discursive particulare. Fiecare gen discursiv își definește propriile roluri: într-un broșură de campanie electorală va fi vorba de un "candidat" care se adresează unor "alegători", într-un curs va fi vorba de un profesor care se adresează unor elevi etc. Cele două "scene" definesc
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
lor: ei nu stăpînesc enunțarea și trebuie să reacționeze pe moment la situațiile imprevizibile suscitate de interlocutori. În situație de interacțiune aprinsă, amenințarea asupra fațetelor (vezi cap. 2) și ethosul (vezi capitolul următor) trec pe primul plan. Scenografie și gen discursiv Luînd ca exemplu un text publicitar, am ales un gen discursiv care, din punctul de vedere al scenografiei, are un statut privilegiat. Discursul publicitar aparține tipurilor de discurs în cazul cărora nu putem prevedea dinainte scenografia care va fi mobilizată
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la situațiile imprevizibile suscitate de interlocutori. În situație de interacțiune aprinsă, amenințarea asupra fațetelor (vezi cap. 2) și ethosul (vezi capitolul următor) trec pe primul plan. Scenografie și gen discursiv Luînd ca exemplu un text publicitar, am ales un gen discursiv care, din punctul de vedere al scenografiei, are un statut privilegiat. Discursul publicitar aparține tipurilor de discurs în cazul cărora nu putem prevedea dinainte scenografia care va fi mobilizată. Există în schimb tipuri de discurs ale căror genuri implică scene
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fi mobilizată. Există în schimb tipuri de discurs ale căror genuri implică scene enunțiative oarecum fixe: corespondența administrativă sau raporturile de expert se dezvoltă de obicei pe scene cu foarte multe constrîngeri și se conformează rutinei scenei generice. Alte genuri discursive sînt mai susceptibile să suscite scenografii care se îndepărtează de un model prestabilit. Astfel, într-un gen pe care l-am putea crede cu foarte multe constrîngeri (ghidul turistic), Guide du routard 22 a ales să inoveze punînd în scenă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vorbirii sale ("dragoste la prima vedere", "grosso modo", "harababură" etc.;). Scenografia în cauză nu este definită la întîmplare, se presupune că ea este conformă figurii "drumețului" și seamănă în multe privințe cu scenografiile privilegiate de cotidianul Libération. Nu toate genurile discursive sînt favorabile dezvoltării unor scenografii variate, dar putem să le repartizăm pe o linie continuă care ar avea ca poli extremi: - pe de o parte genurile, puțin numeroase, care respectă scena lor generică și care nu sînt deci susceptibile să
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
totodată publicului "locurile" corespunzătoare; - între aceste două extreme se situează genuri susceptibile de scenografii variate, dar care, cel mai adesea, rămîn la scena lor generică obișnuită. Este cazul ghidului turistic. Această variație este determinată în mare parte de finalitatea genurilor discursive. Cartea de telefon, care nu se poate abate de la scenografie, este un gen pur utilitar. În schimb, discursul publicitar sau cel politic mobilizează scenografii variate în măsura în care, pentru a-și convinge co-enunțiatorul, ele trebuie să-i capteze imaginarul, să-i atribuie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și a "farmacistului", figuri prin excelență ale deținătorului de cunoștințe în materie de sănătate. În acest caz, scenografia textului este difuză: ea trimite la un ansamblu vag de scenografii posibile de ordin științific și didactic și nu la un gen discursiv precis. 3. Scene validate "Scrisoarea adresată tuturor francezilor" Cele trei planuri ale scenei de enunțare pot fi observate foarte bine în "Scrisoarea" redactată de François Mitterand în timpul campaniei electorale din 1988. Pentru a favoriza realegerea sa, s-a publicat în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mulțumește să-și îndeplinească contractul generic adoptînd un ethos distanțat, al unei persoane care expune și evaluează liniștit; el urmează, deci, rutina enunțiativă asociată scenei generice. Textul (2), în schimb, se îndepărtează de ethosul asociat în mod obișnuit acestui gen discursiv. Contractul generic este scrupulos respectat: mai întîi rezumatul filmului, apoi o evaluare, dar planul este încurcat de o lungă introducere ("Astă-seară... rezistă bine") destinată în special să pună în evidență ethosul garantului. De fapt, nu este vorba de un ethos
