5,812 matches
-
În funcție exclusiv de voința divină. Dar elementele precreștine au rămas puternice și ele au fost personificate mai clar decât orice În Ursitoare. Divinități precreștine, chtonice, reprezentând forțele teluricului, aceste ființe acționează discreționar, la fel ca și destinul concret, În disprețul oricăror norme etice. Ursitoarele la rândul lor, raționalizează În imaginarul popular, existența individuală. Ele exprimă predestinarea, fiind vocile destinului. Narațiunile populare pe care le-am analizat, reprezintă, de cele mal multe ori, exemple evidente de amestec Între mentalitatea precreștină, primitivă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
inspirație pentru autorii de literatură apocrifă, care se grăbesc să facă o serie de comentarii mai puțin reverențioase la adresa regelui:„între timp regele se făcea de râs acasă printro nebunie de alt fel, prin acceptarea unui nou favorit, demn de dispreț, pe care îl vom urmări îmbogățindu-se pas cu pas. Acest favorit era un tânăr frumos, pe nume Robert Carr, din Ker.[...] calul său l-a aruncat la picioarele monarhului, cu piciorul rupt din cauza căzăturii. Iacob, care fusese deja impresionat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țăranilor care se duceau la târg, și care credeau că se află într-o escapadă amoroasă. Se simte total întinerită în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamna de companie!»“ După evadare reușește să strângă o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pătrată”, Stoian se dezlănțuie : „Ascultă, Petrescule, crede ce vrei despre mine, puțin îmi pasă. Dar să nu mă crezi prost ! Fă o excepție pentru un activist de partid, măcar o dată în viața dumitale...”. Din nou premieră : se face vorbire despre disprețul tehnicienilor, executivilor, față de politruci, considerați proști, inculți, lipsiți de o calificare serioasă. Nivelul de conflict atinge o cotă nemaiîntâlnită. Contradicția „neantagonistă”, între „bine” și „mai bine”, de bază în scenariile celor 20 de ani trecuți de la Răsună valea, e acum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se poate traduce într-o altă lozincă a primilor ani de după căderea comunismului : „Nu ne vindem țara !”. A face avere, a te îmbogăți au fost întotdeauna semne ale viciului și decăderii morale în filmul românesc de propagandă - îmi amintesc bine disprețul, dacă nu chiar ura, cu care mulți „oameni de bine” rosteau printre dinți în anii ’90 : „Un privatizat !...”. În sfârșit, mistica muncitorului, văzut ca reper moral mai presus de orice bănuială și critică, învestit ca judecător cu salopetă în loc de robă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vorbită de a exprima cazurile oblice cu lui proclitic: Și-i spune lu' ăla, știi? O utilizare specială și destul de frecventă în limba vorbită actuală are pronumele substantivizat "un ăla", cu pluralul "niște ăia"13. Acestea exprimă o valoare de dispreț și de superioritate 14: Ieri erai un ăla, un prăpădit, n-ar fi dat nimeni pe tine două parale, iar azi, hop: admirat - admirat, imitat - imitat, eliberat spiritual - eliberat spiritual, trai neneacă (http://atelier.liternet.ro) Se dorea a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
ăla, aia, ăia, alea sunt înregistrate în DOOM2 ca familiare. 13 Fenomenul substantivizării pronumelor demonstrative cu forme simple a fost semnalat și în GA, I (1966: 172): "Formele populare ăsta, ăla, care apar și substantivizate, conțin uneori o nuanță de dispreț". 14 Vezi și Iordan (1944 în 1975: 131). 15 Ălea este o formă regională și se întâlnește cu precădere în textele din Moldova. 16 Paradigmele ălălalt - ailaltă - alelalte - ăilalți și ăstălalt - astălaltă - ăștilalți - astelalte au fost introduse și în DOOM1
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
direcția în care se îndreaptă”. Pe de altă parte, reprezentantul unui sindicat cu 1.3 milioane de membri a spus că încă nu a chestionat toți membrii privind intrarea în grevă. Dar dacă muncitorii vor fi tratați în continuare „cu dispreț” de către guvern, spune el, situația s-ar putea schimba. În Grecia, începând din primăvara lui 2010, evenimentele au avut un traseu ascendent, cu numeroase demonstrații și proteste împotriva măsurilor anticriză și a momentelor dificile în perioadă de criză. Pe scurt
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
momentul în care ai făcut-o, să începi să te frămânți, întrebându-te mereu oare ce s-a întâmplat, sau s-ar putea întâmpla. Eu vreau ca atunci când citesc o carte să pot simți unele lucruri, cum e dragostea, infidelitatea, disprețul, răzbunarea, ura, dependența, aventura, teama... vreau ca prin cuvintele scriitorului să simt ceea ce simte și personajul...vreau să fiu el,...dar în cazul nostru acest lucru nu prea s-a mai întâmplat la ora de română, pentru o limitată perioadă
