4,992 matches
-
os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui era în privința concepției despre murdărie. „V-ați murdărit cămașa“, i-a zis domnul Popa domnului Ceapă, care pleca la serviciu cu o pată mare pe guler. Domnul Ceapă a scos din geantă o oglindă, s-a uitat la guler și a zis zâmbitor, ca atunci când ai de-a face cu un om de treabă, dar cam bleg: „Nu e murdărie, e cafea“. La fel s-a întâmplat când domnul Popa i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întrebat ce poftesc. Din cauza mărului, întrebarea era cam clefăită. Probabil că un „Luați loc, vă rog“ sau „Cu ce vă putem ajuta?“ ar fi răzbit mai ușor prin tocătura de măr. Ca să putem discuta de pe poziții egale, am scos din geantă o merdenea. Funcționarele din jur, care mă vedeau a patra oară și se resemnaseră de-acum cu gândul că aveam să mai vin, au exclamat într-un glas: „Oh!“. Poate pentru că merdeneaua mirosea exagerat a brânză de butoi sau poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vede toată lumea ce boccii sunteți?“, „La mămicile voastre acasă, când nu găseați oglinda, tot așa vă zborșeați în stânga și-n dreapta să căpătați una?“ sau, și mai potrivit cu întâmplarea, „De ce nu umblați, fă, neamuri proaste ce sunteți, cu oglinda în geantă?“. Ar fi trebuit poate să le consolez pe fetele acelea cu o vorbă bună, de natură să vadă și umorul ionescian al întâmplării, însă am simțit că ar fi explodat și și-ar fi revărsat toată umoarea neagră pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu convingerea că în tot ce era bun și frumos se ascundea o mare provocare, pe care era mai sănătos s-o eviți. „Îți trebuia musai una frumoasă -i-a zis cu tristețe în glas mama când i-a găsit în geantă fotografia colegei de bancă dintr-a zecea, Ilenuța -, că alta cuminte și cinstită nu găseai.“ Pentru mama lui Marinel, frumoasele erau desfrânate, cheltuitoare și arțăgoase, pe când urâțelele, dacă mai erau și sărace lipite pământului, ofereau garanții maxime de loialitate, chibzuință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu mai putea să facă plăți. Până să cheme lăcătușul, până să-l lase nițel să se dezmeticească din beție, se supărau turiștii. Domnul Huțupan îi înșuruba el însuși pe gemeni, iar când plecau japonezii, îi băga la nimereală în geantă, laolaltă cu actele, și se ducea cu ei pe la bănci, la treburi. Odată, i-a uitat la Albina, iar când s-a întors să-i ia, dispăruseră. Există probabil o lege, un principiu, un fenomen sau ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de a fi, sobru și absent, contează drept o calitate. Nu și în bloc, unde locatarii așteaptă altceva de la un spion. În nici un caz să-l vadă plecând ca toată lumea dimineața devreme, cu pardesiul lui bleumarin din dotare și cu geanta diplomat în mână, și întorcându-se seara târziu, cu aerul indiferent al omului care nici n-a plecat. Care a uitat ceva acasă și, dacă tot s-a întors, nu mai pleacă. Asta a făcut toată viața și domnul Coteț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întorcându-se seara târziu, cu aerul indiferent al omului care nici n-a plecat. Care a uitat ceva acasă și, dacă tot s-a întors, nu mai pleacă. Asta a făcut toată viața și domnul Coteț, administratorul: a cărat o geantă de la birou acasă și de acasă la birou. Și atunci care mai e deosebirea dintre un spion și un contabil? Nu numai locatarii din M 8 știu că domnul Nuțu e spion, ci și prietenii acestora din cartier. „Ce vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost de o mie. Legea aceea a cantității care duce la o nouă calitate e valabilă și la oameni. Mai ales la oameni. Povestea, care mă face foarte prudent ori de câte ori vine vorba despre destin, e a securistului care sechestrase în geanta lui pașapoartele și bicisnica diurnă de o zi, ca nu cumva să vrem să ne rătăcim de turmă și să ne pierdem definitiv în Occident. Numai că insul care n-avea de gând să se mai întoarcă în țară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care se desfășoară În fața sa de cîteva ori pe minut. Comeback e deopotrivă un simbol și un supraviețuitor; simbol al unirii care Îmi cere Întoarcerea; supraviețuitor al propriului ghinion - două căderi de pe motocicletă (dintre care Într-una a zburat cu tot cu geantă În spate), o diaree persistentă și chiar faptul de a fi fost călcat În picioare de un cal. Ne aflăm În Villa Gesell, la nord de Mar del Plata, bucurîndu-ne de ospitalitatea unchiului meu și retrăind primii noștri 1 200
