11,414 matches
-
care persistă și se manifestă și astăzi la anumite niveluri ale conștiinței populare în societatea românească. Persistența fenomenului antisemit pare cel puțin bizară, dacă se ține seama de faptul că acesta a rămas, în mod practic, fără obiect, după ce populația evreiască din România a descrescut, de-a lungul anilor, în mod dramatic și se cifrează astăzi la nu mai mult de aproximativ 9.000 de persoane, mai ales bătrâne și marginalizate, așadar elitele conducătoare nu sunt integrate în politica, economia și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
adevăr responsabili pentru instaurarea regimului comunist în România? În ce măsură este adevărată afirmația că aparatul de partid și de stat în România comunistă a fost invadat de evrei? Scriitorul Titus Popovici, în cartea postumă Disciplina dezordinii 8, a abordat tema prezenței evreiești în rândurile mișcării comuniste din România, arătând că "la sfârșitul secolului XX a devenit un loc comun, în paginile unei anumite prese, să se afirme că promotorii comunismului în lume și în special în România (...) au fost evreii". Scriitor onest
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de membri 10 și într-o țară care avea aproape 800.000 de evrei, 800.000 de nemți și în jur de 1.500.000 de maghiari, ce reprezentau acești oameni proporțional cu populația respectivă?" La anumiți autori, relevarea prezenței evreiești în rândurile conducerii de partid și de stat este de-a dreptul obsesivă. Astfel, Paul Sfetcu, care timp de 13 ani a fost șeful de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, atât în interviurile acordate Laviniei Betea 11, cât și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ceea ce a întâlnit în 1950 la cancelaria C.C. a P.M.R. unde "toate funcțiile de conducere erau ocupate de evrei". Nici mai mult, nici mai puțin: toate funcțiile de conducere erau acaparate de evrei! Goana ahtiată după originea etnică a personalităților evreiești, însoțită de persistența demascării acelora care și-au însușit nume românești au ajuns la situația de-a dreptul grotescă în care secuiul Vasile (Laszlo) Luca (Luka) este reinventat ca "evreu-ungur13, iar românul Teohari Georgescu este identificat, după anumite surse (neidentificate
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
devenit un loc comun, în paginile unei anumite prese, să se afirme că promotorii comunismului în lume, și în special în România, (...) au fost evreii". Rămâne astfel stabilit că evreii au format o minoritate, chiar dacă disproporțional importantă în raport cu mărimea populației evreiești din România, în rândurile membrilor P.C.R. în perioada de referință. La această constatare trebuie adăugat că, în aceeași perioadă, evreii erau numeric minoritari și în organele centrale de conducere ale P.C.R. Comitetul Central și Secretariatul C.C. și, detaliu foarte semnificativ
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
politica perseverentă a nucleului de conducere suprem. Această politică va avea la un moment dat drept consecință profilarea P.M.R. P.C.R. ca un partid devenit judenrein aproape în întregime. Aceasta politică a generat, ca produs suplimentar, fenomenul de redescoperire a rădăcinilor evreiești de către foști demnitari comuniști care, eliminați din posturi de conducere și marginalizați, vor lua, până la urmă, nu calea pribegiei, ci drumul spre Sion și vor veni să se stabilească în Israel. Se poate spune, prin urmare, în concluzie că datele
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
marilor artere a fost, în mare măsură, eliminată. Fosta capitală a Imperiului Austro-Ungar, a doua, după Viena, a păstrat mult din splendoarea imperială. Dar nu despre experiența celor câteva zile petrecute la Budapesta vreau să scriu, nici despre marea comunitate evreiască din Ungaria de astăzi, cu rădăcini așa de solid înfipte în solul maghiar, că nimic, nici măcar prigoana fascistă și urgia comunistă nu au reușit să convingă acești evrei să părăsească meleagurile îmbibate de sângele familiilor. Nu vreau să explic fenomenul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
funcționară de serviciu din după-amiaza zilei în care am intrat în biroul ei n-a știut să spună nici unde se află sau se aflase sinagoga pe vremea când trăiau evrei în Paks și nici cum se ajunge la cimitirul evreiesc. Dar șefa biroului cu care am luat legatura prin telefon mi-a explicat cum pot ajunge la cele două locuri căutate. În sfârșit, fosta sinagogă din Paks, situată la un colț de stradă cu strada mare, este astăzi bibliotecă publică
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
