5,886 matches
-
o vorbă care dacă ar fi pusă în practică ar pune, în sfârșit, lumea în situația de a privi cu alți ochi pe cei de la conducerea de azi ai României. Ce a zis Boc? Păi lucru mare domnilor. Aș putea exclama. „Incredibil dar adevărat!”. S-a luat de cei mai „iubiți” fii ai poporului român, de cei mai aleși dintre aleșii poporului român, de cei, în care de douăzeci de ani se pompează bani și avantaje cu carul, iar ei precum
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lupta împotriva totalitarismului: numeroase denunțări ale colaboraționismului inundă presa chiar și acum, după două decenii de la prăbușirea regimului. Numeroși sunt și scriitorii care se abjură de crezul comunist. În articolul intitulat " Infinitul tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii de cuvânt ai recent prăbușitelor regimuri
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
atent: Privește în spatele tău, mai mult spre stânga, dar nu te întoarce brusc! Acesta prinse sfatul din zbor și îl puse în aplicare imediat. Se pare că a rămas, nu plăcut ci, foarte plăcut impresionat de cele văzute. Mama mia! exclamă încet ca pentru sine. Apoi se întoarse spre Bidaru cu o grimasă abia vizibilă la coada ochiului, clipi discret a complicitate, după care se îndreptă direct spre fete. Erau trei, la doi pași în urmă. La una din ele se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a cascadei Niagara. Multe se loveau chiar de sticla ferestrelor, sporind îngrijorarea călătorilor. Apa șiroia pe partea exterioară a geamului și din această cauză nu se putea vedea prea bine ce se întâmplă afară. E o adevărată rupere de nori! exclamă tatăl profesoarei. Ne-am pricopsit și noi cu ceva! Bine că s-au strâns deja cerealele de pe câmp!, îi răspunse ironic soția. Apoi, cu gândul la propriul buzunar, continuă ca pentru sine: Iar se vor scumpi toate; mai ales legumele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ignat Vasile? Erați colegi? N-am mai auzit nimic despre el. A decedat joi. In seara aceasta voi afla mai multe. Vreau să-l mai văd odată, înainte de a-l duce pe ultimul drum. Mâine îl înmormântează. Nu se poate! exclamă ea. Așa de tânăr să moară? Nu-mi vine să cred! Vreun accident ceva? Și da și nu. Fenomenul în sine, pe cât e de simplu, tot pe atât e de complicat. Să vă relatez pe scurt cum s-au succedat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
decât o chichiță, exprimată spontan de un om fără rațiune. Intra în contradicție flagrantă cu prognozele enunțate cu atâta optimism de marii conducători ai vremii. În timp ce căuta o ieșire din situație, trenul se opri în stație. Am ajuns la Adjud! exclamă cu bucurie, după care se ridică și porni spre fereastra din coridor. Aprinse o țigară, cu gândul la faptul că până la destinație nu mai e mult și nu va mai fuma alta. În realitate, dorea să pună în practică un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mică care trebuie să nască dintr-o clipă în alta. La noi situația este aproape aceeași... și noi așteptăm o nepoțică. Soția se va bucura mult, când va afla cu cine am călătorit până în capitală. Apoi, după o scurtă pauză, exclamă ca pentru sine: "Ce repede trece vremea!" în timp ce fiica tăcută și îngândurată privea spre apus prin geamul închis de pe coridor la ultimele lumini trimise de astrul zilei, lumini ce se reflectau numai pe ramurile din vârf ale plopilor sau ale
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
buna dispoziție și speranța. Și totuși, instinctul reacționă spontan, ca un cartuș uitat pe țeava unei arme vechi, ruginite de vreme, care țâșnește exact, când nimeni nu se așteaptă: Tovarășul Secretar?... fără să gândească, cu pupilele mărite și gura căscată exclamă ca pentru sine septuagenarul Bidaru. Acum a înțeles perfect. Nu era vorba de tată și fiică, ci de soț și soție, de un dinozaur metamorfozat ce împarte dreptatea cu precizia marilor inchizitori din secolele de tristă amintire. Inteligența și perspicacitatea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vis și realitate", străduindu-se să rezolve dilema care-l obseda, brusc duse mâna la tâmplă ca și cum și-ar fi amintit de ceva îngropat de mult în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie cel mai bun martor!... Într-adevăr, ieri, când s-a întors din capitală, își lăsase geanta cu cele cinci fermoare deschise în cuier, de față cu soția. Era complet goală
