5,880 matches
-
în volumul de amintiri anterior - mama s-a lămurit, în sfârșit, cum fura Cati dulceață din dulapul, în permanență încuiat, de pe hol: simplu, ingenios de simplu, scoțând sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine o luaseră părinții mei? Cum de părinții ei, oricât de săraci, o lăsaseră să plece, o dăduseră unor străini? Era orfană? Oricum, luând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în materie, casa în care locuim s-a transformat și se transformă în continuare, sub ochii noștri admirativi, într-un fagure de mici căsuțe - cotloane și unghere, paturi, sub-paturi, văi și dâmburi, create de relieful de lână al plăpumii, sertare, dulapuri, mese, cutii, sonore pungi de plastic, coșuri și coșulețe și chiar panere de pâine și nu în ultimul rând corpurile noastre calde cărora li se adaptează cu iscusință în funcție de poziția acestora și pe care le preferă în virtutea faptului că aparținem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana cardinalului de Retz și cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”, din care însă nimeni pe lume nu va cunoaște un singur rând. Dulapurile perdeluite în care sunt înșirate volumele manuscrise nu au fund, iar după moartea autorului, înainte ca prin față să se pună sigilii sau să se deschidă, pe din dos, nevăzută, o mână credincioasă va fi nimicit tot ce se afla
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ocazie. (...) indulgențele tale (la care uneori normele de conveniență curentă te obligă). Te vei sătura să fii tratat de «cunoscător», să te întrebe mătușile ce crezi despre natura moartă din sufragerie, iar vecinii cu cât s ar putea vinde un dulap de epocă (...) Știi bine că nimeni nu deține criterii infailibile de judecată, că valorile se confirmă sau se infirmă fără intervenția ta, dacă nu chiar în pofida ei. Că din sutele de artiști de care trebuie să vorbești «cu competență» unii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aveam, acte, bani, scrisori, mi-a luat cureaua de la pantaloni și șireturile de la bocanci precum și un ac de siguranță care se întâmplase în buzunarele hainelor, a făcut inventar, mi-a cerut să-l semnez, lucrurile confiscate le-a încuiat în dulapul de fier din cameră, și a plecat încuind ușa în urma lui. Nu știu cât timp a trecut, poate era amiază, poate că era spre seară, când a venit un ofițer tânăr, frumos la chip și frumos îmbrăcat în uniformă nouă și mi-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
populare elvețiene, dar și lui Edgar Cayce, „profetul adormit” comunicând remedii bune în timpul somnului. Miroase îngrozitor în noul apartament, a vopsea proaspătă care se evaporă destul de încet. Am dormit în vechiul apartament, lângă pianul care va fi transportat azi, împreună cu dulapul de stejar suedez, opera unui artist anonim. Se pot detașa cele patru uși, două au oglinzi de cristal în care eu și iubitul meu, René, ne oglindeam des, comparându-ne corpurile. Odată, el mi-a făcut chiar o fotografie după
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în oglindă, și el a venit lângă mine spunându-mi misterios: adu-ți aminte de ce ți-am spus eu odată! Era vorba de faptul că avea loc în România o mare schimbare, precedată de violență. Aceste oglinzi de cristal ale dulapului suedez (dăruit lui René de doamna Hulten, prima femeie șef de bancă în Suedia) le păstrez cu o atenție specială - ele sunt locul în care eu m-aș putea întâlni cu el când dorul de el mă va strânge de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sărăciei anilor '60 și, nedeslușit la început apoi din ce în ce mai pregnant, un scârțâit de mandibulă spartă, a tatei, grăbea celor doi băieți ridicarea. Mama, privire de liniște albastră, ne așeza la loc. Scârțâitul ca și Fecioara cu Pruncul, icoană ascunsă în spatele dulapului de la bucătărie sau cureaua lată cu o cataramă de pe care cineva polizase însemnele regale, polivitaminele din cutii de tinichea americane, toate și multe altele rămâneau întrebări suspendate la care timpul avea să aducă răspunsuri neașteptate. Mai era o ladă brașovenească