complet modificat și adaptat cerințelor funcționale ale unei biblioteci. Este oare nevoie să menționez că în orășelul unde tatăl meu adolescent a studiat timp de patru-cinci ani și a devenit rabin, unde până în 1944 a pulsat cu intensitate o viață evreiască în plină floare, astăzi nu trăiește niciun evreu? Că singurele mărturii ale unei prezențe evreiești în trecut sunt cimitirul și o placă fixată în 1994, la cincizeci de ani de la deportarea evreilor din Ungaria, pe zidul lateral al fostei sinagogi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în orășelul unde tatăl meu adolescent a studiat timp de patru-cinci ani și a devenit rabin, unde până în 1944 a pulsat cu intensitate o viață evreiască în plină floare, astăzi nu trăiește niciun evreu? Că singurele mărturii ale unei prezențe evreiești în trecut sunt cimitirul și o placă fixată în 1994, la cincizeci de ani de la deportarea evreilor din Ungaria, pe zidul lateral al fostei sinagogi, pomenind cele aproape opt sute de suflete evreiești exterminate în lagărele morții? Nu am fost surprins
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
niciun evreu? Că singurele mărturii ale unei prezențe evreiești în trecut sunt cimitirul și o placă fixată în 1994, la cincizeci de ani de la deportarea evreilor din Ungaria, pe zidul lateral al fostei sinagogi, pomenind cele aproape opt sute de suflete evreiești exterminate în lagărele morții? Nu am fost surprins că nu am găsit vreo urmă directă a prezenței tatălui meu la Paks, dar am reușit, în schimb, să localizez în cimitirul păzit de o tânără țigancă mormintele dinastiei rabinice care a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
străbunicului meu, Moshe, a fost rabin la Bonyhád și în aceleași cercuri talmudice este cunoscut ca "Vaidaber Moshe", după titlul cărții care i-a consacrat reputația de erudit și analist fin și pătrunzător. Nici la Bonyhád, una din marile comunități evreiești din sudul Ungariei până la Shoah, nu mai trăiesc astăzi evrei. Nici măcar unul singur. Sinagoga, o clădire înaltă și impozantă, construită în stilul familiar privirilor evreiești, este astăzi un depozit de mobilă uzată. Singurul vestigiu care trădează trecutul clădirii este geamul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
reputația de erudit și analist fin și pătrunzător. Nici la Bonyhád, una din marile comunități evreiești din sudul Ungariei până la Shoah, nu mai trăiesc astăzi evrei. Nici măcar unul singur. Sinagoga, o clădire înaltă și impozantă, construită în stilul familiar privirilor evreiești, este astăzi un depozit de mobilă uzată. Singurul vestigiu care trădează trecutul clădirii este geamul rotund, cu maghen-david24 în centru care, în sinagogile din această parte a lumii, se află aproape de acoperiș, pe zidul răsăritean al clădirii, deasupra Arcei Sfinte
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dar steaua lui David veghează în continuare, de la înălțimea unde au plasat-o constructorii, asupra amintirilor legate de acest lăcaș sfânt, chemând, poate, umbrele credincioșilor exterminați să se întoarcă pentru a întruni un minyan 25. Textele pietrelor funerare din cimitirul evreiesc au fost toate revopsite prin donația unui descendent al unui supraviețuitor al Holocaustului care trăiește în Statele Unite. Cu excepția a două pietre înalte, vopsite în roz, aidoma culorii pietrelor funerare ale familiei rabinice din Paks, și fără urmă de text gravat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Vashem" în luna aprilie 2002, Kertész s-a referit la identitatea lui de evreu spunând: Ce fel de evreu este omul care nu a primit o educație religioasă, nu vorbește ebraică, nu știe aproape nimic despre creațiile fundamentale ale culturii evreiești și care nu trăiește în Israel, ci în Europa?". Apoi, referindu-se la propria lui persoană, a spus că "omul a cărui identitate evreiască primară este Auschwitz, într-un anumit sens nu poate fi considerat evreu". El este "evreul ne-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
primit o educație religioasă, nu vorbește ebraică, nu știe aproape nimic despre creațiile fundamentale ale culturii evreiești și care nu trăiește în Israel, ci în Europa?". Apoi, referindu-se la propria lui persoană, a spus că "omul a cărui identitate evreiască primară este Auschwitz, într-un anumit sens nu poate fi considerat evreu". El este "evreul ne-evreu". Dar, făcând în continuare aluzie la situația lui de evreu în Ungaria, a spus: "În anul 1944 am fost silit să afișez pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aproape numai de-a lungul drumului comunal, o stradă lungă, acoperită de un strat abundent de praf în timpul verii și de noroi sloios în anotimpurile ploioase. De multe ori mi-am pus întrebarea cum reușeau cele vreo patruzeci de familii evreiești mici negustori și meseriași, ba și un medic rural -care trăiau în bună înțelegere cu vecinii lor, români și unguri, să întrețină un rabin și un haham care le asigurau desfășurarea vieții comunitare tradiționale. Tata a fost rabinul comunității din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
