KorAP: Find »[drukola/base=fâșie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...164 165 166 ...213 >

5,319 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia verde a coastei dincolo de ele. Satul era ascuns după copacii viroagei celei mai mari, dar prezența lui era marcată de acoperișul hotelului, înconjurat de conifere, și de capătul unui dig care intra în Atlantic. La stînga, între plajă și drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din ce în ce mai perverse și, acum, orice amintire din lumea exterioară îl enerva prin lipsa ei de importanță. Ajunseră la punctul cel mai înalt al terenului mlăștinos și coborîră spre un braț al mării, avîndu-l pe Kinlochrua într-o parte, cu o fîșie pe care erau risipite căsuțe sub un munte cenușiu, de un verde-cenușiu. Era perioada refluxului, și marea limpede și deloc adîncă reflecta cerul albastru în nisipurile gălbui, dînd naștere unei culori ca de smarald. Un zăngănit brusc și înăbușit le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se îngrijiseră de gospodăria lor cînd maică-sa era pe moarte. Purtau basmale, bocanci bărbătești și fuste, ceea le dădea o înfățișare asexuată, chirurgicală. în partea de sus a tabloului, cea mai înaltă creangă a copacului se lipea de o fîșie de cer care se întindea printre coșurile caselor. își aminti de o gravură de-a lui Blake cu un ocean cenușiu din valurile căruia ieșea o mînă care înșfăca cerul gol. O altă gravură a lui Blake arăta o mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vorbi plin de rîvnă pentru a-și acoperi stoicele ajustări care se produceau în gîndurile lui. Ajunseră la poarta unui gard viu solid și Marjory îi șopti că n-o să întîrzie mult, și-l lăsă afară. Seara era friguroasă și fîșii de gheață apăreau pe trotuoar sub felinare. Auzi cum se deschide o ușă și apoi murmurul vocii lui Marjory urmat de tonurile mai joase ale altcuiva. în cele din urmă, ușa se închise iar Marjory veni lîngă el cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe vîrful acela, înconjurat de munți și lacuri adînci, să poată vedea cu un telescop această fereastră de bucătărie, o pată de lumină într-o ceață joasă, undeva în sud. Cerul obscur se desfăcu în nori ca niște munți, cu fîșii argintii între ei. Domnul Drummond stătea pe spate, rezemat de pernă, sforăind cu zgomot prin gura deschisă. — Lăptăria o să se deschidă curînd, spuse Drummond. Janet, uite o jumătate de coroană. Du-te să cumperi ceva bun pentru micul dejun. Duncan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
canalul Forth și Clyde, prețul de cumpărare a fost de 3.400 £ pe acțiune. Canalul fusese închis circulației ambarcațiunilor înainte de nașterea lui. Dintr-un canal prin care se făcea comerț pînă în cele mai îndepărate colțuri ale țării, devenise o fîșie sălbatică prin care trestiile, sălciile, lebedele și găinușele de baltă ajungeau în inima orașului. Era contrariat de expresia „edificii splendide au prins viață“. Singura construcție splendidă pe care o știa în partea de răsărit a orașului era canalul însuși, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
este o mulțime care ovaționează. — Dacă o să mergem înainte, poate o să aflăm. Era limpede că se întîmpla un lucru ciudat undeva înainte, că luminile se aglomerau la orizont. Taluzul deveni mai abrupt, pînă cînd drumul se întrerupse. Marginea era o fîșie acoperită cu iarbă sub o stîncă neagră înfășurată în iederă. Vaierul sirenelor se auzea undeva în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
uneori mai slab. Se întrebă dacă era din pricina vîntului care mugea, și se îndreptă spre parapetul dinspre necropolă, pentru că zarva părea că vine din acea direcție. Cele mai înalte monumente se înălțau pe fundalul unei lumini care pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Lanark se așeză, se sprijini de el și amîndoi priviră îndelung în zare. în ciuda înălțimii la care se aflau, marea era doar o linie moale și neagră la orizont. Pînă la ea erau dealuri molcome, care făceau loc pășunilor și fîșiilor de pădure cu paravînturi și cîmpuri cu recolta pe jumătate strînsă în văile dintre ele. Lanark și Alexander erau cu fața la o pantă abruptă, care ducea direct spre un oraș cu acoperișuri roșii, străzi întortocheate și un palat mic și vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Unde vrei să te duc? — Niciunde. — Bine, zise ea întinzîndu-se spre bancheta din spate. Asta e servieta ta. Fiică-mea a găsit-o undeva. înăuntru nu era nimic în afară de un dicționar științific și pașaportul cu numele tău. îi lipi o fîșie lungă din plastic pe buzunarul de la piept. Acum, dă-te jos. El se dădu jos și rămase pe bordură, încercînd un sentiment de confort în moliciunea familiară a mînerului servietei. Așteptă plecarea mașinii, dar Gay se dădu și ea jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

