6,777 matches
-
erau deja ocupate). Aplicând cu falsă inocență logica discursului de Partid, care exalta confortul oferit cetățenilor, profesoarele au epuizat rapid subiectul, știind că primăria nu avea resurse și nici disponibilitate să pună în aplicare această fantezie. Directivele "de sus" au eșuat iar în fața condiționărilor locale. Sistemul însuși se împotrivea aplicării în detaliu a programelor politice incoerente, iar atunci când intuiau astfel de contradicții, oamenii negociau pe toate tonurile cu reprezentanții puterii. Erau momentele când se vedea cel mai clar că "cei de la
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fost abordată de matematicianul arab Nasir Eddin al-Tusi. În Europa, problema paralelelor a fost redescoperită abia în secolul șaisprezece, dar cele mai importante rezultate apar abia la începutul secolului optsprezece odată cu opera lui Gerolamo Saccheri. Ca și predecesorii săi, acesta eșuează în încercarea sa de a demonstra postulatul, însă, spre deosebire de aceștia, el abordează cu totul altfel problema: nu încearcă să demonstreze postulatul plecând de la celelalte axiome și postulate, ci încearcă să arate că negarea lui duce la o contradicție. În acest
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
arate că negarea lui duce la o contradicție. În acest sens se poate considera că Saccheri a fost primul care a propus un postulat neeuclidian al paralelelor, fără însă a realiza importanța acestui fapt. Cum era și normal, Saccheri a eșuat în încercarea sa de a deriva o contradicție. Din asumpția că cel de-al cincilea postulat al lui Euclid este fals, el a derivat, în loc de o contradicție, o mulțime de teoreme ciudate, cu greu credibile, dar interesante. Totuși, oricât de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
46) Deși acest argument este mai bun decât primul, corectând unele dintre neajunsurile acestuia, el invită următoarea replică: ce este atât de semnificativ în legătură cu numărul de concepte matematice care s-au dovedit utile în fizică? Ce spunem despre toate încercările eșuate de a aplica matematica? (idem) Se pare astfel că provocarea lui Wigner, așa cum este ea prezentata de Steiner, nu este chiar at1t de greu de abordat. Ba chiar, ne putem gândi că nici nu are rost să o luăm în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cu care lucrează, se transformă în clasificarea fundamentală a realității, mai profundă decât foc/aer/apă/pământ a anticilor și mai profundă chiar decât tabelul periodic al elementelor" (Steiner 2005: 647). Avem motive bune, totuși, pentru a considera că Resnik eșuează în încercarea sa de a arăta că particulele cuantice pot fi privite ca entități matematice. Un astfel de motiv îl găsim în Peressini 1999. Acesta argumentează împotriva trecerii pe care o face Resnik de la faptul că particulele cuantice sunt câmpuri
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
puține asumpții și îl va lipsi astfel de baza de care are nevoie pentru construcția sa. Pentru a se putea folosi de inferența la cea mai bună explicație, realistul trebuie, în primul rând să arate că teoriile antirealiste ale științei eșuează, iar în al doilea rând să dea o explicație clară a situației în care succesul științei argumentează pentru realism, asta deoarece, după cum am văzut la punctul (a) de mai sus, au existat teorii care au avut succes predictiv dar care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a) de mai sus, au existat teorii care au avut succes predictiv dar care sunt false din perspectiva teoriilor actuale (ibidem, 292). Este clar acum de ce încercarea de a trece de la adevărurile observaționale la adevărurile teoretice folosind argumentul lipsei miracolelor, eșuează. 5.1.2. Russell și teoria cauzală a percepției O altă încercare de a trece dincolo de posibilitatea observării directe la o cunoaștere a unei realități ascunse după fenomene, este făcută de Russell în "The Analysis of Matter". Russell propune aici
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
structura matematică a unei aserțiuni științifice și natura entității sau procesului descris (defectuoasă deoarece în știință ne este dată natura unei entități pe calea unei explicații matematice, structurale a proprietăților și relațiilor sale) (Psillos 1996: 309); (ii) poziția lui Worrall eșuează în încercarea de a se folosi de argumentul lipsei miracolelor, deoarece nu poate arata că structura matematică a unei teorii este exclusiv responsabila de succesul ei predictiv despărțite de conținutul lor fizic, ecuațiile matematice nedând naștere la nici o predicție (idem
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Schlick spune, de exemplu, în legătură cu ideea lui Mill că singurul test pentru adevărul oricărei judecăți stă în experiență, că "o cercetare critică a argumentului său dezvăluie în el greșeli din cele mai serioase și trebuie să conchidem că el a eșuat complet în încercarea de a arăta natura empirică a judecăților logice sau matematice." (Schlick 2003: 92) Ayer, de asemenea, consideră că "această soluție pentru dificultatea empiriștilor cu privire la judecățile logicii și matematicii este inacceptabilă" (Ayer 1987: 99). 56 Viziunea lui Mill
