5,918 matches
-
În jos. CÎt fusese bolnav, Încercase În mod greșit să o mituiască pe doamna Vincent cu promisiunea unei recompense, dar Îl intriga faptul că ei i se părea ilar refuzul de a ridica măcar un deget ca să-l ajute. Jim ezită, Înainte de a părăsi camera. Locuise cu doamna Vincent aproape trei ani și Încă Își dădea seama că o place. Era una din puținele persoane din lagărul Lunghua care aprecia umorul Întregii situații. Încercînd să facă la fel ca ea, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i dea o lovitură cu bocancul uzat. Dar izbucni o lumină care umplu stadionul, trecînd peste gradenele din colțul de sud-vest al terenului de fotbal, de parcă o uriașă bombă americană ar fi explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina din spatele lui crescu În intensitate. În cîteva secunde slăbi, dar strălucirea ei pală acoperea Întreg stadionul, mobilele furate din tribune, mașinile din spatele porții de fotbal, prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui furnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcu o față serioasă. — Speram să nu mă Întrebi asta. De ce? Chanel respiră adânc și lăsă aerul să iasă Încet de tot. —Tu ești Capricorn, nu? Da. — Păi, vezi tu, Saturn e de fapt planeta ta dominantă. —Ceea ce Înseamnă... Chanel ezită un pic. —Păi, cam Înseamnă că, atunci când Saturn merge Înainte, viața ta va fi mereu mai mult sau mai puțin o luptă. —A, super. Adică, căprița ta e născută ca să se cațere pe munți și munții ăștia sunt de-obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îți jur că Îți dau Înapoi fiecare penny pe care l-ai investit. Promit. Și dacă, cum bănuiesc eu că o să fie și că tu - pardon, noi - o să dăm lovitura, aștept o parte substanțială de profit. Ne-am Înțeles? Ea ezită o secundă. Apoi zise. —OK. —Bravo. Ai făcut un bătrânel foarte fericit. — Și o bătrânică, interveni Irene de pe fundal. —Mulțumesc, Buddy. Plăcerea e de partea mea, draga mea. Plăcerea e de partea mea. Ruby Îi dădu lui Sam telefonul Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
își făcea apariția pe neașteptate ducând un sicriu fără flori. Bărbatul se întoarse să-și ia haina. — Mă duc să rezolv câteva probleme birocratice. Își luă geanta de piele neagră, rigidă ca un sicriu. L-am văzut trecând fără să ezite printre cele două coloane care susțineau poarta cimitirului și luând-o la stânga. Poate că cimitirele seamănă între ele, de aceea el se mișca în locul acela al tăcerii ca și cum l-ar fi cunoscut, ba chiar cu un freamăt în plus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o? — Nimic. — Și azi? — Azi, da. M-a întrebat de numele și adresa dumneavoastră și cine sunteți. Mi-a spus că domnișorul a uitat să-și treacă adresa personală. Iar apoi mi-a încredințat un comision... — Un comision? Care? Nu ezita. Mi-a spus că, dacă mai reveniți, să vă spun că este cu cineva, că are un logodnic. Are un logodnic? — Eu una v-am spus deja, domnișorule. — Nu contează. Vom lupta! — Bine, vom lupta. — Îmi promiți să mă ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el. —Tu te-ai obișnuit cu el. Și asta înseamnă că e în regulă. Că e al naibii de grozav să merg pe stradă cu un număr tatuat pe braț. Nu am spus asta. Am spus doar că face parte din tine. Ezită. Un alt panou publicitar trecu pe lângă noi. Bujii, cereale și anvelope. — Fără el, nu ai mai fi tu. Ce prostie, voiam să strig. Nu te mai sprijini de ușă, i-am spus. Am așteptat până când Madeleine a adormit. Știa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