noastre cele mai profunde. Spre primăvară fundațiile erau săpate, canale ca de râie se întindeau în lut, cabluri roze și negre se desfășurau de pe uriașe mosoare de cherestea, mai înalte decât omul, și scheletul de beton se ridica obnubilîhd o fâșie de București după alta, sufocîndu-i vegetația foșnitoare și astupîndu-i frontoanele, gorgohele, cupolele, terasele încălecate unele peste altele. Cofrajele de placaj și fier forjat, neregulate și precare, schelele pe care suiau muncitorii, mașinile de turnat asfalt scoțând valuri de fum, noii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-o. Eram pe strada Domnița Ruxandra, acolo unde o mică piațetă ca de vis se deschide, mărginită de curți cu globuri colorate pe araci și de un bloc aproape viu, galben și subțire ca o lamă de brici, cu o fâșie verticală de sticlă mată deasupra intrării. Sticla ardea acum în amurg, iar în flacăra ei se răsuceau lujerii art nouveau de fier forjat, negri și calzi ca noaptea. Zăpada insolita piațeta cu o lumină albă venită de jos, ca de sub

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
deschideau mirific, asemenea crinilor de mare pe pe-dunculii lor, legănîndu-se deodată, ondulând în vântul solar al aurei lui tataie. Coboram atunci într-o Scitie delirantă. Șirul de sănii fără zurgălăi, trase de căluți cu coame înfoiate, cu copitele înfășurate în fâșii de piele, ducea spre mântuire tot clanul Badislavilor, cu voinici, vâji, prunci și muieri, cu grâu, cu halci de carne de porc înfundate-n untură, cu veșminte, cu icoane și cu patrafirele popii, care, îmbrăcat ca un țăran oarecare, șfichiuia

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
oaie răsucit, cum unii țărani aveau meșteșug să facă. Șatra a plecat apoi pe neașteptate, topindu-se în văzduh ca și când n-ar fi fost. Au rămas boabele de mac, ușoare ca hârtia, pe care Badislavii le-au semănat pe o fâșie întreagă de pământ negru și untos, între postatele de dovlecei și de salată. În adâncul verii s-au deschis flori cu petalele vinete, vârstate cu negru, ca niște limbi de spânzurați, pe tulpine cu frunze de un verde-albăstriu foarte palid

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cap și cu toată țeasta împodobită cu tatuaje mirifice. Într-o altă seară, într-un alt palat și-ntr-o altă sală, în locul tronului am găsit, în centrul cavernei de marmură, o presă hidraulică dintre cele din atelierul mamei. O fâșie de alamă ieșea dintre fălcile ei, iar pe fâșie erau decupate litere. Scria acolo un cuvânt, un nume pe care nu-l mai auzisem niciodată. O dată la două-trei nopți venea Herman, și îmi vorbea, nu mai mult de o oră

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Într-o altă seară, într-un alt palat și-ntr-o altă sală, în locul tronului am găsit, în centrul cavernei de marmură, o presă hidraulică dintre cele din atelierul mamei. O fâșie de alamă ieșea dintre fălcile ei, iar pe fâșie erau decupate litere. Scria acolo un cuvânt, un nume pe care nu-l mai auzisem niciodată. O dată la două-trei nopți venea Herman, și îmi vorbea, nu mai mult de o oră, în casa dărăpănată. Profilat pe lună, câte un păianjen

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
o mașină de tuns, nichelată, ca un clește cu o parte lățită, plină de dințișori la margine. S-a apropiat de mine și, zîmbindu-mi, mi-a făcut, cu degetele celeilalte mâini, semnul tăierii cu foarfecă. M-am lăsat tunsă chilug, fâșie cu fâșie, cu părul căzîndu-mi scânteietor în jur. M-am lăsat apoi rasă-n cap cu un brici dintre cele bătrânești, care se pliază-ntr-o teacă de baga. La sfârșit, Herman și-a trecut degetele peste emisfera netedă care

