4,787 matches
-
scot un cuvânt. Îmi oferă singură exact lucrul pe care am venit să i-l cer. Fără nici o întrebare, fără să mă incrimineze în nici un fel. Cu toată dragostea și sprijinul ei. Și, în timp ce îi privesc chipul blând, plăcut și familiar, știu, dincolo de orice îndoială, că asta e imposibil. Nu, mami, reușesc să îngaim în cele din urmă. Mami, nu m-am certat cu Luke. Așa că... mergem înainte cu nunta. Mă frec pe față. Cred că am să ies puțin, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în brațele ei și să o rog, tânguitor: „Te rog, fă-mi ordine în viață!“ — Orice dorești, repetă Laurel, și mă strânge de umăr. Mă întorc în cabină cu pași târșâiți și adrenalină zero. Simt cum vechea îngrijorare, atât de familiară, pune din nou stăpânire pe mine. A mai trecut o zi, și eu tot n-am găsit nici o soluție genială. Habar n-am ce-o să fac. Și timpul se scurge, în defavoarea mea. Poate că adevărul e că nu pot rezolva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în mod sigur am să mă rătăcesc, așa că mă duc înapoi la parter și trec cât pot de firesc de Palm Court, spre lifturi. În clipa în care trec de un alcov cu o canapea, mă opresc. Un păr negru familiar. O mână familiară, care ține ceva ce pare gin tonic. — Luke? El se întoarce spre mine și mă privește alb - și abia atunci îmi dau seama că am fața pe jumătate ascunsă. Eu sunt! șoptesc. — Becky? spune el, nevenindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am să mă rătăcesc, așa că mă duc înapoi la parter și trec cât pot de firesc de Palm Court, spre lifturi. În clipa în care trec de un alcov cu o canapea, mă opresc. Un păr negru familiar. O mână familiară, care ține ceva ce pare gin tonic. — Luke? El se întoarce spre mine și mă privește alb - și abia atunci îmi dau seama că am fața pe jumătate ascunsă. Eu sunt! șoptesc. — Becky? spune el, nevenindu-i să creadă. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să văd dacă mă observă cineva, apoi mă strecor pe scaunul de lângă el. Arăți foarte bine. Ce bine, arată supersenzațional! În smochingul imaculat și cămașa albă elegantă, arată de vis. Părul negru îi strălucește în lumină și îi simt mirosul familiar al aftershave-ului. În clipa în care îmi întâlnește privirea, ceva se destinde brusc în sufletul meu - ca atunci când un covor se rostogolește în fața ta, invitându-te să pășești. Indiferent de ce se întâmplă astăzi - indiferent dacă planul îmi reușește sau nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
face Danny. Becky, îmi pare rău să fiu tocmai eu cel care îți dă vestea, dar... ne aflăm în Franța. — Suntem în Oxshott, tâmpitule, răspund eu. Și... o, Doamne! Uite drumul către casa noastră. În clipa în care văd tăblița familiară, mi se strânge stomacul. — OK, spune șoferul. Elton Road. La ce număr? — 43. E casa de acolo, spun. Cea cu baloane, stegulețe și... serpentine argintii în copaci... La naiba. Arată ca la bâlci. În castanul de la intrare e un bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că - fără să excludă „un substrat istoric, un sens primitiv” - este probabil vorba de „o simplă exclamație injurioasă”, căreia „Îi lipsește Înțelesul imediat” (3, p. 11). Candrea considera În 1895 că „Hep, hep, hep e o Înjurătură adresată evreului, foarte familiară nu numai românilor, dar Încă tuturor popoarelor germane” (773). În 1888, M. Schwarzfeld Încerca să afle - de la membrii comunității evreiești, prin intermediul unui chestionar - unde și În ce sens „se uzită apostrofarea hep, hep” (139, p. 182). Pentru Lazăr Șăineanu (295
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a curentului bolșevic, profund dăunător, În rândurile oamenilor simpli. O altă recunoaștere a cruntei realități organizatorice se desprinde și din următoarea frază: „(...) eu am luat munca absolut singur, a mai fost scos din producție un tov. care având o situație familiară critică, nu s’a prezentat Încă În activitate. Nu am un colectiv de muncă (subl.ns.)”. Atunci, cu ce secțiune de asistență socială a CDE-ului s-a unit cea condusă de femei?! Minciuni și frazeologie fără nicio noimă. Mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în călătoria asta în general, și în voluntariat în particular, sunt pregătită sufletește să dorm și în copac dacă e nevoie). Adorm, gândindu-mă la părul colorat pe care nu l-am văzut încă și rugându-mă ca legile pudorii familiare mie să fie aceleași și la ei, sau măcar să nu îi apuce pasiunea în timpul nopții. A doua zi, după masa de dimineață (micul dejun la localnicii Tsachilla este o masă ca oricare alta, foarte frecvent constituită din orez fiert plus