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în realitate? Și, și... Vei înțelege totul imediat. Te rog să nu mă iei de nebun! Cu cine te-ai întâlnit pe furiș, în toiul nopții? Chiar sunt curioasă! M-am întâlnit cu doi din eroii lui Ion Creangă. Imposibil! Exclamă ea privindu-l în față. Drept cine mă iei? Personajele sunt fictive, iar autorul, despre care vorbești, e mort de... peste 120 de ani; nici urmă de-a lui nu mai există! Apoi, văzând seriozitatea de pe obrazul soțului, continuă: Și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a auzit întâmplător o discuție între mai mulți tineri, băieți și fete, care l-a pus pe gânduri. Văzând doi bătrânei mergând la braț ca doi amorezi, unul dintre tinerii respectivi, făcând semn cu capul în direcția celor doi bătrâni, exclamă: Nu văd cui ar folosi munca mea! Mulți s-au zbătut ca proștii și nu s-au ales cu nimic. Eu, personal, nici nu vreau să ajung la vârsta lor! La ce mi-ar folosi? La cincizeci de ani, am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut un revolver în mână, exclamă: Să nu spui că nu ești Gladiola! Nici prin cap nu-mi trece așa ceva. Dacă ai ști ce speriată sunt, nu uimită ci speriată în adevăratul sens al cuvântului! Acum s-a întâmplat o minune! Am impresia că visez, că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
picioare pe strapontină. Bidaru, care era ceva mai mare decât copilul în cauză, împreună cu trecătorii ocazionali au fost martorii a două evenimente ce se consumau concomitent, în două locuri diferite. În stânga, în timp ce neamțul debusolat, cu mâinile împreunate se ruga cerului exclamând într-una: "Mein Gott", "Mein Gott", iar cel de pe strapontină își făcea cruce într-un fel deosebit, sărutându-și mereu degetul mare de la propria-i mână; în dreapta, copilul care, împiedecându-se, căzuse cu fața în jos cu o fracțiune de secundă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care o caracteriza, apăruse puțină roșeață. I s-a întâmplat de mai multe ori să fie admirată de unele persoane cu care nu s-a mai văzut în ultimul timp; chiar și de unii bărbați: Ce frumoasă te-ai făcut! exclamă deunăzi soțul unei cliente pentru care lucra de mai mulți ani, contabil de meserie. Dacă aș fi cavaler, mâine aș merge cu tine la Starea Civilă! În concluzie, o bucurie mai mare pentru lenjereasa cartierului, nici că exista. Am putea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
păreau ceva mai largi. Lipsea totuși ceva, acea inimă fragedă din camera alăturată ce-l intimida plăcut și-l făcea să uite și de lecții și de școală. După salutările de rigoare, soția lui Bidaru nu se putu abține și exclamă: Ce minunată grădină ai, un adevărat colț de rai! Apoi, după ce urcase cele patru-cinci trepte și se oprise chiar pe cerdac, în pragul ușii, neștiind cine se află dincolo, întrebă în continuare: Mai ai și alți invitați? În afară de voi și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la prima cârciumă ieșită în drum. Nu s-a lăsat până nu a vândut tot pe băutură, în afară de cavoul în fața căruia a murit... Da!... Așa a sfârșit bunul meu prieten din copilărie Mișu Borza!..., vorbind de unul singur, se pomeni exclamând în momentul în care auzi aceiași chemare arhicunoscută, care-l trezi la realitate: Ți-am pregătit micul dejun, vino că se răcește ceaiul! Era vocea soției. Vin imediat, numai să lipesc plicul. Vreau să-l și expediez! În plic nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ecran circular cu diametrul de doi inch, prin intermediul căruia putea comunica cu orice persoană de pe mapamond, care purta cu sine la braț un ceas asemănător. Pe micuțul ecran se vedea clar: 17 octombrie 2026, ora 11 și 45 minute. Imposibil! exclamă el, complet dezorientat. Ce repede trece timpul! Mai adineaori aveam 74 de ani. Acum să am deja nouăzeci împliniți? Mai erau cincisprezece minute până la zenit. Era singur, în drum spre casă și i se făcuse deja foame. În acea zi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
