5,717 matches
-
al Academiei Domnești din București; Monahul Kyprianos, un tânăr monah cipriot, care în anul 1783 fusese trimis în Moldova cu misiunea de a strânge fonduri pentru sprijinul mănăstirilor cipriote. Fiind un tânăr capabil, Kyprianos își face studiile superioare la Academia domnească din Iași, unde a fost remarcat și apreciat. Ca urmare, domnul Moldovei, Mihai Șuțu, îl numește preot paroh al Bisericii domnești din Iași. Întors în Cipru, tânărul prelat, care manifestă interes nu numai față de problemele ecleziastice, ci și de problemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
de a strânge fonduri pentru sprijinul mănăstirilor cipriote. Fiind un tânăr capabil, Kyprianos își face studiile superioare la Academia domnească din Iași, unde a fost remarcat și apreciat. Ca urmare, domnul Moldovei, Mihai Șuțu, îl numește preot paroh al Bisericii domnești din Iași. Întors în Cipru, tânărul prelat, care manifestă interes nu numai față de problemele ecleziastice, ci și de problemele canonice, sociale și de educație ale insulei, este ales arhiepiscop al bisericii Ciprului, calitate în care timp de 11 ani a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
care, din rațiuni fiscale, preferau să-și păstreze supușenia străină, beneficind de protecție consulară. Statutul juridic de supuși străini le conferea unele avantaje în raport cu evreii pământeni, incluzând și imunități fiscale sau scutiri de taxe vamale. Din acest motiv, în hrisoavele domnești, evreii mai apăreau ca rufetași, birnici și scutelnici. Numărul membrilor comunității evreilor din Moldova poate fi doar aproximat. Potrivit lui Radu Rosetti, pe la 1763, în toată Moldova doar în Iași erau suficienți evrei pentru a forma o corporație. Ceva mai târziu
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
membru de vază al comunității, ar fi intervenit pe lângă domnitor, cu mijlocirea lui Gh. Asachi, pentru emiterea amintitului decret), a determinat reacții dintre cele mai diverse. Evreii tradiționaliști și-au manifestat dezacordul într-o adunare de protest ținută în fața palatului domnesc din Iași, în timp ce tinerii progresiști au scăpat cu greu de bătaie. Pe de altă parte, populația creștină a considerat aceste măsuri obligatorii și a încercat să le impună chiar cu violență. Dincolo de aceste aspecte, revoluția de la 1848 punea pentru prima
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de „împrejurași”și „megieși” care s-au „tâmplat” acolo, lângă oameni buni și bătrâni care iscălesc cu degetul, alții, puțini, pun pecețile sau chiar iscălesc cu mână proprie. Alte zapise sunt încheiate cu martori dintre boierii cu dregătorii de pe lângă curtea domnească, așa cum este cel prin care Mihăilă din Obârșia Berheciului (astăzi satul Obârșia din comuna Izvoarele Berheciului) care dăruiește la 4 septembrie 1660, pentru binele făcut, lui Pătrașcu logofăt „a mea dreaptă ocină și moșieîce se va alege din Runcu, din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sate, că logofătul avea și altă moșie alături, anume Hilipeni” în absența unui act de vânzare-cumpărare care, cu siguranță, a fost încheiat între logofătul Pătrașcu sau urmașii lui și boierii din familia Roset (Rosetti), trebuie să ne raportăm la cartea domnească de volnicie dată postelnicului Ioniță Roset de domnitorul Moldovei, Ioan Nicolae Voievod, la 15 mai 1744, prin care beneficiarul este „volnic cu cartea domniei mele a-și lua dijma din pomi, din fâneață, din grădini cu legume, din prisăci cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dar precizează că, după ce au primit plata, 37 taleri, „au dat și ispisocul cel domnesc pe această moșie” (Bucovina Runcului, în partea nordică a moșiei Filipeni, în hotar cu Lecca-Ungureni - n.a.), ceea ce dovedește că vânzătorii erau proprietari deplini, cu acte domnești de întărire. Un alt document care, cu siguranță, este datat greșit, indică anul 1617, când Radu Voievod întărește lui Petre și soției sale Mălina parte din moșia Bucovina Dunavățului, cu hotarul Frunteștilor, de la Nichita, Drago pitar și alții, cu 48
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Siliștea lui Dabromir”, ceea ce ar însemna că se afla pe teritoriul actualului sat Fruntești. Dacă, așa cum se adeverește în primul document de danie de la domnii Moldovei, Ilie și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, în beneficiul lui Mihail Oțel, pisarul domnesc,atunci când se stabilesc hotarele daniei, se menționează „unde a fost Coste Călugărul”. în finalul documentului din 1438, în care sunt înșirate toate daniile făcute pisarului Oțel, se folosește o formulă specifică actelor privilegiate: „iar hotarele acelor sate să le fie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