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
adecvați, "noile retorici" apar ca efect neașteptat al unei intervenții majore în spațiul discursiv a criticului Edwin Black, a cărui publicație din anul 1965 marchează o cotitură unică în evoluția domeniului Științelor comunicării înspre identitatea sa actuală. Profesorul Griffin nu eșuează, nici de această dată, să sesizeze importanța covârșitoare a momentului apariției cărții lui Black, Rhetorical criticism: A study in method (Criticismul retoric. Un studiu despre metodă), pentru domeniul a cărui istorie metodologică ar fi avut cu totul alt curs în
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de "știință matură". Însă efortul susținut al cercetătorilor (în speță empirici) pe domeniul Științelor comunicării, de a identifica o astfel de (macro)teorie unificatoare, care să legitimeze obiectul cercetării, cum nici o altă "polemică politică" nu ar fi putut-o face, eșuează, spre sfârșitul intervalului pe care îl discutăm aici, sub îndrumarea profesorului Griffin. Se pare că intenția de a dobândi "respectabilitate academică în rândul colegilor din departamentele de psihologie și sociologie"38, pe această cale, nu se materializează, efect care, într-
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
propune, drept autentici destinatari ai mesajului său, în baza propriei noastre (auto)legitimări, ca atare, furnizată de experiența (noastră) religioasă, la care Chapman face, desigur, ex cathedra, apel. Ne dorim, în urma celor lecturate, să facem parte, mai degrabă decât să eșuăm în acest sens, din publicul căruia Chapman a intenționat să se adreseze, din publicul a cărui "imagine" o putem infera, împreună cu Black, din litera discursului său, a publicului pe care, deci, discursul îl construiește, îl "fabrică", printr-un efort susținut
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
președintelui de a finaliza cu succes angajamentul pe care l-a făcut, acela de a spune adevărul, se soldează cu eșecul. Înainte de a analiza cel de-al doilea motiv care vine să întărească, după Campbell, concluzia sa potrivit căreia președintele eșuează în demersul său de a "spune națiunii adevărul", să facem câțiva pași înapoi, în textul analizei care ne stă în față, ocazie cu care vom găsi, cum, de altfel, ne-am și temut, mici incursiuni ale criticului "în afara" textului adresei
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
chiar inoveze actul de comunicare în care ne-am angajat. Astfel, la intersecția, la interfața dintre sinele nostru (cultural) și celălalt se află doar acest teren discursiv al negocierii sensurilor (culturale), în timp ce dincolo (sau dincoace?) domnește misterul. Acestui "mister" Campbell eșuează să îi păstreze, cum spunea poetul nostru național, "corola", iar întreprinderea sa critică, așa cum observă Hill, se îndepărtează de scopurile criticismului retoric. În ce privește caracterul particular al întreprinderii critice a lui Karlyn Kohrs Campbell, care, cum ne amintim, își propunea explorarea
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a întâmpinat în articularea principiilor de care acest tip de criticism trebuie să țină seama, pentru a își merita numele ca atare. Astfel, cu toate că intențiile lui Campbell sunt, fără îndoială, nobile, demersul discursiv prin intermediul căruia autoarea încearcă să le materializeze eșuează, în ce privește menținerea sa în limitele (simbolice) recunoscute (de către comunitatea academică) ale criticismului retoric de factură etică. În fond, cum ne reamintim, este extrem de important ca, în demersurile noastre critico-retorice, să judecăm discursuri, și nu oameni. Autoarea eșuează în acest sens
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
să le materializeze eșuează, în ce privește menținerea sa în limitele (simbolice) recunoscute (de către comunitatea academică) ale criticismului retoric de factură etică. În fond, cum ne reamintim, este extrem de important ca, în demersurile noastre critico-retorice, să judecăm discursuri, și nu oameni. Autoarea eșuează în acest sens, iar "politica" sa a cercetării stă mărturie în privința șanselor criticului Campbell de a obține o comunitate de consens în privința tezelor sale comparabilă cu cea a criticului Edwin Black. Din acest motiv, și numai din acest motiv, momentul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
metodele sale sunt stângace. Descoperă însă o supapă care-l desface din blocajele exceselor. Atunci când te livrezi cu exces de zel unei direcții ce ulterior se dovedește falimentară, riști colapsul. Sinuciderile au ca mobil o astfel de unică proiecție care eșuează. Sensul se spulberă odată cu disoluția singurei alternative creditate. Într-un astfel de moment, când nimic din realitate nu mai are sens, se poate deschide o miraculoasă falie prin zidul imaginației. Piatra aparent seacă a imaginației poate izvorî râuri de putere