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
știam pe dinafară, scopul călătoriei noastre și rugîndu-l să ne ia și pe noi; șoferul a dat afirmativ din cap și ne-a făcut semn să urcăm În spate, unde mai era o Întreagă ceată de indieni. În timp ce ne adunam gențile, plini de recunoștință și gata să urcăm, șoferul ne-a strigat: „Face cinci soli pînă În Tarata, știți, nu?“. Alberto, furios, l-a Întrebat de ce n-a zis nimic mai devreme, atunci cînd l-am Întrebat dacă ne duce gratis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bretele late de trei degete, așa cum mi-o cususe bunica în iarna când mă pregăteam să plec la oraș, ca să învăț la liceul de-acolo. Astfel, pe drumul din casa de la sat spre lumea largă, am luat cu mine în geanta de vinilin cămașa de noapte a Ingăi Wenzel. Îmi amintesc bine cum a fost croită și cusută, ca și de toate artificiile bunicii care-au dus la acest model: materialul era insuficient și cămașa de noapte ar fi ieșit necuviincios
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am fost oprită de trei bărbați, un milițian și doi în civil. Milițianul mi-a confiscat biletul de tren și buletinul de identitate, dispărând cu ele și lăsându-mă cu cei doi civili. Aceștia au vrut să percheziționeze mica mea geantă de voiaj. M-am opus arătândspre maldărele de geamantane, saci și lăzi ale celorlalți călători. Urma să mă întâlnesc la București cu lectorul meu de carte din Berlinul de Vest, stabilisem telefonic această întâlnire, iar Securitatea îmi interceptase convorbirea. Acasă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
majoritatea cazurilor discuțiile se refereau numai la verișoare, dresuri și salutări. Cei doi civili din hala gării erau securiști și informați exact cu privire la ce intenționam să fac la București. Voiau să-mi confiște manuscrisul. Acesta însă nu se afla în geantă, ajunsese de mult la București. Un prieten plecase cu el nestingherit cu o zi înainte, cu trenul de noapte. În schimb, în geanta mea de voiaj se găsea ceva cu mult mai primejdios: scrisori către Amnesty International, numele unor deținuți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce intenționam să fac la București. Voiau să-mi confiște manuscrisul. Acesta însă nu se afla în geantă, ajunsese de mult la București. Un prieten plecase cu el nestingherit cu o zi înainte, cu trenul de noapte. În schimb, în geanta mea de voiaj se găsea ceva cu mult mai primejdios: scrisori către Amnesty International, numele unor deținuți. Asta însemna ani de închisoare nu doar pentru mine, ci și pentru cei câțiva oameni care se încrezuseră în mine. Civilii mi-au
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-aștept acolo - după care au plecat. Călătorii ceilalți ajunseseră acum toți afară pe peron, hala gării era înaltă, largă și pustie, mirosea a praf de purici și a clor. Mi-am proptit geanta de voiaj între picioare, am stat și m-am uitat în sus la frescele socialiste cu batoze și țărănci cu zâmbet infantil, ale căror pulpe aduceau cu castraveții groși și galbeni care, la sfârșit de toamnă, zac neculeși prin grădini
