5,879 matches
-
preaplin lăuntric încă nedecantat, dar animată de sârguință și conștientă de necesitatea rigorii. Prospețimea viziunii, dublată de o incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curțile dorului), elementele de bestiar și peisagistică vitalist-mitice, cu accente de fantastic folcloric. C. cultivă tema străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
CÂNTEC, specie a liricii folclorice, însoțită de melodie. Într-o accepțiune mai largă, aceea de poezie cântată, termenul poate denumi și c. epic (bătrânesc) și c. legat de obiceiuri. Cum unele dintre acestea au texte, melodii și funcții specifice, se constituie în specii distincte, ca
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
nord-vestul țării, înseamnă „doină”, în Moldova și Muntenia „joc” și melodia respectivă, iar în colecția de folclor a lui V. Alecsandri, text poetic corespunzător melodiei de joc ). În aceste condiții era necesară aplicarea unei metode de clasificare a genului liric folcloric, după structura textului, prin reducerea la motive - unitate de bază -, al căror inventar să constituie și corpusul liricii populare românești. C. este atestat documentar abia în Evul Mediu, dar apariția sa este mult mai veche, confundându-se cu primele manifestări
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
însă specia cea mai receptivă la actualizări, permanent ecou al trăirilor individuale, c. nu păstrează elemente arhaice care să-i probeze vechimea. În existența fiecărui c. se constată o perioadă de intensă circulație, după care piesa respectivă intră în fondul folcloric pasiv, pentru ca în mod spontan să fie preluată fragmentar sau integral, în circumstanțe propice. Un factor esențial care dă naștere acestei situații este cel istoric, el condiționând preferința pentru anumite categorii de c. Câtă vreme au existat haiduci, a înflorit
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Amzulescu, G. Ghiță, Doine, cântece, strigături, București, [1955]; Tiberiu Brediceanu, 170 melodii populare din Maramureș, București, 1957; Cicerone Theodorescu, Izvoare fermecate, București, 1958; Const. Zamfir, Victoria Dosios, Elisabeta Moldoveanu-Nestor, 132 cântece și jocuri din Năsăud, București, 1958; Emilia Comișel, Antologie folclorică din Ținutul Pădurenilor (Hunedoara), București, 1959; Ilarion Cocișiu, Cântece populare românești, îngr. Tiberiu Alexandru și Maria Siminel-Fusteri, pref. Tiberiu Alexandru, București, 1960; Folclor din Transilvania, I-IV, București, 1962-1969; Gh. Ciobanu, Vasile D. Nicolescu, 200 cântece și doine, București, 1962
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
în Veria. C. este ceea ce se cheamă un cântăreț popular, un trubadur foarte apropiat de folclor, din care de altfel se și inspiră. El nu se sfiește să prelucreze motive din lirica populară, compunând adesea pe structura prozodică a cântecelor folclorice de la care pornește. În acest fel, s-a făcut repede cunoscut și iubit în întreaga Macedonie, ca și în țară, printre aromâni. Bunăoară, un poem al său, foarte cunoscut, Un cântec, subintitulat „motiv folcloric”, „povestește” despre o tânără și preafrumoasă
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
adesea pe structura prozodică a cântecelor folclorice de la care pornește. În acest fel, s-a făcut repede cunoscut și iubit în întreaga Macedonie, ca și în țară, printre aromâni. Bunăoară, un poem al său, foarte cunoscut, Un cântec, subintitulat „motiv folcloric”, „povestește” despre o tânără și preafrumoasă aromâncă; răpită de propria-i mândrețe în timp ce se oglindea în apa cristalină a unui izvor, întreabă izvorul dacă știe să-i spună cine anume se va bucura de minunea trupului ei; motiv narcisiac, combinat
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
Ruh (1883), Balladen und Romanzen (1885), scrisă în germană și tradusă în limba română de poeți ca M. Eminescu, G. Coșbuc, St. O. Iosif, la fel ca și proza, teatrul, cugetările ei, este vădit influențată de romantismul german. Motivele românești, folclorice i-au stat adesea în atenție, combinate uneori cu mitologia germană. Plecată în anii tinereții din castelul Mon Repos de pe Rin, poeta va resimți adânc această ruptură: „Și-n liniștea asta de templu / Puternic vai, iat-a bătut / Și ceasul
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Revista Fundațiilor Regale”. Cursul despre balada populară avea să fie editat, împreună cu un vast studiu despre doină, rămas în manuscris, abia după moartea sa (Poezia tradițională română, 1969). Tot postum, în 1971, i s-a tipărit și volumul Problemele tipologiei folclorice, elaborat în colaborare cu Ovidiu Bârlea. Continuator, pe tărâmul folcloristicii, al lui Hasdeu și Densusianu, C. a contribuit hotărâtor la progresul disciplinei, atât prin avansarea de noi idei, cât și prin inițiative de natură practică. Subliniind rolul individului în creația