uitase la mine când vorbise. Nu mă salvase, așa cum Pfeffer își salvase fiul. Dar nici eu nu îl salvasem. Stăteam pe peron. Picioarele mi se mișcau în aer, la câțiva centimetri de șine. Nu era un salt mare. Abigail ar ezita, dar Betsy ar face-o cu ușurință. Mă gândeam la David. Mi-l imaginam la șapte ani, la zece, la treisprezece ani. Oare Madeleine îi va organiza bar mitzvah? Nu prea credeam. Familia o să încerce să o convingă, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pună haina. Era la fel de ponosită ca și costumul pe care îl purtase în prima zi. Mutase gulerul de blană mâncat de molii la haină. Când curtea făcu pauză de prânz, joi, am întrebat-o dacă ar vrea să mă însoțească. Ezită, apoi zâmbi. Era zâmbetul unei femei care uită pentru o secundă că este o doamnă în vârstă, și eram bucuros. Zâmbetul însemna că amintirile mele legate de ea nu erau minciuni. A spus că i-ar plăcea foarte mult, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Și eu sunt pe cale să divorțez. Mai bine zis, să divorțeze el de mine. Ești prea timid ca să te uiți la mine? Ți-e teamă c-o să fii dezamăgit? Sau vrei numai să fii sigur că nu va trebui să eziți dacă să-mi dai sau nu bună ziua, În caz că ne vom Întâlni pe stradă? —Cu zahăr și lapte, doamnă Tadmor? Annette? — Cred că ți s-ar potrivi meseria de ginecolog. În orice caz, mai mult decât caraghiosului ăluia bătrân, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce ne stă În puteri, În afară de-a ne sinucide. Un asemenea discurs va avea un ecou deosebit În fiecare casă arăbească, va aprinde imaginația și poate că va fi Începutul unei sensibilizări de proporții. Pentru o clipă Fima ezită Între formulările „sensibilizare de proporții“ și „transformare emoțională“. Care din ele ar fi mai potrivită ca titlu pentru scurtul articol pe care intenționa să-l scrie În dimineața următoare pentru ziarul de weekend? Apoi le respinse pe amândouă și renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și negru pe ecran. În timp ce glumea pe seama totalei sale ignoranțe În ceea ce privea calculatoarele, Fima Începu să-l invite politicos pe Ted, de parcă el ar fi fost stăpânul casei: — Ia loc, Teddy, ia loc, fă-te comod. Și fără să ezite se așeză pe scaunul din fața calculatorului. Ted Îl Întrebă ce vrea să bea. Fima răspunse: —Orice. Un pahar cu apă. Nu te deranja. Sau un coniac. Sau ceva cald. Nu contează. Oricum plec În câteva minute. Cu accentul său puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
casei Gefenilor. Locuiau În Colonia Germană, Într-o casă cu pereți solizi, Înconjurată de pini bătrâni, ascunsă În mijlocul unei curți mari, apărată de un zid gros din piatră. —Treceam din Întâmplare pe-aici și am văzut lumină, Îi explică Ninei ezitând, așa că am hotărît să te deranjez două minute. Doar cât să iau de la Uri cartea despre Leibowitz 1 și să-i spun că, gândindu-mă mai bine, avem de fapt amândoi dreptate În privința războiului dintre Iran și Irak. Să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ruginite. Ceru fiecăruia un scurt raport despre situația din departamentul său. Apoi Îi lăsă muți de uimire, informându-i că intenționa să zboare cu avionul până la Tunis, a doua zi În zori, ca să se adreseze Consiliului Național Palestinian. Nu va ezita să arunce responsabilitatea istorică a suferințelor arabilor din țară pe umerii propriilor lor conducători extremiști, Începând din anii ’20. Nu le va ascunde mânia noastră. Cu toate astea, le va propune să Întrerupă acest cerc vicios al vărsării de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
jos. Un șirag de mătănii din chihlimbar Îi Încremenise În mână. Pe deget avea un inel gros, care lucea din când În când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu umbra unui rânjet ironic. Poate că totul nu e decât bâzâitul unei muște? Ar fi Înălțimea Sa dispus să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În decembrie plecăm doar noi doi, fără copii, și Închiriem o vilă fără etaj la Elat. Zece ani mai târziu vindem casa părinților lui și cumpărăm vila. Sâmbătă seara se adună de obicei la noi trei-patru perechi de prieteni. Nu ezita să mă oprești, Efraim, dacă te saturi să asculți. Poate că intru În prea multe amănunte? Apoi persoana asta de nădejde e numită adjunctul șefului secției. Începe să primească acasă pacienți particulari. Așa că visul casei și al grădinii din Mevaseret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