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spunea nimic despre activitatea ei, nu mă lua cu ea pe teren. Mi-ar fi plăcut să merg. Era mereu invitată la mese și, adeseori, când venea de pe teren, mirosea a usturoi și a țuică, era veselă și punea în dulap o sacoșă grea. Nu-mi dădea nimeni nimic, căci eram doar o secretară cu propaganda și nu semnam documente, nici nu aveam influență când se lua o hotărâre. Mă încerca uneori regretul că nu primesc nimic și trebuie să cumpăr
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sertarul de la 93 vitrină, acolo unde îmi țineam geanta. În clipa următoare a intrat pe ușă instructorul de partid. Miroase a cafea bună aici la tine, a spus și, fără să aștepte să-i răspund, s-a dus direct la dulap și a controlat în cele două sertare. A răsturnat conținutul sacoșei pe masă: Aha! Ai primit plocoane azi. Știu și de la cine. S-ar putea să ai probleme cu cei de la Securitate. Femeia asta care ți le-a dat are
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ca și primăria, președintele condiționa acordarea rației de ulei și zahăr de achizițiile de păsări, porci, miere, ouă și alte produse. Sigur că era interzisă o astfel de practică. Știind că primisem drepturi care se cuveneau sătenilor, am scos din dulap sticlele cu ulei și am vrut să le dau celor doi mecanizatori. Aceștia au ieșit furioși din birou și au mers la Cooperație unde și-au primit rația ce li se cuvenea. După acest incident, rușinată, i-am spus omului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din comună vrea să fie membru de partid?, m-a întrebat pe un ton serios. Așa mi-a spus, tovarășe secretar. Ia vino mai aproape să-ți arăt ceva, mi-a spus cu glas aproape șoptit. Lângă geam avea un dulap cu două uși. Pe unul dintre rafturi era un seif mic. A deschis seiful și a luat un dosar cu arc pe care l-a deschis. Dintr-un prosop de borangic a scos la vedere o icoană foarte veche pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a luat un dosar cu arc pe care l-a deschis. Dintr-un prosop de borangic a scos la vedere o icoană foarte veche pe care a mângâiat-o, a sărutat-o și apoi a pus-o repede înapoi, închizând dulapul în timp ce se uita spre ușă ca să nu intre cineva. Ai văzut, tovarășa Teodora? Aceasta este Stăpâna noastră! Să nu spui la nimeni ce ai văzut, mi-a mai spus și mi-a făcut semn să plec. Să-i spui părintelui
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
atunci, dar care s-a dovedit a fi dintr-un aliaj ce imită metalul prețios. După ieșirea lor din birou, am adunat tot ce mai era pe masă, am pus într-o sacoșă pe care am încuiat-o într-un dulap, apoi am privit pe geam. Mașina tocmai pornise, iar în locul ei apăruse căruța de la dispensar plină cu fân. Știam că în afară de vizitiu în căruță mai este cineva. Ascuns în fân, era securistul care-i urmărea pe „nemți”. La ora aceea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
FOST ASEARĂ!” A doua zi dimineața, când am ajuns la primărie, în birou era „prietenul meu”de la Colegiul de Partid. Mi s-au înmuiat picioarele când l-am văzut și sângele mi-a năvălit în obraji. „Bine că am încuiat dulapul unde am pus sacoșa cu bunătăți de la nemți. Precis am fost urmărită aseară la Boiereasca”, mi-am spus în gând, amintindu-mi de geamul deschis și de tusea pe care am auzit-o de afară. Cu ce ocazie pe la noi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întredeschis. Informația circulase foarte repede în noaptea aceea, și se pare că era cât se poate de gravă. Mergi acasă și adu tot ce ai primit de la nemți! Să nu cumva să ascunzi ceva, că o ncurci! Tremurând, am descuiat dulapul și am scos sacoșa pe care am răsturnat-o pe masă. Asta-i tot? A luat băiatul meu niște bomboane învelite în staniol acasă. Le-a mâncat, dar a păstrat staniolul, am spus printre lacrimi. Vreți să merg să-l
