4,462 matches
-
provinciei Palatinatul Superior. Odată cu acesta, Maximilian a obținut demnitatea de principe-elector, de care ramura veche a familiei Wittelsbach beneficia încă din 1356. Odată cu accederea la titlul de principe-elector al lui Maximilian I s-a încheiat istoria Ducatului de Bavaria. Vezi Electoratul de Bavaria
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
în armata imperială. La Leipzig, la 17 aprilie 1692, Johann George s-a căsătorit cu Eleonore Erdmuthe de Saxa-Eisenach. Tânărul Elector a fost forțat să se căsătorească de către mama sa, Prințesa Anna Sofia a Danemarcei, care dorea moștenitori legitimi pentru Electorat și în special dorea să pună capăt relației dintre fiul ei și Magdalena Sibylla de Neidschutz. Johann George al III-lea, ultimul Elector încercase să despartă pe cei doi iubiți, probabil pentru că el a fost conștient de relația strânsă de
Johann George al IV-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/326330_a_327659]
-
colonelul Rudolf de Neidschutz, care oficial apărea drept tatăl Magdalenei Sibylla. Se poate ca Johann George să nu fi cunoscut posibila relație de sânge cu Magdalena Sibylla sau a considerat a fi doar un zvon. Imediat după ce și-a asumat Electoratul, el a trăit în mod deschis cu ea iar ea a devenit prima metresă oficială înregistrată vreodată ("Favoritin") a Electoratului de Saxonia. Soția lui, Eleonore Erdmuthe, umilită în fiecare zi de la nuntă, a fost trimisă la Hofe (reședința oficială a
Johann George al IV-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/326330_a_327659]
-
posibila relație de sânge cu Magdalena Sibylla sau a considerat a fi doar un zvon. Imediat după ce și-a asumat Electoratul, el a trăit în mod deschis cu ea iar ea a devenit prima metresă oficială înregistrată vreodată ("Favoritin") a Electoratului de Saxonia. Soția lui, Eleonore Erdmuthe, umilită în fiecare zi de la nuntă, a fost trimisă la Hofe (reședința oficială a Electorului). Johann George s-a mutat în alt palat împreună cu Magdalena Sybilla. Disperat să se căsătorească cu metresa sa, Johann
Johann George al IV-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/326330_a_327659]
-
politică depindea de fluctuațiile de pe scena bucureșteană. Până la fuziunea cu partidul Național Țărănist din vechiul regat (1926), Partidul Național Român reprezenta interesele ardelenilor. După aceea, cetățenii Aradului au votat pentru partidul nou creat și Partidul Liberal. Partidul Maghiarilor avea un electorat constant. Partidele social-democrate aveau, oarecum paradoxal, o prezență redusă în Arad. La alegerile din 1937, cumva ultimele alegeri democratice din perioada interbelică, preferințele locuitorilor din Arad s-au îndreptat spre partidul de extremă dreapta “Totul pentru Țară”, urmat de Liberali
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
prinț german și membru al Casei de Wettin. Maximilian a fost al patrulea fiu din cei șapte copii ai părinților săi Frederic Christian, Elector de Saxonia și Maria Antonia de Bavaria. În momentul nașterii sale, tatăl său era moștenitorul tronului Electoratului de Saxonia. Acesta devine elecor la 5 octombrie 1763 când Maximilian avea patru ani. Având trei frați mai mari erau puține șanse ca Maximilian să moștenească Electoratul de Saxonia. În 1806 după crearea regatului Saxoniei, fratele său cel mare, Frederic
Maximilian de Saxonia () [Corola-website/Science/322667_a_323996]
-
Maria Antonia de Bavaria. În momentul nașterii sale, tatăl său era moștenitorul tronului Electoratului de Saxonia. Acesta devine elecor la 5 octombrie 1763 când Maximilian avea patru ani. Având trei frați mai mari erau puține șanse ca Maximilian să moștenească Electoratul de Saxonia. În 1806 după crearea regatului Saxoniei, fratele său cel mare, Frederic Augustus, devine rege al Saxoniei iar Maximilian Prinț al Saxoniei. Neavând moștenitori pe linie masculină, la moartea lui Frederic Augustus, tronul Saxoniei este moștenit de următorul frate
Maximilian de Saxonia () [Corola-website/Science/322667_a_323996]
-
prinților) și ""madamisti"" (susținători ai "Madama Reale," regenta Christine). Cu ajutorul fratelui ei, regele Ludovic al XIII-lea al Franței, Marie Christine a putut să-și învingă cumnații. La 8 decembrie 1650 Henriette s-a căsătorit cu Ferdinand Maria, moștenitor al Electoratului de Bavaria. Anul următor el a devenit Elector după moartea tatălui său, Maximilian. Henriette Adelaide a avut o influență puternică asupra politicii externe bavareze în favoarea Franței. Aceasta a condus la o alianță între Franța și Bavaria împotriva Austriei. Una dintre
Prințesa Henriette Adelaide de Savoia () [Corola-website/Science/322157_a_323486]
-
experienței trăite într-un alt chip decât cea pur teoretică. Această problemă are relevanță în feminism, mai ales în ce priveste accesul la înțelegerea experiențelor pur femeiești. Mihaela Miroiu Capacitatea unui om politic de a stabili empatie între el și electorat este un prim pas spre succes. Această empatie, reală sau disimulata, îi creează un statut favorabil în mintea fiecărui elector vizat. Într-un stat cu o cultură democratică, empatia poate echilibra lipsa unor alte trăsături, precum competența.