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca pervazul să se termine. M-am uitat la el fără curiozitate, mi-era indiferent și la fel îmi eram și eu - capul meu era un unghi mort, de când zărisem gândacul nu mă mai gândeam la nimic. Apoi am ridicat geanta de jos, mi-am petrecut-o pe după umăr și-am părăsit bucata aia de pardoseală. Am plecat de-acolo fără bilet și buletin, nu capul, ci picioarele mele reacționaseră. Pe peron mă așteptau cei doi civili. În acel moment am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a tractului, până în spațiul confortabil al stomacului, fără să bănuiască nici un moment ce revoluție va produce și, mai ales, de ce primire ostilă va avea parte acolo. I-am mulțumit mamei pentru surpriza culinară oferită la micul dejun, mi-am luat geanta veche și scorojită în care-mi duceam cărțile și-am pornit prin zăpada bătătorită spre școală. Distanța dintre casa noastră și instituția publică spre care mă îndreptam nu era mai mare de cincizeci de metri. Nici nu parcursesem o jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Era echipat cu o uniformă albastră, puțin cam spălăcită și uzată de îndelunga folosire, iar pe cap purta un chipiu de aceeași culoare, ceea ce mă făcea să-l asimilez cu un comandant impozant de aeronavă. Peste piept îi atârna o geantă mică și frumoasă din piele maro, unde-și ținea importantele documente al căror conținut trebuia adus întocmai până la punct la cunoștința celor care ascultau mesajele administrației locale. Să nu scăpăm din vedere cel mai important element caracteristic al profesiunii sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta destul de grea. Lasă că vom ajunge la timp! Am fost constrâns la o încetinire a ritmului și la o diminuare substanțială a exploziei de energie infantilă ce se cerea consumată. Mergeam pe lângă moașă ca un mânz legat de sfoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vulgarizată a marelui model al despoților asiatici... Astăzi, în timp ce mă îndreptam către chioșcul de ziare al Muzeului Literaturii Române, găsesc un om căzut pe stradă. Beat și bărbos. Pictor, după cum mi-am dat seama imediat, după modul cum era îmbrăcat, geanta de umăr plină cu pensule și culori și un tub de carton plin de schițe. În plus, părea căzut în stradă direct din anii '80. Toată înfățișarea sa respira anii '80. Chem o ambulanță. În așteptarea acesteia, îi privesc cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de rigoare, circular, în jurul gâtului său protejat de un impozant colier de aur masiv. Nu știu de ce, sunt foarte înclinat să-l cred. Episodul numărul doi: American, à la quarantaine, genul de consultant financiar de înalt nivel, freelance. Degajat, sportiv, geantă de voiaj din piele de crocodil, blazer lejer, se vedea clar că mai are câteva ore de pierdut în Geneva inundată de soare înainte de a se urca în avionul ce urmează să-l ducă înapoi în țara și în viața
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a alerga nu pentru sănătate, nici pentru forma fizică, ci mai degrabă pentru a avea cu ce să umple cuva mașinii de spălat la sfârșitul zilei. 30 ianuarie 2003 Am reparat astăzi cu un ac gros și sfoară cerată o geantă de umăr în atelierul lui Pavel H. Omul în sine este un fenomen: fost inginer de mine reconvertit în cizmăria ortopedică, neoprotestant (penticostal? evanghelic? baptist? sau din toate câte puțin), gata să ajute cu voioșie netrucată pe oricine. Duce o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
smereniei. Înconjurat tot timpul de resturi de piele, aracet uscat și capete de ață de cizmărie, este stăpânul unei existențe minunate, fără stresul zilnic al locuitorilor acestui oraș atât de bogat. Sub îndrumarea sa atentă, am reușit să-mi repar geanta de piele galben-lucioasă cumpărată cu numai cinci franci elvețieni de la magazinul Emmaus. La sfârșit, o fericire intensă, dublată de o bucurie satisfăcută pe care cu greu o pot prinde în cuvinte. Mi-e teamă să nu scriu banal, dar mi-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mele, am desfăcut pachetul de la hotel, cu trei șnițele, pâine, plicuri de cafea, zahăr și sare - i-am oferit, tăcut, unul pe care omul îl luă cu delicatețe între degetele bondoace, îl împachetă într-un șervețel și-l puse în geanta sa enormă, spunându-mi, desigur, spasiba într-o frază din care am vrut să înțeleg că mă pot baza pe el în orice moment; nu avea bărbia beethoveniană, aducea perfect cu Ilia Ilinski, birocratul din toate comediile muzicale sovietice despre
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]