socială de iobag. Cu siguranță, cu multe secole în urmă, pe vremea lui Alexandru cel Bun și a lui Ștefan cel Mare, mulți ardeleni români s-au așezat în Moldova, unele familii ajungând la ranguri înalte de boieri în sfatul domnesc. Ion Ciuchi, răzeșul din Fruntești, nu era singurul din sat care știa carte: Pisarul satului, Ion Dumitru Corniță, lasă mărturie despre bejenarii veniți din Bucovina, așa cum a aflat de la conducătorul bejenarilor, Petru Furcaru, și de la oamenii mai în vârstă din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întru bunul Dumnezeu, cinstit al nostru părinte, pan Stroici, mare logofăt, sănătate trupească și sufletească de la Hristos - Dumnezeu, din aceasta, cinstite al nostru părinte, îți dăm știre domniei tale că a venit la noi Anton din Fruntești, cu cinstită carte domnească, ca să mergem cu oameni buni și să hotărâm Dunaveciorul, la Obârșia Dunavicorului Poiana Runcului și în gura Dunavicorului satul siliștea Dobromir; și să arătăm cu oameni buni și bătrâni, un drum care duce la Dunavăț, peste Dunavicior, la Răchiți (în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tot deplin precum ne-am tocmit, căci am socotit că altul nu încape fără dumnealui, pentru aceea ca să-i fie dumnealui dreaptă ocină și moșie și giupînesei dumisale și coconilor dumisale. i să aibă a-și face dumnealui și dîrease domnești pre această vie. și într-această tocmeală Î și a făcut dinaintea dumisale lui Toaderi Paladie vel stolnică și dinaintea Î. lui Costin vel comis și dinaintea lui Toderașco an Ionașcul jitniceriul și dinaintea lui Ioniță ană Răcovie logofătul biv
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1675-1678 (Antonie Vodă din Popești). Veniți în șările Române, familiile grecești de la Constantinopol nu primescă de la început moșii și funcții, dar prin căsătorii cu fete din marile familii boierești ajung, în scurt timp, să stăpânească și moșii întinse și divanul domnesc, încât nu e de mirare că a fost o mișcare antigrecească pornită din partea boierimii românești. Despre frații Iordache și Manolache Roset (Ruset) știm că sunt veniți în Moldova în 1665 cu Duca Vodă, primul, Iordache, se căsătorește în 1675 cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zestre mai multe moșii. Iordache și Manolache sunt fiii lui Constantin Cuparul, mai cunoscut fiind Manolache (înainte de 1650-1716) care a avut patru copii cu Irina Buhuș: Nastasia, Anița, Ștefan și Ileana. A îndeplinit funcția de jitnicer (avea grijă de recoltele domnești și de depozitele de cereale) între anii 1669-1672 și de mare comis (avea în subordine grajdurile domnești și hergheliile de cai) din 1672, iar în 1672 cumpără în Moldova mai multe moșii, ajungând în 1682 postelnică (onul de taină al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1650-1716) care a avut patru copii cu Irina Buhuș: Nastasia, Anița, Ștefan și Ileana. A îndeplinit funcția de jitnicer (avea grijă de recoltele domnești și de depozitele de cereale) între anii 1669-1672 și de mare comis (avea în subordine grajdurile domnești și hergheliile de cai) din 1672, iar în 1672 cumpără în Moldova mai multe moșii, ajungând în 1682 postelnică (onul de taină al Domnitorului, cel care avea grijă de dormitorul domnesc). Alături de domnitorul Gheorghe Duca participă la asediul Vienei din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1669-1672 și de mare comis (avea în subordine grajdurile domnești și hergheliile de cai) din 1672, iar în 1672 cumpără în Moldova mai multe moșii, ajungând în 1682 postelnică (onul de taină al Domnitorului, cel care avea grijă de dormitorul domnesc). Alături de domnitorul Gheorghe Duca participă la asediul Vienei din 1683, unde turcii sunt învinși și siliți să se retragă pierzând mai multe bătălii și teritorii - Ungaria și Transilvania - prin pacea de la Karlovitz din 1699. Manolache Roset a fost un om
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
finanțist) ajunge unul dintre cei mai bogați boieri ai țării. Numai în 1697, în timpul lui Antioh Cantemir, cumpără 13 moșii și sate, iar domnul îi dăruiește pentru „ dreaptă și cinstită slujbă” mai multe sate, chiar și sate desprinse din domeniul domnesc, o dovadă a influenței la care ajunsese Iordache Roset. în secolul al XVII-lea situația internă din șările Române era favorabil marilor boieri care s-au organizat în partide boierești, impunând domni din partida lor. Vechile familii boierești din țară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Fruntești, dar și din Zlătari dețineau părți din moșia Filipeni. Urmașul lui Manolache, Ioniță Roset ajunsese pe la 1744 să nu-și poată strânge dijma de pe moșia Filipeni, fiind necesară intervenția domnitorului Moldovei, Ioan Nicolae Vv. care emite o carte domnească de volnicie pentru postelnicul Ioniță Roset ca să-și poată lua dijma de pe moșia Filipeni, pe Dunavăț: 119 „...să fie volnică cu cartea domniei mele de a-și lua (dijma) din poieni, din fânață, din grădini cu legume, din prisăci cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o mică parte din ceea ce a fost moșia Filipeni a boierilor Rosetti. Astfel, cumpărând de la moștenitorul Rosetteștilor, Mihăilescu, aproximativ 90 ha, se înscrie în șirul proprietarilor fostei moșii, care-și are punctul de pornire de la Coste Călugărul de la Runc, pisarul domnescă Mihail Oțel, Filipaș și Gavril Dunavăț și răzeșii din Filipeni. Moșia a fost cumpărată sau acaparată prin diverse mașinării legislative (se făceau și acum câteva sute de ani!) de logofătul Pătrașcu, apoi de Anghelușa (femeile din șările Române au avut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șerb, toți se numeau arcași și călărași care lucrau numai pentru dânșii. Această clasă de țărani, locuitori ai satelor, cu libertate limitată, s-a numit în Moldova vecini. Primul document care vorbește de vecini este din 1585, dat de cancelaria domnească a lui Petru Vv. Șchiopul și se referă la toți cei care vor veni să se așeze pe moșia Lunca Mare dată de Petre Vv. lui Bucioc. Inițial, numai vecinii mănăstirilor erau datori cu efectuarea muncilor, a zilelor de clacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
legiuire scrisă din Moldova, Pravila lui Vasile Lupu, arată că „să nu se ia mai mult de a zecea” parte din produse de către proprietar de la țăranul așezat pe moșie, fără să vorbească de zile de clacă. șăranul așezat pe moșia domnească, mănăstirească sau răzășească avea dreptul la casă și grădină, pământ de arătură și fânaț, putea planta vie și livezi cu pomi, și tot ce obținea prin efort propriu devenea ocina sa pe care o putea lăsa moștenire urmașilor care puteau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
abundă în mărturii despre robii țigani care puteau fi dăruiți, vânduți, despărțiți și care se conduceau după dreptul robilor. Când un rob era eliberat (tătari prinși în războaie), intra sub incidența și protecția dreptului românesc. Mănăstirile au beneficiat de danii domnești constând în sălașe de țigani și tătari robi, care îndeplineau cele mai diferite munci, în special cele legate de meșteșugul fierului. Nu avem documente explicite care să vorbească despre robii țigani de pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti, dar acești robi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arealul românescă avem din antichitatea dacoromană. Un basorelief de pe columna lui Traian reprezintă întoarcerea dacilor la vetrele lor, mânând din urmă turmele de vite. După întemeierea statelor medievale românești, știrile despre bogăția de vite mari și mici, crescute în braniștile domnești, mănăstirești, pe moșiile boierilor și ale țăranilor se înmulțesc. Cei care semnalează acest aspect al activității economice sunt cronicarii moldoveni - Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce care menționează întinsele braniști domnești de la Bohotin și șuțora. Cele mai cuprinzătoare date
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de vite mari și mici, crescute în braniștile domnești, mănăstirești, pe moșiile boierilor și ale țăranilor se înmulțesc. Cei care semnalează acest aspect al activității economice sunt cronicarii moldoveni - Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce care menționează întinsele braniști domnești de la Bohotin și șuțora. Cele mai cuprinzătoare date despre creșterea animalelor în Moldova medievală le datorăm învățatului domnitor Dimitrie Cantemir care a scrisă lucrarea „Descrierea Moldovei”. Astfel, aflăm că din vânzarea vitelor mari, atât boierii, cât și țăranii, realizau venituri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drumul pieții Constantinopolului. șările Române, fiind chelerul (magazia de provizii) Imperiului Otoman, cu oi, seu, unt, orz, grâu, cai, vite de povară, o parte din produse luau calea exportului, la care participau și țăranii. Mari turme de vite, din braniștile domnești, mănăstirești și boierești ajungeau pe piețele Europei. Se exportau mari cantități de brânză burduf, unt, pastramă, alte preparate din carne de vită și de porcă din care se obțineau venituri însemnate. Banii obținuți erau destinați „birului” - tributului - către Poarta Otomană
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
limbă considerată sfântă, iar românii - vlahii - care trăiau atât la sudul , cât și la nordul Dunării, au preluat de bună voie sau li s-a impusă ca limbă de cult, limba slavonă, care din biserică a trecut și în cancelaria domnească. Începânăd cu secolul al XVII-lea, limba slavonă a început a fi înlocuită în slujba religioasă, în scrierea cărților bisericești, în cancelaria domnească și în cultura istorică cu limba română, scrisă cu alfabetul cririlic, folosit pânăă la domnia lui Alexandru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]