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
După moartea regelui Rupert al Germaniei în 1410, teritoriile palatine au început să se împartă între numeroasele ramuri ale familiei, cum ar fi Neumarkt, Simmern, Zweibrücken, Birkenfeld, Neuburg și Sulzbach. Când membrul senior al ramurii palatine a murit în 1559, Electoratul a trecut la Frederick al III-lea de Simmern, un calvinist ferm, iar Palatinatul a devenit una dintre cele mai importante centre ale calvinismului în Europa, susținând rebelii calviniși atât în Țările de Jos cât și în Franța. Ramura cadet
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
un membru al ramurei bavareze. Ca urmare, Palatinatul Superior trebuia cedat ramurii Bavareze în 1623. Când Războiul de Treizeci de Ani s-a încheiat cu Tratatul de la Münster (numit și Pacea de la Westfalia) în 1648, a fost creat un nou electorat suplimentar pentru Contele Palatin al Rinului. În timpul exilului, fii lui Frederick, în special Prințul Rupert al Rinului, și-a câștigat faima în Anglia. În 1685, ramura Simmern a murit și prințul catolic Filip William, Conte Palatin de Neuburg a moștenit
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Rupert al Rinului, și-a câștigat faima în Anglia. În 1685, ramura Simmern a murit și prințul catolic Filip William, Conte Palatin de Neuburg a moștenit Palatinatul și Ducatele Jülich și Berg. În timpul domniei lui Johann Wilhelm (1690 - 1716) rezidența Electoratului s-a mutat la Düsseldorf în Berg. Fratele și succesorul său Carol al III-lea Filip, Elector Palatin a mutat rezidența înapoi la Heidelberg în 1718 iar apoi la Mannheim în 1720. Pentru a întări uniunea tuturor liniilor ale dinastiei
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
în parlament ar fi fost minime și participarea în alegeri a formațiinii ar dispersa votul alegătorilor pro-europeni. Conducerea PLR a reacționat la apelul Anei Guțu prin a spune că „prin gestul și apelul său Ana Guțu trădează așteptările și încrederea electoratului, întreaga echipă, structurile teritoriale și simpatizanții partidului care și-au exprimat clar intenția de a participa în campanie la evenimentul de lansare din 19 octombrie 2014”. Propunerea inițială a Anei Guțu de a participa în alegeri pe lista electorală a
Partidul Liberal Reformator (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329572_a_330901]
-
declara război Franței. Cu toate acestea diplomații francezi doreau să elimine această amenințare. În acest scop ei s-au folosit de membrii Ligii Rinului. Tratatele bilaterale au fost încheiate cu Episcopia de Münster, Arhiepiscopia Mainz, Palatinatul Neuburg, Margrafiatul Brandenburgului și Electoratul Köln. Principii germani se angajează să nu permită trecerea trupelor pe teritoriile lor pentru a ataca Franța sau Țările de Jos. Astfel planificată, campania franceză era protejată de o intervenție a Imperiului din est. Pe 8 mai 1667 Ludovic al
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
ecleziastice ale arhiepiscopatului de Magdeburg, principatele-episcopale de Hildesheim și Halberstadt și abația din Quedlinburg. Tradiția saxonă a fost perpetuată prin Casa de Ascania, ca duci de Saxa-Wittenberg, care a asigurat pentru sine demnitatea de principe-elector, iar mai târziu a întemeiat Electoratul de Saxonia în zona Elbei superioare.
