6,379 matches
-
Tipul nu a vrut să mă ia până nu i-am arătat banii. Nu i-am luat-o în nume de rău. Visasem - cine are nevoie de vise când duce o asemenea viață de noapte? - de chin, de râs, de fiori de gheață pe crenelata șiră a spinării. În baie m-am dezbrăcat încet în fața oglinzii. Mai întâi fața: deasupra ochiului stâng era o umflătură cenușie, și părul mi-era bine ars în aceeași parte. O bătaie? Nu credeam să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
culc cu Selina în fiecare noapte, pentru tot restul vieții. A sosit și vinul. Oricum, trebuia să aștept să vină și mâncarea, așa că m-am înclinat în față și am spus: — Soarta. Omul și-a ridicat privirea în care licărea fiorul panicii - după care s-a calmat și a zâmbit. Mă recunoscuse. În general, oamenii mă recunosc până la urmă. Problema asta nu o am, problema de a nu fi recunoscut E o răsplată pentru felul în care arăt. — O, salut, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi inima să-și vadă netulburată de galopul ei. M-am uitat în scrumiera din fața mea, un morman răvășit, plin de scrum și de hoiturile strivite ale unei duzini de mucuri. Dublez suma. Am rostit cifra revizuită și am simțit fiorul dureros răsucindu-mi-se prin boașe. Și asta e doar un avans. Mi-am scos carnetul de cecuri. Ei, hai. Unde vrei să ajungi refuzând o asemenea ofertă? Haide. Cumpără un cadou pentru prietena ta. Sau pentru mama ta. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în rahatul ăsta. El habar n-are de nimic, John. Și eu vreau să spun lumii întregi. Fă-o, mi-am spus eu, și eu voi spune întregii lumi - pe prima pagină din Daily Minute. S-a stins, străbătută de fiorul fericirii. Fără îndoială că e amețită de cocaină și de o automulțumire neîntemeiată. Da, asta am pe mână, o cățea turbată, tâmpită și beată. Dar am pus-o să jure că-și va ține gura deocamdată și, după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În infinit pământul se simte tresăltînd: Vor fi acum de toate cum este orișicând, Dar iar rămâne totul o lungă teorie. O, când va fi un cântec de alte primăveri?!... Matinală Auroră violetă Plouă rouă de culori - Venus, plină de fiori, Pare-o vie violetă. Bat la geamul tău încet, Bat cu-o roză sângeroasă - Vino, floare somnoroasă, Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă, Încă totu-i adormit - Ca în vise s-a pornit Roata morii - violetă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
se repetă, Încă totu-i adormit - Ca în vise s-a pornit Roata morii - violetă. Gol e-al sânului buchet, Floare goală, somnoroasă... Trist, cu roza sângeroasă, Bat la geamul violet. Aurora violetă Se pătează de culori - Venus, pală de fiori, Pare-o stinsă violetă... În parc Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer și ftizie, Pătat de roșu carne-vie - Acum, se-nșiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau aripi de veselie ; Parfum, polen și histerie, - Atunci, în parc, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni, Pe drumuri a murit, De zurnetul de bani înăbușit, În lumea asta cu dugheni. * Crize Tristă, după un copac, pe câmp Sta luna palidă, pustie- De vânt se clatină copacul- Și simt fiori de nebunie. O umbră mormăind pășește... E om... atât, și e destul; Și-acum ne-om gâtui tovarăși: El- om flămând, eu- om sătul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El s-a temut, mai mult,- săracul... Pe luna palidă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-Plus: -Plus... -Armonie. -Armonie... -Când ? -Când... -Poate: -Poate... -Of ! Fereastra e-o poemă de plumb, și de scântei... O zi de promoroacă în cameră pătrunde... Sirenele de muncă vibrează, plângător; Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței, Și de fior... -Unde... Unde ?! * Nocturnă Fug rătăcind în noaptea cetății, În turn miezul nopții se bate rar; E ora când cade gândul amar- Tăcere... e ora lașității... Te pierzi în golul singurătății O, suflet, mereu de lume fugar; E ora când Petru
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și tot orașul întrista, Fanfara militară. Plângeam, și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