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ludice etc.). Femeia care trebuie să "facă progrese" este reprezentată cu ajutorul unui garant ce încarnează absența reticenței: femeia eliberată sexual este cea care ar putea ține acest discurs. 9 AMBREIEREA ENUNȚIATIVĂ Pînă acum am prezentat "cadrele" discursului: tipul și genul discursiv, scena de enunțare. În continuare vom analiza mărcile lingvistice cu ajutorul cărora se manifestă enunțarea. 1. Reflexivitatea enunțiativă Reperajul cu ajutorul enunțării Un enunț nu există în absolut; el trebuie situat în raport cu ceva. Or, limbajul uman se caracterizează prin faptul că enunțurile
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
foarte speriat", în timp ce titlul este scris folosind punctul de vedere al jurnalistului care dispune de toate informațiile și îl numește "Sylvain" pe copilul necunoscut. De ce discursul direct? Alegerea discursului direct ca mod de discurs raportat este adesea legată de genul discursiv vizat sau de strategiile fiecărui text. În special, se urmărește: - să se dea impresia de autenticitate, arătînd că se redau exact cuvintele respective; - să se păstreze distanța față de discursul în cauză: fie că enunțiatorul care citează nu aderă la cuvintele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
autonimică nu sînt obligatorii. Enunțiatorul indică cititorului că discursul său nu coincide cu el însuși, dar nu dă și motivul. Pentru a-l descoperi, pentru a interpreta ghilimelele, cititorul trebuie să țină seama de context și, în special, de genul discursiv. Într-un cotidian regional, ghilimelele sînt mult mai puțin frecvente decît în presa unui partid politic și nu cer mari eforturi interpretative din partea cititorului. Publicitatea, de asemenea, face apel destul de puțin la ghilimele, căci scopul său nu este să suscite
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pune astfel în evidență un ethos ludic. Captare și subversiune În schimb, fenomenul ia o cu totul altă dimensiune cînd nu este vorba de a parazita un fragment izolat, ci de a imita totalitatea unui text sau a unui gen discursiv. Se iese astfel din cadrul limitat al aluziei. În acest caz, se întîmplă rar ca relația între imitant și imitat să fie pur ludică. Ea permite discursului imitant să-și construiască propria identitate. Așa se întîmplă cînd un slogan imită un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se străduiește să capteze în beneficiul său valoarea pragmatică a celui de-al doilea. Există, în schimb, subversiune atunci cînd textul care imită vizează să-l discrediteze pe cel imitat, caz în care asistăm la o strategie de parodie. Genuri discursive și texte atestate Fie că este vorba de a capta sau de a submina, imitația poate să se raporteze la două planuri distincte: cel al genului discursiv și cel al textului atestat. Vom vorbi de captare a unui gen proverbial
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe cel imitat, caz în care asistăm la o strategie de parodie. Genuri discursive și texte atestate Fie că este vorba de a capta sau de a submina, imitația poate să se raporteze la două planuri distincte: cel al genului discursiv și cel al textului atestat. Vom vorbi de captare a unui gen proverbial în cazul unui slogan ca "A se depăși este esențial" (RTL), deoarece el are proprietățile unui proverb și ar putea fi folosit ca atare. În schimb, există
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
deoarece el are proprietățile unui proverb și ar putea fi folosit ca atare. În schimb, există captare a unui proverb atestat în "Cîinii latră, Lee Cooper trec": publicul poate ușor să identifice proverbul captat. Pentru a avea subversiunea unui gen discursiv, ar trebui să imaginăm un proverb parodic, adică unul care ar contesta genul însuși al proverbului, autoritatea "înțelepciunii popoarelor". Nu este cazul în mass-media, care își propun rar asemenea scopuri. Putem însă găsi un bun exemplu în 152 de proverbe
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]