naratorului de vorbirea personajelor (propoziții principale independente, având frecvent statut de incidentale), prin utilizarea dialogului și monologului și a unor registre stilistice variate. Medierea naratorială se realizează prin prezența verbelor dicendi (a zice, a spune, a răspunde, a întreba, a exclama, a replica etc.) și a unor semne de punctuație specifice: două puncte, linie de dialog sau semnele citării (ghilimele): — Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Ești flăcău în lege! [...] Ascultă, Costache, la cine o să stea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care marchează, totodată, moartea lui Boileau, dar și traducerea integrală a operei acestuia în limba engleză. Este o dată care semnifică deopotrivă un sfârșit și un început în ordinea evoluției literare. "Le Roi est mort, vive le Roi!" s-ar putea exclama simbolic în acest sens, cu atât mai mult cu cât opera britanicului îi va aduce acestuia denumirea de "Boileau englez" și un prestigiu aproape asemănător cu cel al omologului francez. Deși asemănările între Eseul asupra criticii și Arta poetică sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
era unică, nu trebuia scăpată. Este una din cheile care ne permit să analizăm formidabila pătrundere în planul instituțional al Europei. În 1950, partidele creștin- democrate au putut să se afirme ca partide europene prin excelență: "Noi sîntem partidul Europei", exclama filosoful Étienne Borne la Congresul MRP-ului de la Lille în 1954, iar Jean Lecanuet se însărcinase cu raportul asupra Europei: "Pacea trece prin voința francezilor de a construi Europa", spunea el. În fiecare țară, tema europeană devenise o temă majoră
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
deschisă tuturor curentelor ideologice democratice, ceea ce a permis cu adevărat acestora din urmă să susțină și ei construcția europeană și să se angajeze din ce în ce mai mult în această acțiune. Principiul democratic este acela pe care trebuie să-l apărăm în Europa", exclama el în Senatul italian la 15 martie 1952, în urma dezbaterilor de aprobare CECA. "Acesta este programul nostru și renunțați la fanteziile despre Carol cel Mare și Evul Mediu! Este vorba de o coaliție a democrațiilor fondată pe principiul libertății. Acolo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolice, trebuie să păstreze autonomia statelor într-un număr mare de domenii. Este vorba de a împăca supranaționalitatea cu respectarea particularităților naționale, sarcină delicată, plină de o contradicție greu de depășit. "Visul european, aportul politicii creștin-democrate în acest secol", a exclamat Étienne Borne în omagiul adus lui Alcide De Gasperi în 1954. Acest raționament este acela al unui militant. Se știe că "visul european" nu este specificitatea democrației creștine, așa după cum europenismul acesteia nu a fost deosebit de precoce și a suscitat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acceptat în august 1953 depoziția sultanului Mohammed Ben Youssef al Marocului și s-a stabilit pe poziții naționaliste, apărînd pînă la capăt Algeria franceză și intrînd în rîndurile desperados din OAS. În ochii opiniei publice și ai lui Mauriac care exclama, în noiembrie 1957, "cît sînge vărsat în toți acești ani în care Democrația Creștină a făcut parte din guvernarea Franței!" astfel de poziții au ascuns intențiile liberale și politice de deschidere ale lui Robert Schuman în Tunisia și în Maroc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a vă vedea. Cunosc țara voastră, căci de mai multe ori am venit pe acolo. Întru și acum, însă ca și altădată nu ca inimic, ci ca amic. Vă mulțumesc pentru buna venire."69 Ferește-mă, Doamne, de prieteni! va exclama, în 2012, istoricul american Larry L. Watts, vizându-i, de astă dată, pe viitorii lideri sovietici. "Amicul" era, în realitate, "inimicul" nr. 1 al României și nu doar pentru a relua în posesie județele sudice ale Basarabiei, ci întreaga țară
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Ionescu. Și cu toate acestea, la primul vânt de libertate, din 1905, basarabenii au început să se trezească, fiindcă, în gubernii, revoluția lua un caracter popular și național, cerând separare de Rusia. La fel în 1917. Basarabenii cereau autonomie. Dar, exclamă Stere: "Această țară românească, așa de străină de tot restul Imperiului moscovit, această țară a căror strămoși au trăit veacuri viața obștească cu toți moldovenii, acum când Rusia este pe pragul descompunerii, reclamă autonomia, numai autonomia!"182 De ce numai autonomia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]