său bloc... E numai vedere... nu mai pot să vorbesc... Romanță Parfumul rozelor ude, Tomnatic suspin, În zori, în tăcutele trude, Te cheamă pe tine, puțin. O tristă poemă de foi Îmi spune-o poveste de noi... - Adio, pustiu, și fior. Va fi poate-odată, amor. SFÎRȘIT George Bacovia " Ștanțe burgheze (1946) " * SIC TRANSIT Acolo, unde nu-i nimeni, Nici umbre Unde se duc Mulțime de ani, Și zgomotul zilei, Și tăcerea nopții ... Unde toate sunt știute ... Acolo, spun călătorii, Că numai
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ochii mijiți în orașe ca Phoenix, pentru că ele îi ofereau din plin ocazia unor posibile aventuri cu tinerei înăltuți, blonduți spre brunet, iremediabil faliți. Așa că atunci când l-a văzut pe Vultur-în-Zbor, pulsul i s-a accelerat considerabil. Pentru Livia Cramm fiorul cuceririi nu-și pierduse niciodată farmecul. Hopa, s-a gândit ea. — Hei, tu de colo! Cel cu ochii mari! l-a strigat ea. Aloo! Vultur-în-Zbor s-a oprit din mersul lui agale, fără țintă, de-a lungul străzii. Cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
știu, domnule Jones, spuse el, sfîrșit. De ce poartă un irlandez trei... Ceva îi împăienjenea vederea. Virgil părea la un kilometru distanță. Brațul acestuia se întinse peste ani-lumină ca un tentacul lung, șerpuitor. Vultur-în-Zbor se feri instinctiv și căzu. Simți un fior în oase. Fruntea îi era acum de gheață. Vuietul îl lăsă practic surd la vocea tunătoare a domnului Jones. — Nu-ți face griji! striga Virgil. Un pic de febră a Dimensiunii, atâta tot. O să te însănătoșim repede... Cuvintele răsunară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
om destul de scund, dar privirea aprigă a ochilor săi crunți, cu pleoape grele, străpungea până și întunericul lugubru al templului. — Așadar, Născut-din-Moarte a ajuns într-un final la zeul său, a spus Axona și cuvintele lui au stârnit iarăși un fior în inima lui Vultur-în-Zbor, pentru că scoteau la iveală ceea ce ascunseseră întunericul și veșmintele de ceremonie. Zeul Axona cel bătrân și întunecat, cu nas coroiat și cap împodobit cu pene, era femeie. — Născut-din-Moarte. Zeul i-a rostit numele îignorând numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină, ha? Pe mine mă cheamă Virgil. Ce mai contează o consoană când ești printre prieteni? Asta a mers odată. Atunci. Păsări. Ciripitul unei turturele în urechea mea în timp ce mi-o ciugulea și fiorul marii țestoase însăși atunci când ajungeam amândoi la orgasm. Atunci. înainte. Ah, ce iubitor de păsări mai eram. Nu exista alt iubitor de păsări mai mare decât mine. Ornitologia nu e un substitut al sexului. Penele se potrivesc cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cât durează un interludiu al ființării? Sincopa temporală trecuse - sau așa li s-a părut celor care au trăit-o - parcă înainte să fi avut timp să se întâmple. Și totuși se întâmplase, iar Elfrida a fost cutremurată de un fior. S-a trezit gândindu-se intens la Ignatius, păstrându-i chipul în minte și făcându-l suficient de clar, ca să-l poată atinge. în altă parte Iocasta și Media își continuau exercițiul cu o ferocitate neobișnuită, iar în Elbaroom Flann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea, acoperind-o din cap până-n picioare, cu un fel de orificiu ca un grilaj la nivelul ochilor și cu zăbrele țesute în cruciș peste ferestruică. Nu reuși să-și dea seama dacă era bărbat sau femeie și simți un fior de spaimă în timp ce se ruga tăcut să fie orice altceva, numai nu o a treia vedenie a Prepelicarului. Apoi silueta îi vorbi iar el se mai liniști puțin. Vocea era una de femeie, joasă și monotonă, și cu siguranță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Tot atât de ușor, făcând ca totul să dureze, pulsația vie a cărnii în carne prinse lent putere, crescu și se acumulă încet-încet. De-acum ea gemea î - Gem, spusese ea) și se izbeau puternic unul de celălalt, aproape, atât de aproape, fiorul creștea înăuntrul lui, iar momentul a fost... Ea s-a smuls din el, dur și fără vreun avertisment, apoi