6,113 matches
-
poeme de o respirație largă, în care descriptivul este subordonat meditației sociale sau istorice. De un real interes sunt poemele ce corporalizează entropia identitară specifică unui autor care nu ezită să-și mărturisească, într-un text de escortă, "încercarea-mi disperată de-a face față unui cuțit identitar cu două tăișuri". Ele înregistrează o mișcare de recul a eului, de retragere a lui într-un spațiu propice scenografierii crizei în forma altminteri consacrată a nașterii dublului. Conviețuirea celor două avataruri ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se dau glas tensiunilor poetice (dar și poietice, precum în cele mai eficiente neurotonice) sunt divergente. În genere, s-ar spune totuși că scriitorul împrumută din inflexiunile vocii unui poeta vates ce anunță, uneori mimat profetic, alteori de-a dreptul disperat sau patetic, apocalipsa generalizată ca simplu reflex pentru extincția proprie, singura care îl interesează cu adevărat: "imediat vor defila prin fața mea/ clapele pianului,/ mașinii de scris, nu vor să-mi spună,/ voi vedea lumea albă, lumea neagră,/ mai bine decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum se poate observa și din versurile citate mai sus, ca și din toată puzderia de secvențe de gen, lesne de selectat din oricare ciclu al volumului, lui Șerban Axinte îi repugnă nu atât accentuarea carențelor de sensibilitate, cât contabilizarea disperată a surplusurilor de afectivitate, cu iz psihanalitic într-un text intitulat semnificativ a day after black wednesday, apare sugestia unei posibile interpretări freudiene a "angoaselor din acelea care te îngheață cu totul/ și fac din tine un mort/ într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului/ și strigăm din neant în neant, în neant: de aici nu vom putea evada niciodată!". Treptat, acestui strigăt disperat îi ia locul un început de oboseală, de sfârșire tradusă într-o diminuare a energiei vitale a personajelor care mai reușesc să strecoare o lumină stranie în interstițiile "realului" poetic: "O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mistuire totală a sinelui, tematica erotică se potrivește ca o mănușă. Puține dintre aceste fragmente nu sunt prin urmare erotice. În fapt, majoritatea poemelor Liviei Iacob sunt declarații de dragoste (întotdeauna pătimașe, indiferent de sonul lor dominant: exuberant, dulce-amărui, scrâșnit, disperat), proiectate, unele dintre ele, pe fundalul unui tablou urban în care se duce lupta de-a supraviețuirea. De fapt, de-a agonia. În orașul "sterp, nedăruit" al Liviei Iacob (un fel de monstru apocaliptic, adesea căzut într-o periculoasă letargie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre cele mai recente cărți ale lui Doru Maximovici, pentru a reliefa o certitudine mai veche a autorului: aceea că trăiește într-un univers al inconsistenței și al nonvalorii, în care "nebunii se adună/ și pânze de vorbe ei țes disperați/ o lume prostită/ de gânduri ascunse/ se scaldă în vorbe/ și lacrimi ce dor". Spectator, fără voie, "într-o lume neputincioasă/ dar repetabilă", măcinată de preocupări meschine și condusă, egal, de iluzii lipsite de grandoare, artistului nu-i rămâne decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de emisiuni TV la posturile Europa Nova și Tele M (1992-1997). Conferențiar în cadrul Departamentului de Jurnalistică și Științele Comunicării, Facultatea de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza". Debutează cu versuri în revista "Convorbiri literare" (1973) și editorial cu Utopia posesiunii: transcrieri disperate (1990). Publică versuri, eseuri și cronici în mai multe reviste de cultură din țară. Cărți de poezie: Utopia posesiunii: transcrieri disperate, Editura Junimea, Iași, 1990; Fără întoarcere, Institutul European, Iași, 1992; Tentativă de spovedanie, Editura DAB, Iași, 1994; Ce mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Litere, Universitatea "Al.I. Cuza". Debutează cu versuri în revista "Convorbiri literare" (1973) și editorial cu Utopia posesiunii: transcrieri disperate (1990). Publică versuri, eseuri și cronici în mai multe reviste de cultură din țară. Cărți de poezie: Utopia posesiunii: transcrieri disperate, Editura Junimea, Iași, 1990; Fără întoarcere, Institutul European, Iași, 1992; Tentativă de spovedanie, Editura DAB, Iași, 1994; Ce mai aștept, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Moartea mea viața mea (cu o prefață de Liviu Leonte), Editura Apollonia, Iași, 1997; Ce ți-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și-a arătat treptat chipul, pornind de la întâlnirea filologului cu limba greacă, ce a avut loc în anul 1813, când a început să o studieze singur. A inclus-o în seria disciplinelor asimilate în perioada de studiu nebun