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Aplicând principiul (doar enunțat în studiul despre Galaction) necesității de a integra literatura națională în contextul sud-est european și, pe cât posibil, universal, a contribuit substanțial la studierea folclorului comparat, iar prin interesul acordat variantelor fiecărei creații el a întemeiat geografia folclorică. Analoagă metodei istorico-geografice finlandeze, orientarea se deosebește de aceea a lui Antti Aarne mai ales prin faptul că atribuie egală însemnătate variantelor, negând existența unui prototip originar. O idee esențială a studiilor folcloristului e și aceea că literatura orală se
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
basme, ci și în balade, criteriul veracității, al adevărului istoric ar fi inoperant. Absolutizarea acestui punct de vedere - judicios, de altfel - e contrazisă de realitatea creației. Printre demersurile cu caracter pragmatic ale lui C. figurează cele vizând întocmirea unui corpus folcloric și, în genere, producerea instrumentelor de lucru necesare activității specializate, în primul rând a unor cataloage tipologice. După B. P. Hasdeu și Ovid Densusianu, contribuția cea mai de seamă în folcloristica românească este cea a lui Dumitru Caracostea. Dacă de
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
literare, I-II, București, 1943-1944; Forme de critică, București, 1944; Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), I-II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, I-II, București, 1969; Mărturisiri literare, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1971; Problemele tipologiei folclorice (în colaborare cu Ovidiu Bârlea), București, 1971; Studii eminesciene, îngr. I. Dumitrescu, pref. George Munteanu, București, 1975; Studii critice, îngr. și pref. Ovidiu Bârlea, București, 1982; Scrieri alese, I-III, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1986-1992. Repere bibliografice: Th.
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
și pe cele ale Școlii Normale din Sibiu (1922-1924), funcționează ca învățător în Plotonești-Ciuc, Bârsău-Ilia, Cobor și Roadeș-Agnita și la Paloș. Regiunea Cohalmului, din fostul județ Târnava Mare, și-a găsit în el un asiduu cercetător, care a cules creații folclorice, a organizat expoziții etnografice și intenționa să consacre zonei o monografie: Sate târnăvene din ținutul Rupea-Cohalm. C. a editat un număr apreciabil de mici colecții, de o mare diversitate tematică. Comentând una dintre ele, poetul Dan Botta afirma că versurile
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
culegeri îi apar în ultimii ani de viață (Poezii populare din sudul Ardealului-Târnave, Cântecele Rozaliei Cernea și Nunta la Paloș, 1962, iar postum, Comori din Ardeal, 1966). Dacă în majoritatea culegerilor sale cântecele de nuntă, bocetele sunt de mare autenticitate folclorică, multe dintre cântecele Rozaliei Cernea, sora sa, sunt de fapt creațiile personale ale unei cântărețe populare. Culegeri: Floricele din jurul Cohalmului, București, 1929; Obiceiuri de nuntă din jud. Hunedoara (comunele Bârsău, Bălata), București, 1929; Cântece ardelenești (regiunea Cohalmului), Cluj, 1929; Strigături
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
Șerb). În Arghezi și folclorul, lucrare considerată o contribuție importantă la bibliografia critică argheziană, C. nu caută să depisteze „influențe” directe, „izvoare” precise, probate factologic, ci relevă analogii între câteva modalități de construcție proprii marelui poet și cele proprii speciilor folclorice (de la doină la blestem, descântec, ghicitoare). Următoarele două volume sunt de „critică a criticii”. În Permanențe ale criticii (1968) sunt vizate - cu referire la dezbaterile care agitau lumea literară în epocă - chestiuni de natură teoretico-ideologică privind statutul și specificul criticii
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
A debutat editorial în 1958, cu placheta de versuri Ecoul gliei. Aparent nepretențioasă, poezia de început a lui C. alimenta speranțe serioase, de regăsit ulterior în tendința spre un limbaj metaforic și simbolic bogat, spre interpretare filosofică, spre valorificarea motivelor folclorice autohtone. Dincolo de tributul plătit conjuncturii ideologice și politice, C. a dat și poeme animate de un sentiment sincer și adânc pentru locurile natale și pentru omul din preajmă. O particularitate a poeziei sale este explorarea conflictului interior, prezentarea inspirată a
CIBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