s-a ridicat în picioare pe pat l-a privit de sus, calmă, netulburată, iar ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici măcar nu-i știau numele lui Bill. Erau ca mulțimea care se strânge în jurul unui accident de mașină, holbându-se ca niște hiene la mașinile de poliție și la ambulanță, sorbind cele mai urâte detalii pentru a le da prietenilor fiori. Am mers direct printre ei și am ieșit fără să mă mai uit înapoi. Afară, seara era mai caldă decât atmosfera întreținută de aerul condiționat din bancă și, chiar dacă soarele apusese, cerul era încă luminos, un albastru levănțică intens, pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care m-ar fi făcut să sar în sus dacă nu m-ar fi ținut el. — Arde cumva cina? —Îți pasă? Mă strânse și mai tare. — Nu prea. De fapt, nu, deloc. I-am mușcat din nou buza de jos. Fiorii de excitație îmi treceau atât de repede pe șira spinării, încât credeam că mă conectase la o priză fără știrea mea. —Spune-mi ceva, Sam. Sunt primul băiat de școală privată pe care l-ai avut? m-a întrebat sărutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să mă crezi un porc șovin. Am oftat. —Ei bine, m-am gândit să te las pe tine să dai startul. Nu am vrut să-ți șochez sentimentele. Dar acum te-ai lămurit. — Absolut. Ochii noștri se întâlniră peste masă. Fiori plăcuți de anticipare îmi treceau pe șina spinării. — Parcă ești căpitanul echipei de cricket în puloverul ăla, am spus fără nici o legătură. — Apropo, care a fost verdictul privind băieții de la școala privată? —O adunătură de deștepți și de perverși, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
erau pe o alee mică de pe strada Bond. Am trecut peste piața Grosvenor și în josul străzii Park Lane, simțindu-mă ca o mumie, cu mâinile pe volan, picioarele pe pedale, de parcă aș fi fost pe pilot automat. Îmi trecu un fior rece pe spatele gâtului și, în ciuda soarelui care îmi atingea pielea, se simțea rece, ca ceva ce fusese resuscitat la morgă. Am trecut pe Knightsbridge, în josul străzii Sloane, pe King’s Road. Până când am parcat și am sunat la sonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nesfârșit proiectându-mă doar în vremelnicia acestei coborâri și în adunarea acestor șiruri de cuvinte. Zilele trecute am dat un interviu unei tinere pentru o revistă a cinematografelor. Nu știu prin ce m-a făcut să-i vorbesc pentru interviu. Fiorul că dau primul interviu „profund“ de până acum? Mi-a plăcut de ea? M-a înduioșat bunătatea sufletului ei (ghicită)? M-au amețit cine știe ce gânduri excitante? Nu cred. Pur și simplu, furat de scrierea acestor pagini, am vrut să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva din partea lui. CÎnd Jacinta Îl Întrebă despre ce era vorba, băiatul scoase o basma În care Înfășurase ceva ce părea să fie o figurină sculptată În lemn de pin. Jacinta o recunoscu În ea pe Penélope și simți un fior. Înainte să poată spună ceva, băiatul se Îndepărtase. În drum spre casa de pe bulevardul Tibidabo, Jacinta aruncă figurina pe geamul automobilului, de parcă ar fi fost vorba de un hoit Împuțit. Nu o dată, Jacinta avea să se trezească În zori, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Îndreptă spre ușă și ridică căpăcelul vizorului. — Ce doriți la ora asta? — Ori deschideți ușa, ori o dărîmăm În șuturi, domnule Sempere. Nu mă faceți să repet. Am recunoscut glasul lui Fumero și am simțit cum mă năpădește un fior Înghețat. Tata Îmi aruncă o privire Întrebătoare. Am Încuviințat. Înăbușindu-și un suspin, deschise ușa. Siluetele lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă o să-mi fie frig?... întrebă iepurașul. - N-ai grijă, te voi hrăni eu... auzi un glas ca un clopoțel de argint,... și căldură tot eu ți-oi da!... - Dar de unde vorbești? - De aici, sunt eu, Lumina! Iepurașul simți un fior în tot trupul, apoi o pace îi străluci toată ființa. Începu să zburde, să se dea de-a tumba, și minune... putea să treacă prin pereți. În momentul când cerea ceva, îi și apărea în față. - Vreau o varză!... și
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]