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cuțit, apoi încep să mă chinui fără succes să repet operațiunea de plasat pietroiul în vârf. După o multitudine de încercări, care de care mai periculoase, renunț la pietroi și decid să-mi îndrept atenția spre un câmp ceva mai familiar. Iau o lumânare nouă, o țin în mână în timp ce fac curățările cu fum și cu alcool, apoi o aprind și încep să fluier în surdină și să invoc spiritele pietrelor de pe masă să vină să stăm la discuții. Încep să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Soul, de Ross Heaven și Howard G. Charing. Cartea este recentă, din 2006 și autorii nu numai că au petrecut o mulțime de timp în Amazonas, chiar pe unde am fost eu, dar descriu și explică o mulțime dintre experiențele familiare mie baia florală, spre exemplu. În procesul căutărilor dau peste o informație la care mă opresc și reflectez: există o Conferință anuală de Șamanism în Iquitos, Peru, următoarea va fi în iulie 2008. Conceptul în sine mi se pare de-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vom face prima ceremonie iar Grazyna va merge cu un alt grup la un șaman în Iquitos. Mircea Eliade Ne întâlnim cu restul grupului și pornim spre Templul Luminii. Suntem vreo douăzeci de participanți dintre care unele fețe par vag familiare din timpul conferinței dar nu îl cunosc decât pe Chris și pe un alt american, Scott, cu care am mai stat la povești înainte. Călătoria va fi destul de lungă. Mai întâi o jumătate de oră de mototaxi până la râu, apoi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
absolută între istorie, geografie, matematică, arte, existență... Toate științele sunt corzi subtile ale unui adevăr unic, se îmbină armonios întro simfonie existențială complexă, absolută, diafană, din care sunt chiar eu o particulă... Din când în când, printre călătorii, simt prezența familiară a lui Scott și mai ales a lui Chris și le arunc mental câte o întrebare complet ridicolă: „Iți vine a crede toate lucrurile astea, chiar îți vine a crede?”. Bătăile tobei se sting, rămânem în liniște, după o vreme
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spune că, în ciuda experienței vaste, mai face încă greșeli de bază și astăzi a făcut una, pentru care își cere din nou scuze. Ceremonia începe, luăm fiecare prima doză de ayahuasca și muzica lui Jorge umple camera. Recunosc câteva note familiare și închid ochii așteptând nerăbdătoare o altă călătorie fascinantă. Am un sentiment ciudat de disconfort, ca un fel de tensiune prelungită care nu mă lasa să mă relaxez. Încerc să-mi golesc mintea de orice fel de gânduri dar tensiunea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu ne întindem complet. Urmează atingerea cu uleiul deja cunoscut apoi Jorge se retrage și el pe rogojina lui, umple prima cupă cu ayahuasca, sufla ușor deasupra lichidului maroniu și îl trimite pe Iles în direcția mea. Beau, simt gustul familiar și aștept ca toți ceilalți să termine. Suntem cufundați în întuneric și nu după multă vreme muzica lui Jorge umple camera cu valuri ireale. Mă las în voia simțurilor și intru, încet, în lumi deja cunoscute din prima ceremonie cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trăit-o în Iquitos la întoarcerea de la o ceremonie și, din ce am discutat la vremea respectivă cu Scott și Uros, similară cu ceea ce au trăit și ei. Mă focusez pe conturul tabloului de pe peretele din fața mea și pe zgomotul familiar al vântului și al păsărilor de noapte. Pot, fără doar și poate, să disting lucrurile materiale așa cum sunt ele, doar că în plus este acest zumzăit foarte bine definit și senzația că sunt intens studiată. Îmi amintesc ceva ce a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
predarea primei tranșe de obiecte reformate, unitatea s-a aflat într-o serioasă pierdere de câteva sute de mii de lei - și eram atenționat de seriozitatea misiunii mele. Aleg patru oameni din plutonul meu, primim efectele uzate la stația Kremidovka, familiară mie din misiunea mea avută anterior. Încarc totul într-un vagon dublu cu o serie pe care nici astăzi n-am uitat-o (6.106503). Transportul era foarte îngreunat de intensa circulație pe această linie a trupelor și materialelor dirijate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă determina să opresc la Bârlad și să-mi procur două flacoane de „scabiozin”. În tren, chiar dacă eram la clasa I, sau poate tocmai de aceea, păduchii foiau de colo-colo așa încât la râia ce aveam se mai adaugă și ei, familiari aglomerărilor militare încă din cele mai vechi timpuri și astfel ajung la Priponești garnisit cu podoabele amintite. Când ai mei s-au repezit să mă îmbrățișeze strig cu voce puternică: „Stați! Nu vă apropiați de mine, că am râie și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