și foarte disperat (1812-1817). Nu trecuse un an de când se aplecase asupra limbii grecești și deja scria opere de filologie greacă, ce-i drept, în limba latină precum comentariul la Despre bărbații vestiți prin învățătură lor de Hesychios din Milet. A continuat cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sentimentele de solitudine și nefericire, atât de prezente în versurile anticilor, care, nuanțase Leopardi, sufereau cu mai mare intensitate, deoarece durerea ajungea la sufletele lor nefiltrată de sensibilitate și neamestecata cu vreo îngăduința mângâietoare pentru propria ființă etc., ci întrutotul disperată.438 Afinitatea dintre durerea și singurătatea pe de o parte a lui Leopardi, pe de altă parte a lui Quasimodo, cu rădăcini în trăirile străvechi, a fost remarcată de Pasquale Tuscano, care în incipitul articolului Leopardi cititor al Georgicelor reda
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
2-5 ottobre 1972, Olschki, Firenze, 1974, pp. 127-148. Squarotti, Giorgio Barberi, "Leopardi e gli eroi antichi", în Leopardi e îl mondo antico, atti del V Convegno internazionale di studi leopardiani, Olschki, Firenze, 1982, pp. 225-240. Stefano, de Anna, " Un ignoto disperato messaggio di Quasimodo a D'Annunzio", în http://www.salvatore-quasimodo.it/ermetismo 5. htm. Steinmayr, Gabriele, "L'antologia palatina", în Quasimodo e la critică, a cură di Gilberto Finzi, Mondadori, Milano, 1969, pp. 376-385. Traverso, Leone, Lirici greci, în Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
5-19. 79 Renzo Negri, op. cît., p. 48. 80 Lux lucet în tenebris; Maestro, alcuno conosce îl mio tormento; mă a Voi oso chiedere una parolă: di fede o di morte. Salute, Salvatore Quasimodo în Anna de Stefano, Un ignoto disperato messaggio di Quasimodo a D'Annunzio în http://www.salvatore-quasimodo.it/ermetismo 5.htm. 81 Noi gli fummo avversi non per inerzia o per carenza d'amore, mă per sostanza della nostră natură impegnata al canto (...) La poetica che noi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îl pensier mio: / e îl naufragar m'č dolce în questo mare. (L'infinito). 334 Despre părintele Fabbretti cfr. Curzia Ferrari, op. cît., p. 3. 335 Îl punto più alto del tentativo leopardiano (...) l'interrogazione costante, în profondità, l'interrogazione disperată sulla presenza dell'uomo în terra, Carlo Bo, L'eredità di Leopardi, Vallecchi, Florența, 1964, p. 7. 336 Dei misteri cercava i significati reconditi, le rădici. Non trovare era una condanna afflittiva, dall'esito perpetuamente rinviato, Curzia Ferrari, op. cît
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dell'età dei lirici", Îl Verri, 38, februarie 1972, p. 28. 437 Antonio la Penna, "Antologia georgicelor", Quasimodo e la critică, cît., p. 308. 438 Non era mescolato di nessuna amară e tenera dolcezza di se stesseo ec. mă intieramente disperato, Zibaldone, 77. 439 Bronislav Blinski, "Tra îl sole omerico e la nebbia virgiliana", Quasimodo e la critică, cît., p. 529. Cfr. și Michele Tondo, Salvatore Quasimodo, Mursia, Milano, 1970, p. 63. 440 Mânară Valgimigli, "Poeți greci e Lirici nuovi", acum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
l-a numit pe el în funcția de locotenent personal, deși îi știa abilitățile încă de pe cîmpul de luptă, unde își slujise credincios comandantul, preferîndu-l pe Cassio, un soldat cu pregătire doar teoretică, fără experiența marilor bătălii), urmat de audiența disperată a nobilului Brabantio la Ducele Veneției. În interiorul ei, sîntem expuși, din nou, problemei recunoașterii în sistem, dar la un nivel mult mai complex și cu implicații mult mai adînci. Pe scurt, Brabantio este consternat ca frumoasa și educată lui fiică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
iau parte la experimente teatrale, cu iz valpurgic, în speranța (deșartă) că fiorul orgiastic îi va elibera de depresie. În sfîrșit, castitatea Clarissei nevastă tipică de suburbie -, din "The Chaste Clarissa"/"Clarissa cea castă" (1955), e învinsă numai de gradul disperat atins de alienarea ei. Axioma extremelor care se suprapun pare a guverna universul tipologic al acestor povestiri. Mai mult, înclin să cred că John Cheever urmărește să dea dualității naturii umane o latură paradoxală, împingînd mai departe chiar principiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
