5,266 matches
-
pariu că o să-l ghicească. — Stai o clipă, Înainte să fac asta, trebuie neapărat să vorbesc cu tine și cu mama. Mă scoate din pepeni. Care-i marele secret pe care-l are față de mine? După zâmbetul lui larg, Ruby ghici că murea de nerăbdare să-i zică. —Bunica Esther nu v-a lăsat nici o avere prin testament, nu? Mi-ar plăcea mie, chicoti el. Deci, despre ce-i vorba? — Cred c-ar trebui s-o așteptăm și pe mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
veste cu care-ți va lua o vreme să te obișnuiești. Gata, nu mă mai iscodi. Acum trebuie să te gândești la un obiect. Ea Începu să se gândească. — Deci, vrei să fie foarte greu? —Dap, cât de greu de ghicit vrei tu să fie. —OK, capybara. —Capy-cum? —Capybara. O rozătoare semiacvatică. Aveam o colegă dusă cu pluta care era obsedată de ei. Camera ei era plină de poze cu capybari. Hai, mă, fii și tu rezonabilă. Cum o să ghicească capybara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de ghicit vrei tu să fie. —OK, capybara. —Capy-cum? —Capybara. O rozătoare semiacvatică. Aveam o colegă dusă cu pluta care era obsedată de ei. Camera ei era plină de poze cu capybari. Hai, mă, fii și tu rezonabilă. Cum o să ghicească capybara? Ai spus că poate să ghicească orice. — Da, dar nu și vreo rozătoare dubioasă de care n-a mai auzit nimeni. Părea să se fi hotărât să schimbe subiectul. Hm, ce-ar fi să urci până la atelier și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
capybara. —Capy-cum? —Capybara. O rozătoare semiacvatică. Aveam o colegă dusă cu pluta care era obsedată de ei. Camera ei era plină de poze cu capybari. Hai, mă, fii și tu rezonabilă. Cum o să ghicească capybara? Ai spus că poate să ghicească orice. — Da, dar nu și vreo rozătoare dubioasă de care n-a mai auzit nimeni. Părea să se fi hotărât să schimbe subiectul. Hm, ce-ar fi să urci până la atelier și să-i spui mame tale c-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să se fi hotărât să schimbe subiectul. Hm, ce-ar fi să urci până la atelier și să-i spui mame tale c-ai venit? Ruby urcă la etaj, lăsându-l pe tatăl ei să Încerce să vadă dacă jucăria putea ghici capybara din douăzeci de Întrebări. Cu câțiva ani În urmă, părinții ei tranformaseră mansarda În spațiu de lucru pentru Ronnie. Cele două ferestre uriașe făceau ca locul să fie scăldat În lumină toată ziua. Ronnie purta salopeta-i caracteristică acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
computerizată cu care puteai juca de-a20 de Întrebări. Habar n-am despre ce animal vorbesc ăștia acolo... Phil, te rog. Poți să-i dai pace chestiei ăleia un pic și să stai jos? —Phil, zise Sylvia râzând, ia vezi dacă ghicește croissant cu somon 1 sau... sau... chiloți tanga. Phil ridică o mână În semn de „stai puțin“. Trecură câteva secunde bune Înainte să poată vorbi. —Mamă, ce grozav! Nu pot să cred. A ghicit. Chiar blestematul de capybara. A ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zise Sylvia râzând, ia vezi dacă ghicește croissant cu somon 1 sau... sau... chiloți tanga. Phil ridică o mână În semn de „stai puțin“. Trecură câteva secunde bune Înainte să poată vorbi. —Mamă, ce grozav! Nu pot să cred. A ghicit. Chiar blestematul de capybara. A ghicit! Îi dădu mingea lui Ruby și arătă spre ecran. — Ia vezi dacă ghicește chiropractor, spuse mătușă Sylvia, tocmai am găsit unul nou. E genial. De fapt, data trecută când am fost la el, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ghicește croissant cu somon 1 sau... sau... chiloți tanga. Phil ridică o mână În semn de „stai puțin“. Trecură câteva secunde bune Înainte să poată vorbi. —Mamă, ce grozav! Nu pot să cred. A ghicit. Chiar blestematul de capybara. A ghicit! Îi dădu mingea lui Ruby și arătă spre ecran. — Ia vezi dacă ghicește chiropractor, spuse mătușă Sylvia, tocmai am găsit unul nou. E genial. De fapt, data trecută când am fost la el, aproape că mi-a oferit o țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În semn de „stai puțin“. Trecură câteva secunde bune Înainte