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de tuns, nichelată, ca un clește cu o parte lățită, plină de dințișori la margine. S-a apropiat de mine și, zîmbindu-mi, mi-a făcut, cu degetele celeilalte mâini, semnul tăierii cu foarfecă. M-am lăsat tunsă chilug, fâșie cu fâșie, cu părul căzîndu-mi scânteietor în jur. M-am lăsat apoi rasă-n cap cu un brici dintre cele bătrânești, care se pliază-ntr-o teacă de baga. La sfârșit, Herman și-a trecut degetele peste emisfera netedă care-mi adăposteste

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și până și cea mai vagă senzație de foame sau de neliniște nu erau decât motive și pete colorate din acest covor ce se-nfășura și se desfășura în sine însuși, învelindu-mă ca o gogoașă de mătase sau ca fâșiile unei mumii pestrițe. Și până și eu, fluturele mumificat, eram doar un motiv ce-mpestrița cu lâna sângelui meu canavaua. La intrarea în labirint veghea Anca, în donjonul ei singuratic, cu țeasta ei tatuată acoperită de păr, așa cum templele mayașe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
din locașul ei mașina de tuns. Am acționat-o de câteva ori prin aer, privind cum se încalecă în partea anterioară cele două lame dințate, bine unse, apoi am așezat metalul rece pe fruntea Ancăi și am defrișat o primă fâșie până în creștet. Bucla a căzut înfășurată grațios, art-nouveau, în poala fetei, doar câteva fire de păr i-au rămas atârnate de geană, de unde și le-a scuturat cu un clipit. Am continuat, urmând atent bosele țestei, împrăștiind pe jos zulufii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
fost chiar așa, fiindcă după un timp, cotind pe o străduță cu un canal de scurgere pe margine, năpădit de mătasea-broaștei, am recunoscut o casă-n ruine, cea în care, când veneam, văzusem țigănușul care-și făcea de lucru cu fâșia de alamă decupată. Țâncul era acum la câteva case mai încolo, nunand semințe de floarea-soarelui cu alți câțiva, doar în chiloți negri de murdărie și-n maieuri rupte. Între bălăriile care tiveau golurile căscate, duhnitoare, ale ferestrelor, unde tencuiala se

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
așa ceva. "E ca o radiografie, uitați-vă, se văd bine plămânii, cu trei lobi în dreapta și doi în stânga, iată claviculele, în spate omoplații... și fiecare coastă mai albă la extremități și cenușie la mijloc... Și inima făcută pur și simplu fâșii pe artera aortă..." Țăranii care umpluseră odaia se-nchinau cu smerenie. Popa, un tinerel cu doar câteva tuleie de barbă, privea încruntat, neștiind ce-ar trebui să facă. Minuni, firește, nu mai erau posibile în republica muncitorilor și țăranilor. Au

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
care se zvârcolea și urla la fiecare șfichiuire, o îmbăta acum, în amintire, pe cât o contrariase în realitate. Intrară în tindă și apoi în odaia cea mare din dreapta. Cedric, bucuros ca un cățel și la fel de prăpădit, se lăsă desfășurat de fâșiile de tifon, și curând rânjetul lui larg sclipi din nou ca la "Gorgonzola". Fetele aduseră țuică și nuci. Negrului îi fugeau ochii pe icoanele de pe pereți, pline de balauri și îngeri militari, de poze îngălbenite în rame de sticlă pisată

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
frumoasă și tânără, inteligentă, dar respirația încărcată de un damf de vodcă ne făcea să ne-o ținem pe-a noastră, pe toată durata cât, înghesuiți în lift, urcam până la cinci. Când închideam în urma noastră ușa de metal, cu o fâșie de geam mat, și ne pomeneam pe palierul nostru liniștitor, în fața apartamentului 20, inspiram adânc de câteva ori, așteptând ca mama să descuie, în timp ce liftul urca încă două etaje cu Herman. În afară de obișnuitul "săru' mâna, doamnă", tânărul nu deschidea gura

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
băteam mai des, se "întăreau", căpătau consistență, se colorau în nuanțe familiare, desprinzîndu-se din cenușa ireală ce le-nconjura. Tramvaiul ce ducea către Dudești-Cioplea, unde locuia Tanti Sica (Vasilica, sora mamei), era singurul vopsit în roșu, iar deasupra avea singura fâșie de cer albastru din București. Suind în el, îmi plăcea să stau lângă scaunul vatmanului, să văd cum clănțăne maneta cu bilă de metal și să privesc cerul prin sticla groasă, violetă, a apărătoarei de soare. Bila manetei era de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]