Corăbioare (1972), Pălăria lui Cipolino (1981), Unchiul meu Păcală (1982) și, în chip deosebit, La târgul din Prostănaci (1987) - denotă capacitatea lui C. de a se copilări frumos, de a capta atenția prin istorisiri ingenioase și sugestive, unele, în manieră folclorică. A publicat și versuri pentru adulți. Motivele legate de locurile natale sunt exprimate într-o tonalitate ușor elegiacă, sinceră, mai ales în Iarna dragostei (1984) și Iubind (1991). SCRIERI: Băiețelul din geamul albastru, Chișinău, 1970; Corăbioare, Chișinău, 1972; Glob matern
CIOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286246_a_287575]
-
amănuntul pitoresc și detaliul semnificativ, dialogul antrenant și vorba populară de duh sunt particularități ale tuturor romanelor lui C., mai cu seamă ale celui intitulat Podurile (1966), în care proza de analiză este concurată de un lirism cuceritor, de natură folclorică sau mai curând cu sursa în scrisul lui Ion Creangă. Un realism dur, întemeiat și pe descrierea veridică a deportărilor operate în Basarabia de regimul stalinist, este caracteristic romanelor Cucoara (1975) și Podgorenii (1982). Mai ales în Voci pe oglinda
CIOBANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286234_a_287563]
-
șef de secție (1953), fiind, alături de Al. Dima, și coordonator al dicționarului cronologic Literatura română (1979). Membru al mai multor asociații și societăți științifice din țară și străinătate, a colaborat la „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, „Cercetări folclorice”, „Romanoslavica”, „Buletinul Societății de Științe Filologice” ș.a., din conducerea cărora a și făcut parte. I s-au conferit Medalia Muncii (1964), Medalia 25 de ani de la proclamarea Republicii (1972) și Ordinul Polonia Restituta (gradul de cavaler, 1970; gradul de ofițer
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
eforturi în acest domeniu, autorul procedează crocean și cercetează aportul unor specialiști nestudiați îndeajuns (B.P. Hasdeu, M. Gaster), insuficient apreciați (T.T. Burada, S. Fl. Marian, Gr. Tocilescu) ori de-a dreptul uitați (A. Lambrior, G.I. Pitiș, D. Stăncescu). Cunoașterea fenomenului folcloric direct la sursă, evidențierea unor contribuții neglijate sau neîndestul aprofundate din perspectivă contemporană, caracterul științific subliniat și de subsolurile bibliografice etc. certifică temeinicia investigației. Explorarea folclorului se va îmbogăți metodologic cu posibilitățile de sintetizare ale comparatismului. Astfel, asociațiile, apropierile istorice
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
New York), „Destin” (Madrid) ș.a. Academia Română l-a repus în drepturi ca membru de onoare în 1990. S-a afirmat cu volumul de proze scurte Calea Robilor (1912), o suită de legende concepute într-o viziune personală, evitând pastișarea unor motive folclorice. Scrise cu acuratețe stilistică, într-o tonalitate adecvată subiectelor și cu o imprevizibilă fantezie, prozele sale prezintă - după cum o sugerează chiar titlurile - legenda Căii Robilor, a păianjenului, a fiului de împărat transformat în floare albastră (Domnul codrilor), a melcului leneș
CIOTORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286271_a_287600]
-
Orizont”, „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, „Steaua” ș.a. În Povestea lui Archirie filosoful. Carte populară din secolul al XVII-lea (1976), pe lângă originea, datarea și filiația textelor, C. examinează diversele versiuni, fondul istoric, biblic și fondul ei folcloric, cartea populară nefiind doar „o operă eminamente istorică sau un roman istoric”. Spre deosebire de J. Halévy, care nega orice tangență a cunoscutei cărți populare de origine babiloniană cu folclorul altor popoare, C., în acord cu Th. Reinach și E. Cosquin, o
CIUCHINDEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286284_a_287613]
-
nega orice tangență a cunoscutei cărți populare de origine babiloniană cu folclorul altor popoare, C., în acord cu Th. Reinach și E. Cosquin, o raportează la „fantezia naivă a primelor popoare”. El remarcă, pe de o parte, preluări din tezaurul folcloric al popoarelor orientale, iar pe de alta, semnalează, în variantele ei românești, pecetea oralității populare, apropierea de stilul oralității. Ediția Folclor vechi românesc (1990) aduce o importantă contribuție la cunoașterea unora dintre cele mai vechi atestări ale folclorului românesc, antologhează
CIUCHINDEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286284_a_287613]
-
curgere impetuoasă încearcă să dea sugestia puterii implacabile a destinului (Mare!...), dominant fiind însă lirismul solar (Devenire, Al vieții mele soare...ș.a.). Poetul scrie, de asemenea, balade fantastice, dintre care una mai reușită (Acvina), și alte stihuri modelate după specii folclorice. Cele mai multe dintre poeme sunt adunate în volumul Poezii (1934), apărut postum. Scriind și proză, G. își ilustrează în parte concepția filosofică. Eroii nuvelelor sale, romantici cerebrali, cu model în Dionis, își plăsmuiesc o lume a lor, de oameni singuratici, cu
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]