era și ceea ce se numește un bărbat frumos, așa că nu e de mirare că a câștigat cu unanimitate de voturi competiția față de candidații rivali pentru funcția de Prim-Rabin al orașului și al regiunii dependente, din punct de vedere comunitar evreiesc, de Beiuș. Aveam aproape trei ani când ne-am mutat la Beiuș. Aici am copilărit, aici am trăit anii adolescenței, aici am descoperit fiorii primei iubiri, aici am devenit "steaua" clubului de fotbal local, am creat și condus mișcarea sionistă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
așa de prestigios va adăposti autoritățile județene ce se refugiază din Oradea. Populația orașului se dublează acum, fără să se fi construit clădiri și locuințe pentru adăpostirea birourilor și funcționarilor refugiați. Mai mult chiar, în toamna anului 1941, toată populația evreiască din județ a fost comasată la Beiuș în vederea deportării în lagăre de exterminare; familiile băștinașe se restrâng în locuințele lor pentru a găzdui una sau mai multe familii evacuate. Părinții mei au găzduit în acest răstimp în locuința noastră familia
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fost amânate, evreii au fost evacuați, dar și transferați din Beiuș în satul maghiar Ginta, unde au trăit înghesuiți în grajduri și cămări și hrăniți de o bucătărie populară, până la eliberare. În Beiușul copilăriei mele trăiau cam două sute de familii evreiești. Ele formau o comunitate care întreținea un rabin, doi hahami, un învățător, un melamed 27 și un contabil. Viața comunitară se desfășura, pe lângă sinagoga mare construită în 1894, într-un complex de clădiri care adăpostea sala de rugăciuni pentru zilele
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de studiu în heder 28 înainte să înceapă orele reglementare de învățătură în școala primară. Toate acestea, și triste, și nostalgice precum sunt, rămân elemente constitutive ale realității schimbate. Dar cum se face că nu există nicio mărturie a trecutului evreiesc de câteva secole la Beiuș? O placă memorială, cât de modestă, aplicată pe zidul unei clădiri construite pe parcela unde s-a înălțat, timp de zeci de ani, o instituție evreiască? Sinagoga Mare (asaltată de o bandă legionară în noaptea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se face că nu există nicio mărturie a trecutului evreiesc de câteva secole la Beiuș? O placă memorială, cât de modestă, aplicată pe zidul unei clădiri construite pe parcela unde s-a înălțat, timp de zeci de ani, o instituție evreiască? Sinagoga Mare (asaltată de o bandă legionară în noaptea Revelionului din 1941) a fost dărâmată în urmă cu câțiva ani, și în locul clădirii impozante unde tata oficia rugăciunile de Mussaf în zi de sărbătoare și rostea predicile sale încântătoare care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și rostea predicile sale încântătoare care au stârnit admirația auditoriului se ridică acum două vile banale și nu există niciun semn care să amintească trecătorului că, pe locul acesta, a bătut timp de un secol ceea ce a fost inima comunității evreiești din oraș. Dezrădăcinarea sinagogii din peisajul local, precum și schimbarea totală la față a casei unde am trăit timp de aproape douăzeci de ani (din aceeași curte cu sinagoga) m-au întristat enorm! Și pe deasupra nu a rămas nicio urmă, nici
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de festivități a comunității. Astăzi Beiuș, orașul sau dacă vreți orășelul meu de odinioară, este, spre regretul unora, dar satisfacția altora, pur și simplu judenrein. Ceea ce mărește dimensiunile dezamăgirii este lipsa întru totul regretabilă a oricărei mărturii fizice a trecutului evreiesc al orașului, ca și cum, sub bolta cerului invadat de stele în nopțile de vară asaltate de miresme amețitoare ori în nopțile de iarnă albite de viforul înzăpezirilor alternând cu sclipirile copacilor înmărmuriți sub prigoana unui ger aprig, nicicând pe aceste meleaguri
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la câteva mii de suflete, încă se mai mențin reminiscentele trecutului antisemit. Or, această constatare ne conduce la cazul zgomotosului stegar al antisemitismului în România post revoluționară, în mod miraculos "reconvertit" în "admirator" a tot ce a fost și este evreiesc senatorul Corneliu Vadim Tudor. După spusele unei importante personalități politice, fost și viitor ministru, în cazul în care coaliția liberală ar fi câștigat alegerile generale din luna noiembrie 2004, "pocăirea" lui Vadim ar fi fost isprava președintelui Ion Iliescu, care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]