facă pe Fima să treacă dintr-o clasă Într-alta. I-a confiscat grămezile de cărți În care se afunda și i-a lăsat numai cărțile de studii. L-a supus la examene de bacalaureat preliminare și extinse. N-a ezitat să țeasă o adevărată rețea de relații pentru a-și salva fiul de serviciul militar activ și a reușit să-i găsească o funcție de sergent Însărcinat cu activitățile culturale la tabăra militară Schneller din Ierusalim. După serviciul militar, Fima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am fi frate și soră. Nu-mi amintesc aproape nimic din ce ți-am Îndrugat atunci. Iar tu n-ai râs de mine din bunătate. N-ai găsit cercelul? Din argint? Unul așa, lunguieț, cu o piatră mică, strălucitoare? Fima ezită, se hotărî, aruncă pe jos ziarul care ocupa tot fotoliul și o așeză pe Annette În locul lui. Însă o ridică imediat și se strădui să-i elibereze brațele din mânecile paltonului roșu. În dimineața asta i se părea frumoasă, inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de Annette. Nina trase perdeaua, rulă cuvertura, Îndreptă pernele și Își scoase ochelarii. Mișcările Îi erau sigure și precise, de parcă se pregătea să fie examinată de un medic. Când ea Începu să se dezbrace, el se Întoarse cu spatele și ezită puțin Înainte de-a Înțelege că nu avea altă soluție decât să-și scoată și el hainele. Dacă nu pică, curge, Își spuse cu un fel de bucurie răutăcioasă. Și se grăbi să alunece Între cearșafuri, Înainte ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai Înainte: Mila e milă. Odată, când Dimi avea opt ani, Ted și Yael Îl sunaseră pe Fima la ora zece dimineața, să-i ajute să caute copilul care fugise probabil de la școală pentru că niște copii Îl bătuseră. Fără să ezite, Fima a chemat un taxi și a dat fuga la fabrica de cosmetice din cartierul Romema. Și chiar i-a găsit pe Baruch și pe Dimi Într-un laborator mic, aplecați peste o masă de experiențe, coama argintie atingând bretonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că am Încurcat-o. Ar trebui să reflectăm la asta, Alfred. Wahrhaftig schimbă tonul și Întrebă: —Ce-i cu tine? Ești Îngrijorat? Gad Eitan nu se grăbi cu răspunsul. După o scurtă tăcere, zise: Nu. Acum sunt perfect liniștit. Tamar ezită, buzele i se deschiseră de două ori și se Închiseră la loc, apoi spuse grijulie: — Îți vine foarte bine puloverul ăsta alb sport. Ai prefera un ceai cu lămâie În locul cafelei? Gad Eitan zise: — Da. Dar fără să dai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre asta și până se va Întoarce Uri Gefen, azi sau mâine, pentru a se putea sfătui cu el. Sau poate se Întorcea abia duminică? Mai Întârzie totuși puțin, răsfoi un prospect cu fotografii de hoteluri cușer din „Splendida Elveție“, ezită Între diferitele loterii și pentru a nu-l dezamăgi pe agentul care aștepta răbdător și politicos ca el să se decidă, hotârî să cumpere un bilet pentru tragerea de la Maghen David Adom. Trebui Însă să renunțe fiindcă În portofel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ordine În dreapta și-n stânga și să solicite imediata lor Îndeplinire. Ted spuse: Sigur. Putem merge să-i aducem. Dar din ce-a spus psihologul, cred că ar fi mai bine... Fima respinse această sugestie din start: — Te rog. Ted ezită, Îi șopti ceva lui Țvi, se uită la ceas și zise: —Bine, Fima, cum vrei. E În regulă. O să dau o fugă până acasă să-l aduc pe Dimi. Asta dacă pe Uri nu-l deranjează să-mi dea cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nuntă inutile și nefolosite pe care ai avut bunătatea să le plasezi în jumătatea mea, atunci va trebui să desfacem niște cutii. Era încordat, îmi dădeam seama. —Mark, nici eu nu sunt mai încântată decât tine de asta, am spus, ezitând. Schiță un gest de a veni spre mine, apoi se opri vrând să mă liniștească, dar neștiind cum s-o facă. În mod normal, m-ar mângâia pe degetul mic, ceea ce înseamnă: „Îmi pare rău, te iubesc, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]