Cărți care nu ne-au plăcut la ora de română. In: Apogeul by Cucu Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1794]
-
lor, însumează spiritul clasic - a primit în secolul XIX o conotație peiorativă, devenind expresia constrângerilor pedagogice, a unor concepții învechite și retrograde. Astfel, doctrina lui David, și apoi a lui Ingres, va fi considerată “academică” în sensul peiorativ și de dispreț, mai sus amintit, de către tinerii artiști reprezentanți ai romantismului și, mai apoi, de cei ai impresionismului. Totuși, este corect să amintim faptul că termenul “academic” în accepțiunea engle- zească nu a avut conotații peiorative, ci, mai degrabă, el definea
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
elimină problema criticii propriu-zise. Poemele lui Chatterton nu sunt nici .mai proaste, nici mai bune pentru motivul că au fost scrise în secolul al XVIII-lea, lucru oare este adesea uitat de cei care, în indignarea lor morală, pedepsesc cu dispreț și uitare opera care s-a dovedit a fi o producție mai târzie. Problemele discutate în acest capitol sunt, practic, singurele probleme de care se ocupă culegerile de metode și manualele existente, cum ar fi cele ale lui Morizer: Budler
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
preferat în contextele în care citirea este scalară, plasând elementul focalizat la polul inferior al ierarhiei : Dar performanța ca atare, ca scop în sine, merge în afara rostului omenește modelator al culturii, ducând la autosatisfacție, la o suficiență orbitoare și la dispreț planificat față de tot ce ține "doar" de suflet, de inimă și nu exclusiv de "spirit" (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante) Unii au noroc și se numesc preafericiți, preacuvioși, arhangheli; alții nu au noroc și se numesc doar mucenici
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
boierii noștri nu-și pot permite luxul unei atitudini demne, - sînt sortiți să ajungă o turmă abjectă și servilă În slujba oricui ține biciul În mînă. Nu e de mirare deci că rapoartele guvernatorilor către Împărat vorbesc cu un nemăsurat dispreț de aceste manifestări ale boierimii degenerate. Și nu e singura reacție de condamnare a comportamentului boierimii basarabene. Chiril Chiriacovici Leon, șeful real al partidului moldovenesc, sosit la sobrania dvorenilor de la Chișinău, i se adresează Smaragdei Theodorovna, În timpul unei vizite: Vin
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Îl disprețuiești. O altă premisă ușor de accesat este Mulți dintre ascultători știu că ceea ce spune președintele este neadevărat. Procesate În contextul celor de mai sus, aceste premise produc o altă concluzie implicitată Președintele sfidează profesorii și Își arată public disprețul față de ei. Concluzie care are o multitudine de efecte cognitive. Și, cu toate acestea, așteptările de pertinență ale profesorului nu sunt satisfăcute. Pornind de la faptul că un enunț nu are un scop În sine, că prin el se urmărește atingerea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
câștigă mai mulți bani pe oră decât câștigă el . Analizând concluziile implicitate la care profesorul a ajuns, observăm că toate sunt defavorabile președintelui În raporturile sale cu profesorii Președintele privește simplist, sau nu spune adevărul .... Președintele sfidează ... și Își arată disprețul... O concluzie defavorabilă este derivată din ipoteze și premise defavorabile. Dar ipotezele și premisele implicitate sunt accesate / construite doar pe criterii de pertinență! Atunci, cum se face că toate concluziile au această componentă semantică fundamentală: atitudinea ostilă față de locutor. Pare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de tristețe și de dezamăgire, singurătate) sau căpșunarul de profesor (AD), sensul global al sintagmelor nu este neapărat în strânsă legătură cu semnificația lexemului de pe prima poziție: cuvintele sunt în general marcate peiorativ, exprimând o atitudine de respingere sau de dispreț. Cel de-al doilea exemplu, de pildă, a fost furnizat la capitolul "un profesor pe care nu îl poți suporta", semnificația primului component fiind vizibil lărgită, el ajungând să exprime o atitudine negativă față de o persoană. În cazul unor exemple
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
care este fondată societatea. Ea distruge, în special buna credință care este necesară pentru ca guvernul, lumea politică și comerțul să funcționeze corect. Ea se produce, printre altele, prin arbitrariu și incertitudine și echivalează cu neglijarea sau, mai mult, cu un dispreț puternic al priorității și domniei dreptului. Date fiind unificarea tot mai evidentă a Europei, și cooperarea economică ce se stabilește în toate domeniile sectoarelor publice și private, problema împiedicării fenomenului de corupție atât la nivel național cât și european, se