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de participanții la congres. Am fost la masă, apoi am urcat în cameră pentru a ne pregăti așa cum primisem indicații. Camera de hotel era elegantă și curată. Am desfăcut bagajele repede, am pus costumele cumpărate special pentru această ocazie în dulap și am alergat în baie. Aveam prilejul să facem o baie adevărată doar când mergem la pregătire sau la examene la academie, dar și acolo apa caldă era doar seara și dimineața câte o oră. După ce ne-am făcut unghiile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe covorul matale. Trăgând flegma de fumător înrăit din fundul plămânilor bolnavi, a proiectat-o abundent pe covorul cel nou. Noi muncim, cucoană, nu stăm la birou, a strigat cel care mi-a aruncat preșul în față. Legați-o de dulap, să nu fugă, a spus altul între două înjurături. Cățea comunistă! La ce-ai venit de la oraș? Nu se găsea cineva de aici, din sat, să fie primar? Ce nevoie avem noi de una ca tine care nu știai când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fascinau și mă tulburau, dorind să aflu și mai mult. Ceea ce a început ca o șuetă de vacanță s-a transformat treptat într-un maraton epic și, în final, amicul, exasperat de insistentele și întrebările mele, a scos dintr-un dulap un pachet voluminos pe care mi l-a prezentat drept o copie a dosarul său de la securitate și mi l-a trântit în brațe cu un ton foarte categoric: "ia-l și fă borș cu el!" Dosarul cu pricina era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
soldații sovietici, după 23 august, aveau o purtare puțin cuviincioasă în farmacii, dar nici ei nu-și permiteau să-ți dea toată măsura.) Cu un cuvânt, farmacia era un loc solemn. Farmacia era totdeauna de o eleganță rafinată, sobră, cu dulapuri de lemn scump, sculptat în stil baroc; în dulapurile acestea, care închideau în ele o semiobscuritate misterioasă, erau flacoane, mici borcane de porțelan scump, ornamentat cu decorații albastre și însemnate cu denumiri complicate, fantastice, imposibil de reținut, scrise invariabil în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cuviincioasă în farmacii, dar nici ei nu-și permiteau să-ți dea toată măsura.) Cu un cuvânt, farmacia era un loc solemn. Farmacia era totdeauna de o eleganță rafinată, sobră, cu dulapuri de lemn scump, sculptat în stil baroc; în dulapurile acestea, care închideau în ele o semiobscuritate misterioasă, erau flacoane, mici borcane de porțelan scump, ornamentat cu decorații albastre și însemnate cu denumiri complicate, fantastice, imposibil de reținut, scrise invariabil în limba latină. Misterul lor era și mai mare, conținutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de deasupra etravei, la prova (se zăresc grătarul de protecție, bompresul, cavilele pentru agățat parâme, toboganul de lemn folosit ca wc, cu scurgere direct în mare) ; cabina mare a căpitanului, de la pupa, servind drept careu al ofițerilor (masă comună, cufere, dulapuri, ferestrele pupei, parâmele cârmei, pe tavan) ; dunetă, pupa (se zăresc tambuchiurile de acces dedesubt, cu grătare, timona, ghiul randei, câteva parâme, un felinar) (commons.wikimedia.org). în rândul tâlharilor de mare, dispuși, adesea, să-și riște libertatea sau viața pentru
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în toată lumea. Tâmplăria: în timpul lucrărilor de restaurare a Casei de la San Zeno in Monte, s-a instalat stabil un meșter tâmplar, vechi prieten al lui don Calabria: domnul Trivellin. Munca de restaurare pretindea angajarea pentru câțiva ani: uși, ferestre, mese, dulapuri etc. Domnul Trivellin a ales un grupuleț de băieți și a început să-i învețe să folosească ferestrăul, rindeaua și ciocanul. Unele lucrări efectuate în acea perioadă au rezistat în timp și au atras atenția vizitatorilor, datorită solidității lor și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]