însă o polisemie deru- tantă pentru că senzaționalul este înregistrat și la nivelul percepției senzoriale și ea declanșează în personaj o stare inhibitorie. Pentru un ziarist care forjează momente senza- ționale, Caracudi, spre exemplu, „situațiunea” ar trebui să-i fie întrucâtva familiară. Cu toate acestea nu avem nicio explicație imediată asupra senzației pe care o produce apariția naratorului. Comportamentul acestuia, felul în care este îmbrăcat, niciun detaliu nu vine să precizeze „senzația” pe care o generează. Recunosc locuitorii în el pe celebrul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sub semnul punitivului vinovățiile. O formă de exasperare personală solicită o rezolvare globală, violentă și tribală a unei stări de fapt, în absența unui proces, a oricărei deli- berări. Personajul în cauză, probabil un funcționar mărunt care răspunde la apelativul familiar de Nae, oferă soluția radicală ca pe un panaceu politic. În termenii moderni, soluția este aceea a unei dictaturi, formă politică care nu avea cum să-i fie cunoscută nici lui Nae și nici autorului, în schimb, aproximarea unui autoritarism
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
met en place la mention du style” „ceea ce adaugă utilizarea stilului”. (trad. mea, A.M.) Aceste locuri comune ale expresivității limbajului la personajele caragialești se înscriu în economia simbolico-strategică a clișajului. Într-un fel, clișajul cir- cumscrie reprezentările sociale vagi, recurențele familiare, ca loc geometric de emergență al ideologiilor. Efectul de clișaj este cel care atrage atenția, cel care străbate timpul și prin care Caragiale este adus în contemporaneitate. Situațiile asemănătoare le redescoperim mai ușor prin clișeele care le caracterizează. În ceea ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
calambururile verbale care au o savoare deosebită. Somnul a fost liniștitor. Azi de dimineață după veselul mic dejun am pornit prin oraș cu toții. Aveam senzația că umblu printr-un loc necunoscut mie, uimită fiind că descopăr în el ici-colo porțiuni familiare. Ceea ce au făcut cu unul dintre cele mai frumoase orașe ale țării este o crimă, și refuz să mai vorbesc despre asta, pentru a putea să mă bucur de aerul locului care pentru mine a rămas neschimbat și mă învie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
istorie, geografie, mitologie, arte plastice, lectura îmi modelase și organizase mintea și-mi deschisese orizonturi noi, așa că cei cinci ani de facultate n-au fost pentru mine o corvoada, ci o călătorie printr-o lume ce-mi devenise atât de familiară din cărți. N-am fost ceea ce se cheamă un tocilar, plutind cu eleganță peste cursuri, seminarii și examene, fiind luat la ochi de dascăli, chiar din primele luni, ca un element "de viitor" și permițându-mi din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe Alexandru și Vera Myller, Octav Mayer, Petre Culianu, Simeon Sanielevici, Constantin Popovici și Gh. Vrânceanu care i-au fost mereu îndreptar pentru formarea sa ca om de știință și cadru didactic. În fine, s-a bucurat de un climat familiar care i-a sprijinit și încurajat munca neobosită de profesor, de cercetător și de om de familie. S-a căsătorit, în 1933, cu profesoara Roza-Maria Mikail, care i-a fost a soție devotată, o minunată prietenă de-a lungul a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
a lua parte la circumcizia primului fiu al conduc)torului lor spiritual, rabinul Belzer. Intrând În Boeingul 747, eu și soția mea, Alexandra, suntem Întâmpinați de niște priviri iscoditoare. Mie, aceste p)l)rii, perciunii și ciucurii Îmi sunt foarte familiare. Îmi aduc aminte de copil)rie. La vârsta de șase ani, si eu purtăm talit katan pe sub c)mas), al meu fiind o bucat) de stamb) verde, În timp ce al celorlalți era dintr-o pânz) alb). Dumnezeu i-a cerut lui
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]