umane de sex feminin). "Marea Fisură" trădează totuși, la un moment dat, ritualul tradițional, născînd un băiat o "monstruozitate" în viziunea "fisurilor" care îl ucid aproape instantaneu. Fanta vaginală transcendentă continuă "să producă" însă "orori" masculine, menite, în ciuda efortu rilor disperate ale "fisurilor" de a le elimina, să supraviețu iască. Gradual, bărbații devin trib și își fac astfel, insolent, intrarea în istorie. Temele epice de acest tip, deși tratate remarcabil din punct de vedere estetic, o blochează pe Doris Lessing în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din relația pasageră a acestuia cu Cicely Boyd, în anii șaptezeci) și, deci nepoata lui... Paul însuși. În paralel, urmărim eșecurile lui Claire Newman (divorțată de Philip Chase) în stabilirea unei comunicări viabile cu fiul ei adolescent, precum și căutările sale disperate a urmelor sorei dispărute (Miriam) în urmă cu treizeci de ani (descoperirea va fi macabră: Miriam a fost ucisă din cauza unei întîmplări stupide, aceea de a fi asistat, fără voie, la dezvăluirea unui complot IRA) și ale lui Doug Anderton
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu acribie de arhivar. Romanul se încheie cu trei povestiri scrise de protagonist, populate de trei personaje semnificative: un păgîn, un creștin, și un buddhist. Hesse ne invită să vedem aici trei avataruri ale lui Knecht, toate aflate în căutarea disperată a desăvîrșirii spirituale. Mai mult, putem bănui că efortul căutării rămîne etern -datorită catacterului lui anistoric (el trece de la o religie la alta, mergînd dincolo de barierele cronologice ori dogmatice) și universal din unghiul naturii sale trans culturale (se regăsește practic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
eroul se îndrăgostește), ieșind de sub carapacea tipologiei unilaterale și evoluînd către complexitatea unei psihologii (ca și în cazul lui Isaac, însă, Parviz nu se modifică suficient, pentru a părăsi epicul de stare și a intra în bildungsroman). Farnaz în căutarea disperată a lui Isaac se reconstruiește psihologic, depășind automatismele de soprană ratată (și alcoolică), în care începuse să se piardă. Shirin (desigur, un alter ego al Daliei Sofer) trăiește drama inocenței distruse de o lume fundamental coruptă. Sperînd că va salva
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
devine "recunoaștere, în măsura în care se apropie nu de un adevăr abstract, ci de o tăcere vitală."57 Cuvintele par să se interiorizeze și ele, devenind limbaj al tăcerii, interesând, de fapt, ceea ce nu poate fi exprimat, adică sufletul. Iar, în calea disperată a exprimării absolute a sufletului, cuvintele devin piedică, sau chiar blestem. Vorbind tocmai despre esența cuvintelor, despre limita lor interioară, despre puterea lor de expresie, în Postfața traducerii volumului Anei Blandiana, Proiecte de trecut și alte povestiri, Marco Cugno identifică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
marea trecere fiind, de fapt, laudă adusă somnului, ne vom referi și la un alt spațiu de refugiu, comun lui Lucian Blaga și Anei Blandiana și anume satul, cu toate elementele lui. Reconstrucția vârstei deja pierdute se face printr-o disperată încercare de a redescoperi elementele care compuneau acel Univers: "Acoperită de rouă,/ Țara frunzelor fragede,/ Câte milenii încă/ Nu vei obosi să te naști?/ Leagăn de nenorocire/ Atât de frumos încât nimeni/ Nu are timp să renunțe/ La verdele tău
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un popor vegetal fără teama de a da greș. Confundarea celor două tipuri identitare: eu și ceilalți, aduce cu sine confundarea a două tipuri de contexte: ideologic și estetic, dacă avem în vedere faptul că aproape fiecare volum cuprinde strigătul disperat al neputinței de a evada, nici măcar prin artă, din gratiile unei societăți totalitare. Îndrăznim chiar să afirmăm că premisa alterității alientate postomoderne, provocată de lipsa capcității raportare și de comunicare corectă cu celălalt, o constituie chiar această lungă și aridă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că poate fi vorba, dimpotrivă, de o atitudine exigentă, demnă, responsabilă. SUNT POSIBILELE ȘI IMPOSIBILELE PE CARE LE ATRIBUI ALTORA E 11 fără un sfert, într-o seară de Crăciun. Peste orășelul Bedford Falls se așterne un mantou de zăpadă. Disperat, amețit de băutură, George Bailey privește de pe pod învolburarea apei. Ninge strașnic. La capătul puterilor, nemaigăsind nici o soluție ca să nu-și dezonoreze familia, a ales să-și pună capăt zilelor. Unchiul său, împreună cu care dirijează o societate de construcții și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
său păzitor. "Și cu aripile ce-ai făcut?" îl ironizează George Bailey, convins că alcoolul îi joacă feste. "Sunt un înger de categoria a doua: trebuie să-mi cîștig aripile", răspunde bătrînul care le așteaptă de două sute de ani. Mai disperat ca niciodată, George Bailey e convins că tuturor le-ar fi mai bine dacă el ar dispărea. Îngrijorat, îngerul păzitor are o idee. Cu acordul Celui de Sus îi spune lui George Bailey: "Nu te-ai născut niciodată." Și pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]