8,881 matches
-
mai nimic altceva decât să se uite pe geam, fără îndoială rumegând gânduri negre la adresa celor doi unchi diabolici. După cum aveau să o demonstreze evenimentele, mă înșelam. Lucy era mai dotată decât credeam eu și, în loc să stea acolo fumegând de furie, ea plănuia și gândea, utilizându-și inteligența considerabilă pentru a coace un complot în urma căruia să ne încurce socotelile și să capete controlul asupra propriului detin. Planul era strălucit, credeți-mă pe cuvânt, opera unui pungaș adevărat, și nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
special (în parte fascinație, în parte respect nemăsurat, în parte scepticism) și, dacă ar fi murit în oricare alte împrejurări, mă îndoiesc că aș fi fost la fel de afectat. Era mai mult decât un șoc, mai mult decât tristețe; mă îneca furia față de renghiul grotesc care i se jucase. Faptul că anticipasem înșelătoria lui Dryer nu mă ajuta, nici faptul că instinctul mă avertizase că escrocheria cu Hawthorne era doar o cacealma, o păcăleală elaborată într-o altă păcăleală, și că răzbunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca să le ajut pe fete, cât și ca să mă protejez pe mine însumi. Nu aveam idee cum urma să reacționeze Joyce dacă și când descoperea adevărul. Bănuiam că nu cu calm și, dacă aveam dreptate, atunci singurul rezultat posibil al furiei ei avea să fie căutarea cuiva pe care putea arunca vina. Și cine putea juca mai bine rolul țapului ispășitor decât unchiul Aurorei, șarlatanul cârpaci care își insinuase nepoata dezechilibrată și corupătoare în sânul familiei Mazzucchelli, unde aceasta complotase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu ne distrăm. Să fim serioși. E demn de milă. Deodată nu mai vreau să fiu singură. Telefonul îmi sună exact când vreau s-o sun pe Patricia. —Ce faci, frumoaso? spune o voce profundă. Îmi vine să leșin. Toată furia mea parcă se evaporă. —Bună, îi răspund încântată. Ce rapid a fost, nu? Cred că e nerăbdător. Nu avea cum să trimită mesaj altor femei. Trebuie să încetez să mai fiu așa suspicioasă. —Și ce propui pentru diseară? Ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mână din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. Sunt lividă de furie. Pe mine. Pe Connor. Și pe toată lumea. ZECE Jack Harper pleacă astăzi. Slavă Domnului. Slavă Domnului. Fiindcă pur și simplu nu mai suportam... să-l văd. Nu trebuie decât să-mi țin capul plecat și să-l evit până la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceva. Trebuie să schimb două vorbe rapide cu el. Îți promit că nu-mi ia mult. OK ? — OK, zic ridicând vag din umeri. Ce altceva aș putea să zic ? Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcând eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lângă poartă, cu voce joasă. Iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să fie de-a dreptul nemiloși. Tace și se uită la mine, care Încerc, fără prea mare succes, să-mi opresc lacrimile. Emma, poți să-ți dau un sfat ? — Ce anume ? Ridic privirea, ștergându-mă la ochi. — Revarsă-ți toată furia asta la kick-boxing. Folosește violența. Și faptul că ai fost rănită. Mă uit la el nevenindu-mi să-mi cred. N-a auzit nimic ? — Aidan, eu nu fac kick-boxing ! mă trezesc țipând. Nu fac kick-boxing, OK ? N-am făcut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a terminat emisiunea, i-am rugat să taie toate astea la montaj. Și mi-au promis că o vor face. Am fost... Clatină din cap. Nu știu, stârnit, furat de peisaj... — Furat de peisaj ? Mă trece un nou val de furie. Jack, ai făcut public fiecare amănunt despre mine ! — Știu și Îmi pare rău... — Ai spus lumii Întregi ce lenjerie port... le-ai dat detalii despre viața mea sexuală... despre cuvertura mea Barbie, dar fără să le spui că e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În direcția În care a dispărut mașina lui Jack, apoi fac un efort să mă Întorc și să pornesc spre petrecere. Le găsesc pe Lissy și pe Jemima Încă În micul birou, Jemima mică de tot, iar Lissy vărsându-și furia pe ea. — ... o tâmpită egoistă și imatură ! Îmi faci greață, știi asta ? Am auzit odată pe cineva spunând că, În sala de tribunal, Lissy e un adevărat Rottweiler, și n-am Înțeles deloc la ce se referă. Dar acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dreaptă în scaun, cum se străduia să ne învețe și pe noi să stăm la masă, scrie la sceneta mea. Îl rugasem pe unchiu-meu Tony, el nu venise, pe-atunci nu venea în toate zilele, în fine, Marie bate cu furie la sceneta cu animăluțe alegorice. A venit totuși și unchiu-meu, tocmai după ora nouă, într-o stare din aceea ca după o întâlnire prelungită cu amicii; tot Marie a trebuit să lase scrisul, să-l bage în cadă cu chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca de obicei cu o întârziere respectabilă - răspunsul i l-am dat peste vreo oră, când ne retrăgeam toți la dormitoare, ca pensionarii cu tabieturi. Șiam c-o să te blochezi, a zâmbit Zina, după care brusc a mai răbufnit o dată furia din ea: Da’ tu pe ce lume trăiești, de te blochează porcăriile ăstea? Cum stăteam în pragul camerei unde ea se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul autist, unul dintre personajele preferate ale adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului. Inutil, fiindcă se purta tot mai mult mobilul. Ray a mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să luăm măsuri. Rămân cu ochii la telefon, și simt cum zâmbetul îmi dispare. Nu e deloc un telefon de curtoazie. Nu vrea să‑i semnez o nouă colecție vestimentară, ca designer. Mă