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
cu smerenie și umilință decât cea făcută cu trufie. Înaintea lui Dumnezeu, oamenii cei mai smeriți și umili, chiar dacă sunt păcătoși, găsesc mai multă ascultare decât cei ce se pretind drepți și buni, dar care sunt stăpâniți de mândrie și dispreț față de ceilalți semeni ai lor. Pilda fiului risipitor, una dintre cele mai frumoase parabole din Noul Testament, are ca temă căința și întoarcerea la calea cea dreaptă. Fiul plecat este fiul risipitor care batjocorește avutul primit în dar de la Tatăl (adica
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
însă ca toți copiii să fie supuși educației, pe care aceasta o presupune. În scrierile sale despre educație, el atrage atenția părinților asupra datoriei de a-și educa urmașii, începând încă de la cea mai fragedă vârstă, în credință și în disprețul bunurilor terestre înșelătoare. Educația este o problemă fundamentală a omului, pentru că în lipsa ei apar toate relele posibile. Un copil lipsit de educație poate ajunge chiar un vrăjmaș a lui Dumnezeu, al naturii și al omului. Idealul educațional al Sfântului Ioan
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
calitate a omului care îl ridică pe acesta spre perfecțiune. Alegerile liberului arbitru sunt precedate de acte de cunoaștere, realizabile prin grația divină. Astfel, alegerile întemeiate pe adevăr sunt demne de laudă, iar cele bazate pe fals sunt demne de dispreț. Deci, liberul arbitru este însoțit de responsabilitate. Corelată liberului arbitru, apare și voința, care este foarte amplă. Ceasta se află uneori în neconcordanță cu intelectul; întinderea mai mare a voinței decât a intelectului este sursă a greșelilor noastre. Extras din
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
atare dă naștere erorilor. Se poate remarca faptul că libertatea prea mare a voinței are drept consecință în planul cunoașterii producerea erorilor sau a cunoștințelor confuze ori obscure. A avea liber arbitru înseamnă a deveni demn de laudă sau de dispreț, mai exact asumarea responsabilității față de alegerea făcută. In Principiile filosofiei, Descartes propune spre analiză problematica liberului arbitru. Acesta are meritul de a înlătura arbitrarul incontrolabil al geniului rău. Fiind o instanță negativă, exterioară omului și într-un fel divină, geniul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
trecere la epoca individualului. Spengler a remarcat în acest sens că “limbile moderne vin toate cu pronumele personal”) reflectînd valorizarea personalității, autonomizarea ei al cărui revers este închiderea individului uman înlăuntrul propriului eu, pe care Pascal îl socotea demn de dispreț. Și în domeniul cunoașterii Renașterea simplifică lucrurile, le sărăcește, și favorizează un optimism epistemologic cu urmări nefericite pentru însăși libertatea omului. Dacă în Evul mediu există trei feluri de lucruri: necunoscute, cunoscute și de necunoscut, în Renaștere nu rămîn decât
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
lui miChelanGelo în istoria artei 77 imitarea naturii, după cum s‑a exprimat Fernand Lèger26: capacitatea lui Mi‑ chelangelo de a imita mușchii nu duce nici la progres, nici la ierarhie în artă. Însă împlinirile sale rămân dincolo de astfel de presupuneri, dispreț sau orgolii; este dreptul din naștere al unui geniu să inspire frică și uimire 27. Ultimii ani ai vieții lui au fost nespus de triști: exilat de cetatea lui iubită pe care nu a mai revăzut‑o, asistând la înrobirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Cum e cu putință să fii persan?“ - „Cum e cu putință să fii francez?“) Există o superioritate prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi („sărmanii oameni din Evul Mediu!“), stupoarea în fața altor zei, contrarierea pe care o provoacă în noi obiceiurile altei nații, perplexitatea în fața cuvintelor altei limbi, exaltarea în fața peisajului autohton - vin toate din identificarea spontană
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
putut cu adevărat realiza - evaluarea posibilităților proprii - e greu de făcut și ratarea este de aceea mereu negociabilă. Impostura, la rândul ei, este oricând discutabilă pentru că, privind în jur, vom vedea că cei mai mulți sunt așezați în viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întârzie să apară, pentru că dacă există oameni pe care îi admirăm pentru ceea ce au știut să facă în viața lor, vom găsi oricând mai mulți pe care să-i disprețuim pentru că nu au făcut
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]