să poată vorbi. —Mamă, ce grozav! Nu pot să cred. A ghicit. Chiar blestematul de capybara. A ghicit! Îi dădu mingea lui Ruby și arătă spre ecran. — Ia vezi dacă ghicește chiropractor, spuse mătușă Sylvia, tocmai am găsit unul nou. E genial. De fapt, data trecută când am fost la el, aproape că mi-a oferit o țigara după. Îi făcu cu ochiul lui Ronnie. Ar trebui să-l Încerci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și căldura mâinii și felul În care Îi acoperea mâna ei cu totul. —Și ești american? Evident! De parcă putea să Întrebe ceva mai redundant de-atât. Era emoționată. Mereu se fâstâcea când vorbea cu bărbații pe care Îi plăcea. Ai ghicit, zâmbi el. Îi spuse că lucra la spital Într-un schimb de experiență, care-i permitea să facă schimb de post cu un doctor englez. Era aici de 6 luni și avea să mai stea Încă șase. Ea-l Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Încărca trupul cu energie. —Și săptămâna viitoare o să Începem lucrul la mantrele pentru naștere, care sunt bazate pe cântece tibetane. Dar asta nu e tot... S-a uitat Împrejur să verifice dacă nu e cineva care poate auzi. — N-o să ghicești niciodată cine frecventează cursul. Cine? —Claudia Planchette. Știi tu, starul de cinema. E atât de frumoasă. Vreau să spun că „splendidă“ nu e cuvântul potirivit. —Știu. A venit la magazin zilele trecute. Știam că va naște la St.Luke’s.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ușurarea i s-a citit pe față când a văzut-o pe Ruby. — Pe unde ai fost? zise. Am Încercat să dau de tine toată după-amiaza, dar telefonul tău a fost Închis. Ai primit mesajul? Nu, bate... —OK, n-o să ghicești niciodată ce s-a Întâmplat, a Întrerupt-o, gesticulând din mâini. E cea mai uluitoare coincidență.... —Ce e? s-a Încruntat Ruby. Depista o aură ciudată la Fi. În ciuda entuziasmului prietenei sale, Ruby putea să observe neliniștea din ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cineva vin? Îl Întrerupse Phil. Ruby a observat, din expresia Încordată a tatălui ei, că era gata-gata să-i bage lui Nigelpe gât. Phil a Început să dea ocol mesei, umplând pahare. Apropo, spuse el oricui Îl asculta, n-o să ghiciți la ce lucrez În momentul ăsta. Concep ambalajul unui defibrilator - știți, chestia aia cu plăci electrice cu care Îi resuscitează doctorii pe pacienți. Puse jos sticla de vin și se duse la măsuța de cafea. Se Întoarse cu o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mincinos și te-a mai și Înșelat. Gata. După părerea mea a scăpat prea ieftin. Una dintre chestiile care chiar mă scoate din minți e cât de prost mă pricep la oameni, de fapt. Credeam că sunt destul de bună la ghicit oameni. Vouă vă vine să credeți? Fi Îi puse lui Ruby o mână pe umăr. — Hai, mă, Sam ne-a prostit pe toate. Părea atât de fermecător și de treabă. Încă mi se pare incredibil că a făcut toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
al sacului care se lovea de trepte murdărindu-se, mirosul ei ajungea până la mine, un amestec cald de cosmeticale care se topeau și de transpirație. I-am auzit foșnetul vocii: — E mizerabil, dar ajungem mai repede, ca și cum mi-ar fi ghicit temerile. Era o voce cu ușoare inflexiuni meridionale, cădea grea pe anumite silabe, altele le avorta, le lăsa să moară în gură. Se opri cu un palier mai sus. Se îndreptă în grabă spre o ușă metalică. Își vârî mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu, nu mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat-o imediat. Sărutarea mea căzu rău, fără să nimerească buzele. Era în cămașa din pânză topită, sub țesătura căreia se ghiceau sfârcurile înnegrite de soare. Privirea îi era încă somnoroasă. Am tras-o din nou spre mine să o sărut mai bine. — Ai întârziat. Am avut o operație complicată. Mințisem instinctiv și acum stăteam bine înfipt în minciuna mea. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin. Am auzit un geamăt ușor și ceva foșnind dincolo de ușă. M-am gândit la trupul ei, la mâini, și încă o dată am fost surprins că nu mi-o aminteam clar, cum aș fi vrut. — Italia, am șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