sună pentru bani! Simt cum mă cuprinde furia. Cine le dă voie ăstora să te sune la tine acasă și să‑ți ceară bani, fără să te avertizeze? Evident că o să le plătesc. Doar pentru că nu le trimit cecul imediat ce primesc factura în cutia poștală... — Sunt trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑și rearanjeze programul ca să‑și găsească cinci minute pentru tine! Mă opresc brusc, gâfâind. Of, la naiba. N‑ar fi trebuit să spun asta. Îi arunc o privire, și el se uită fix la mine, cu fața neagră de furie. — Cum ai făcut‑o pe mama? zice încet. — Iartă‑mă... n‑am vrut. Înghit în sec, străduindu‑mă să‑mi țin vocea sub control. Cred doar... că ar trebui să existe un simț al proporțiilor în toate astea. Mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceea ce ar trebui să facă pentru el. Îndură până nu mai poate. El continuă. Încep să cred ce zic prietenii mei despre tine. Vii dintr-un loc mic. Încerc să cresc o floare dintr-o sămânță seacă. În acest punct, furia ei crește. Impactul o îneacă. Tu ești iubitul meu, zice ea, arătând cu degetul spre el, cu lacrimile șiroindu-i. Pot să îndur zvonuri malițioase, bârfe jignitoare și critici răutăcioase. Pot să suport cerul care se prăbușește, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu mă mai fac de râs. Asta mă înfurie. Mă face să vreau să câștig. Să câștig în stil mare. Să câștig pentru a-i demonstra că a greșit când a renunțat la mine. Dar știu să nu-mi arăt furia la el în birou. Îi zic că am venit cu treabă. Am nevoie de un martor cu privire la trecutul meu comunist. Poți să mă ajuți? Tu erai șeful meu în Qingdao. El înțelege și spune că va completa fomularele pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în ochi, cedând, Bine! apoi, se așazè din nou pe scaunul meu, la calculatorul meu, ocupând biroul meu, acaparând tastatură mea, ignorându-mè ca si cum aș fi plecat deja, Eu, contemplându-i arcul dulce al spatelui, pèrul mètèsos, cuprins subit de o furie neputincioasè împotriva lui, a nerușinèrii cu care și-a însușit calculatorul meu, tastatură, biroul, creionul pe care-l învârte nepèsètor între degete, abținându-mè cu greu sè nu sar la el, sè-l smulg din scaunul meu și sè-l trântesc la podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
smulg din scaunul meu și sè-l trântesc la podea că sè-l învèț minte și sè-l pun la punct, impertinentul! Dar, stèruind sè-i privesc spatele, ușor arcuit, capul cu pletele blonde, mâinile frumoase schițând deasupra tastaturii mele un balet aerian, delicat, furia din minte începe sè se potoleascè, cèpètând forma unei pulsații care exercitè asupra vezicii o presiune cumplitè, Trebuie sè ajung urgent la baie! NOW! Îmi apuc haină și, grèbit, dupè un salut mormèit ies din birou, izbindu-mè de întunericul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tavan, râzându-și de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie, se avântè vijelios înainte ca si cum ar vrea sè sarè la gâtul cuiva că sè-l omoare, Viclean, dușmanul nevèzut al bețivului, judecând dupè direcția atacului acestuia, pare sè se fi ascuns undeva chiar în spatele meu, Din lipsè de alte probe valabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
jidanco, unde mi-ai pus jurnalul! Tu mi l-ai luat, recunoaște! Tu ai urcat În mansardă, când m-a strigat Horst să mergem la focul de tabără! Dar nu i-ai fi mărturisit și că tu, roșie la față de furie, zbierai: Crezi că mi-aș pierde timpul cu idioțeniile tale, caraghiosule! Mai bine te-ai uita la tine, nu vezi ce glas caraghios ai, ce față plină de coșuri! Aș vrea să văd la balul de la sfârșitul anului dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clar ceea ce văzuse, dar, în mod cert, îl încântase, ridică din umeri. Intrigat, se porni atunci spre acel salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Marioritza continuă în armeană. Deși, date fiind condițiile din această parte a Europei, mă îndoiesc că el ar fi reușit la fel de bine în misiunea de a muta negocierile de la Giurgiu, la București, cunoscând dinainte că, prin această mutare, va stârni furia celui mai important și temut om al lumii. Și conversația continuă, cei doi trecând cu ușurință de la armeană la franceză și italiană, spre disperarea lui Nicolae, care înghițea cu noduri delicioasa friptură de purcel pregătită de bucătăreasă cu o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
madame! Însăși istoria Franței ar fi fost cu totul alta astăzi - exageră el cu un impresionant aplomb oratoric - dacă acest om ar fi continuat să lucreze în favoarea ei, așa cum a făcut-o până la îndepărtarea lui. Dac-ați ști, madame, ce furie imensă port în suflet numai când mă gândesc la acel blestemat eveniment! Unda de scepticism ironic din ochii femeii ar fi trebuit să-l pună în gardă. Dar consulul nu se uita în ochii ei, fiind prea fericit că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
le banquier Mannouci, n’est-ce pas? Deși ar trebui să folosesc mai curând numele pe care îl știe toată lumea dintre Paris și Moscova: Manuc Bei. Ledoulx stătea cu ochii măriți. Încerca să-i răspundă, dar nu reușea din cauza nodului de furie din gât. Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise că haina lui de consul nu era croită din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Moscova: Manuc Bei. Ledoulx stătea cu ochii măriți. Încerca să-i răspundă, dar nu reușea din cauza nodului de furie din gât. Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise că haina lui de consul nu era croită din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]