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
XII si XIII, întrunirea instituției a limitat participarea nobililor de rang înalt și oficialilor. Oficialii de colectare la nivel național erau văzuți între 1306 și 1310 ca procurori ai Seimului general (parlamentul polonez). Alegerile stabileau de asemenea, calea pentru emanciparea electoratului (nobilimii), iar în calitate de pretendent la tron se lua în considerare ca promisiunile să fie îndeplinite după alegerile de succes. Pentru cei mai mulți din perioada dinastiei Piast, era un obicei de a alege conducătorii de la aceeași dinastie care să moștenească tronul. Acest
Alegerile regale în Polonia () [Corola-website/Science/330803_a_332132]
-
Hesse-Kassel sub numele Wilhelm I. Mariajul a fost unul nefericit: Wilhelm a fost infidel și a avut multe amante, printre care cea mai notabilă a fost Karoline von Schlotheim, pe care el a numit-o contesă de Hessenstien. În 1806 electoratul lui a fost anexat de regatul Westphalia, condus de Jérôme Bonaparte, fratele lui Napoleon. În urma înfrângerii armatei lui Napoleon în Bătălia de la Leipzig, Wilhelm a fost restaurat în 1813. A domnit până la moartea sa în 1821. A fost succedat de
Wilhelm I, principe de Hessen () [Corola-website/Science/330089_a_331418]
-
în parlament ar fi fost minime și participarea în alegeri a formațiinii ar dispersa votul alegătorilor pro-europeni. Conducerea PLR a reacționat la apelul Anei Guțu prin a spune că „prin gestul și apelul său Ana Guțu trădează așteptările și încrederea electoratului, întreaga echipă, structurile teritoriale și simpatizanții partidului care și-au exprimat clar intenția de a participa în campanie la evenimentul de lansare din 19 octombrie 2014”. Propunerea inițială a Anei Guțu de a participa în alegeri pe lista electorală a
Ana Guțu () [Corola-website/Science/330301_a_331630]
-
au reușit în 1920 să obțină voturile necesare de la o majoritatea oamenilor pentru a obtine dreptul de a vota la toate alegerile statale și federale. Femeile au participat la alegerile prezidențiale și Congresului din 1920. Politicienii au răspuns la noul electorat prin accentuarea problemelor de interes deosebit pentru femei, în special prohibiția, sănătatea copilului, școlile publice și pacea la nivel mondial. Femeile au răspuns la aceste probleme, dar în termeni de vot general, au împărtășit aceeași perspectiva și același comportament de
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
Brandenburg, care va deveni ulterior duce de Prusia. După stingerea în 1685 a dinastiei majore care conducea palatinatului elector, ramura de Neuburg a moștenit titlul de principe-elector și a transformat Düsseldorf în capitala sa, până când palatinatul elector a moștenit și electoratul de Bavaria în 1777. Ocupația franceză dintre 1794 și 1801 și anexarea din 1801 a Jülich (în limba franceză, Juliers) în Războaiele Revoluției Franceze au separat cele două ducate de Jülich și de Berg, iar în 1803 Berg a fost
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
în continuare de Austria care solicita restaurarea Adunării Federale din Frankfurt, în septembrie același an. Conflictul dintre Prusia și Austria s-a înrăutățit în toamna acelui an, din cauza dezacordurilor legate de chestiunea execuțiilor federale în Holstein (disputa cu Danemarca) și electoratul de Hessa aproape a escaladat într-un conflict militar. În 1848, austriecii au fost aliați cu Rusia, după ce guvernul de la Berlin a refuzat cererile austriece, în Conferința de la Varșovia din 28 octombrie 1850, relațiile au degenerat în continuare. Pe 5
Uniunea de la Erfurt () [Corola-website/Science/329513_a_330842]
-
Berlin a refuzat cererile austriece, în Conferința de la Varșovia din 28 octombrie 1850, relațiile au degenerat în continuare. Pe 5 noiembrie Prusia a mobilizat armata și s-a pregătit pentru război ca răspuns la trupele Confederației Germane care avansau în electoratul de Hessa. Războiul a fost evitată, cu toate acestea, atunci când liderii prusaci asociați cu nobilimea au acordat sprijinul lor lui Gerlach, prin "Kreuzzeitungs Partei", care a sprijinit Austria în revenirea în Confederație. Pe 29 noiembrie 1850, Tratatul de la Olmütz a
Uniunea de la Erfurt () [Corola-website/Science/329513_a_330842]
-
alte prevederi cuprinde proiectul CNA 'Sondajele de opinie cu conținut electoral pot fi difuzate în condițiile prevăzute de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 115/2015', se arată în proiectul adoptat. Televotul sau anchetele făcute pe stradă, în rândul electoratului, nu trebuie să fie prezentate ca fiind reprezentative pentru opinia publică sau pentru un anumit grup social ori etnic. 'Cu 48 de ore înainte de începerea votării și până la încheierea votării sunt interzise: prezentarea de sondaje de opinie, televoturi sau anchete
CNA a adoptat un proiect privind campania electorală. Ce prevede acesta by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101324_a_102616]
-
din cuvântul latin "cancellarius", datează din Evul Mediu. Funcția de cancelar are o istorie lungă în statele de limbă germană, mergând în timp până la Sfântul Imperiu Roman, cu denumirea de atunci de "Reichserzkanzler", utilizat cu precădere în statul german numit Electoratul de Mainz ( or "", ). Funcția de cancelar federal în sens modern a fost creată în 1867, odată cu crearea Confederației de nord germană și preluarea funcției de către Otto von Bismarck. După Unificarea Germaniei din 1871, funcția a fost redenumită "Reichskanzler". Trecând prin
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
trei ani. Această dispoziție nu a fost niciodată realizată. Politicile politice ale lui Johann Friedrich al II-lea au fost îndreptate spre recuperarea teritoriilor și titlul de Elector pierdut de către tatăl său în 1547. El a recuperat pentru scurt timp electoratul în timpul perioadei 1554-1556, dar implicarea sa în intrigi politice l-au înfuriat pe împăratul Maximilian al II-lea. Împăratul a impus în cele din urmă "Reichsacht" (interzicerea imperială) asupra lui, devenind obiectul unei "Reichsexekution" (acțiune a poliției imperiale). După un
Johann Wilhelm, Duce de Saxa-Weimar () [Corola-website/Science/334449_a_335778]