evita să o înscriu în raza privirii mele. Nu trebuia să stabilesc nici un contact cu ea, cel puțin nu acum. Eram acolo, în spitalul meu, în fața unei femei care mă cunoștea pentru meritele mele profesionale și care acum cu siguranță ghicea ceva din viața mea intimă. Trebuia să o duc de acolo, da, trebuia să dispară, după aceea mă voi gândi. Ne îndreptam spre ascensor, șoldurile doctoriței unduiau sub halat. Cine îmi garanta că era o femeie discretă? Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu e. — Și tu ce faci? La o masă mai încolo, o femeie blondă fumează cu spatele la mine, văd doar fumul alb ridicându-i-se deasupra părului și chipul bărbatului care stă în fața ei privind-o. După expresia lui încerc să ghicesc chipul ei. Nu știu, spun, aștept. — Ce? — Nu știu. Aștept ca femeia aceea să se întoarcă, poate seamănă cu ea. Uneori mă duc s-o aștept la piață. E ora închiderii și o găsesc în mijlocul unui morman de flori rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi fost aruncată într-o mașină de spălat... După câteva clipe tace. Tace ca și părul ei. Și poate că acum doarme. Deschid ușa și alunec în întunericul coridorului spre nursery. Au pus pe geam o perdea de tifon. Se ghicesc, mărite, profilele leagănelor, umbrele lor. Pun mâna pe sticlă: fiica mea doarme acolo înăuntru. Cu mânuțele vineții și ochii ca niște scoici închise pe chip. În zori, Kentu a intrat cu tine în brațe, caldă de somn și roșie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dimpotrivă, e plină de energie și pare să aibă în păr broaște întunecate. În toiul nopții a intrat cineva mirându-se de atâta întuneric. — Unde e lumina? Și mâna acelei voci a pipăit zidul, iar eu am văzut-o pentru că ghiceam pe întuneric. Era un preot, un bărbat scund și robust, cu o haină până la pământ. Cu fața istovită și căzută, lipsită de culoare, și cu o expresie unică, un soi de zâmbet care poate vroia să sugereze o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i observa nici măcar strălucirea ochilor. Ceața spirituală era prea deasă. Eugenia însă, în ce-o privește, își aținti privirea asupra lui, zicându-și: „Cine-o fi tânărul ăsta? Nu arată rău și pare înstărit!“ Și, fără a-și da seama, ghici întocmai cine o urmărise de dimineață. Femeile știu întotdeauna când sunt privite chiar fără a fi văzute, și când sunt văzute chiar și fără a fi privite. Și cei doi își văzură de drum, în direcții opuse, tăind cu sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spune-mi, unde-i sulul pe care se învălătucește pânza existenței noastre, unde?“ Cum Orfeu nu văzuse niciodată un război de țesut, îi era foarte greu să-l înțeleagă pe stăpânul său. Privindu-l însă în ochi pe când vorbea, îi ghicea simțământul. VIII Augusto tremura și scaunul pe care ședea i se părea o bancă de tortură; îl invada o pornire violentă să se ridice de pe el, să se plimbe prin salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
când i-a declarat război celuilalt, nu-i așa? Înainte eu eram celălalt; acum sunt eu primul, nu-i așa? Acum se pune problema să mă prindă pe mine-n plasă, nu? — Da’ nici n-a zis așa ceva! Nu, dar ghicesc eu. — Ei bine, te înșeli de la un capăt la altul. Căci tocmai după ce nepoata mea mi-a spus tot ce ți-am repetat adineauri, când i-am sugerat și-am sfătuit-o ca, dacă tot s-a certat cu trântorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de politică. XXI — Da, ai dreptate - îi spunea don Antonio lui Augusto în după-amiaza aceea, la Club, între patru ochi și într-un colț mai retras -, ai dreptate; e un mister dureros, foarte dureros în viața mea. Ceva, ceva ai ghicit. Rareori mi-ai vizitat bietul cămin... cămin?, dar pesemne ai observat... Da, ceva ciudat, plutea acolo nu știu ce tristețe care mă atrăgea... — În pofida copiilor, a bieților mei copii, dumitale ți s-o fi părut un cămin fără copii, ba poate fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]