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Viețile sfinților cu un patos care smulgea de la auditoriu bocete și țipete. Ba chiar hotărâse, copil fiind, să o șteargă spre port cu gândul Athosului, să ia urma sfântului Ioan, însă un căpitan l-a izgonit spre casă. „Atunci am eșuat ca sfânt”, conchide ironic, Kazantzakis. I-a mai rămas doar să devină un cretan de excepție. Este motivația fundamentală a evoluției lui Kazantzakis indusă insistent de tatăl său care a acceptat să râdă abia din momentul eliberării Cretei. Idealul libertății
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cale pe Ilana, cea proaspăt divorțată de un domn foarte bogat care la început n-a oferit nimic din averea lui în afara urii dense pentru ea și pentru fiul ei. Michel se oferă el să bandajeze rănile unei iubiri crâncene eșuată în sfâșiere. Când primul soț își reneagă copilul, cel de-al doilea se oferă să-i țină loc de tată. Echilibrul alterității este în triunghi. Michel intervine în viața lui Boaz asemeni unui chirurg care îndepărtează ferm tumorile comportamentale utilizând
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
același timp în situația istorică paradoxală de a fi irepetabil (în definitiv, am adăuga noi, toate evenimentele istorice sunt irepetabile, fapte de succesiune, cum spunea și bătrânul A.D. Xenopol) și de a supraviețui sub diferite forme. Altfel spus, marxismul a eșuat 10, reușind, totuși, să se camufleze, să se metamorfozeze, să se regenereze chiar (toate formulele au o parte oarecare de adevăr) sub forma național comunismului. Despărțirea de trecut și continuitatea sa politică formează, în orice caz, un fir roșu în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unei subculturi disidente includ: vizibilitatea sa, independența de infiltrațiile oficiale, aderența ideilor sale nu numai la grupări variate din țara în discuție, ci și din Occident. Din cauza ciudățeniilor culturii neostaliniste din România, consolidarea unei disidențe colective de acest gen a eșuat. O bună punere în temă și un subiect de viitoare aprofundare, pe material românesc. însă cu o condiție esențială de care tânăra noastră politologie ar trebui să se teamă ca de foc: fuga de orice literaturizare, eroizare și, implicit, mistificare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vârf, cât și de viața literară. Ele nu publicau recenzii de serviciu. De unde, reclamații și analize, presiuni etc. Vorbim în cea mai deplină cunoștință de cauză. După 1989, fenomenul se amplifică și devine cu atât mai evident. Mai întâi, a eșuat complet încercarea de a încadra scriitorii adevărați în posturi de atașați culturali. Sistemul i-a respins repede și cu brutalitate. Erau corpuri străine, total neasimilabile. Ne amintim, între multe altele, de o îndurerată scrisoare deschisă a romancierului Gh. Schwartz. Și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care urma să cucerească Tripoli, Tunis și Alger, independente de facto de Imperiul otoman. Drovetti spera ca în felul acesta să distrugă bazele piraților din Mediterana, să obțină privilegii comerciale și influență politică pentru țara sa în Africa de Nord. Planul a eșuat din cauza opoziției Imperiului otoman și a Angliei. Mehmed Ali s-a reorientat atunci spre aceasta din urmă, făcându-i cunoscut consulului englez în Egipt, Barker, că dacă țara sa l-ar ajuta să-și satisfacă ambițiile expansioniste, el ar putea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
o înțelegere asupra măsurilor pe care ar urma să le ia în comun”. La Windsor, se arăta în continuare, s-a convenit asupra a două scenarii: păstrarea integrității și independenței Imperiului otoman cât mai mult timp posibil; dacă acest obiectiv eșuează, Rusia și Anglia trebuiau să ajungă la o înțelegere prealabilă, așa cum au făcut Rusia și Austria la Münchengrätz. O înțelegere tripartită rusoanglo-austriacă ar fi pus Franța în postura de a adera necondiționat la hotărârile pe care cele trei țări le-
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
impune „zdrobirea agresorului”. La 12 decembrie 1853, Stratford a făcut o ultimă tentativă de pace, prezentând sultanului un proiect, redactat împreună cu Baraguey de Hiliers, în care se propuneau armistițiu, negocieri directe ruso-turce, evacuarea Principatelor și reînnoirea convențiilor anterioare. Demersul a eșuat din cauza intransigenței Rusiei, care refuza să evacueze necondiționat Principatele, dar și din cauza hotărârii Marilor Puteri de a da o replică dură și memorabilă Rusiei. Astfel, înainte ca acest efort diplomatic să fie definitiv respins, flotele aliate au intrat în Marea Neagră
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]