4,325 matches
-
ajunsese la 30 cm și nu se putea circula. Vizibilitatea era foarte redusă. Alunec și cad, merg mai departe, văd undeva trei inși chinuindu-se să pornească o mașină, zoresc spre ei ca să-i ajut și repet căderea. Mă ridic grăbit, în timp ce spre mine doi, din cei trei inși, vin grăbiți. Cred că vor să mă ajute, dar nu mai era nevoie. Cei doi ajunși lângă mine mă întâmpină dușmănos... „Vrei să te plătim de bun?” și unul îmi trage un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
era foarte redusă. Alunec și cad, merg mai departe, văd undeva trei inși chinuindu-se să pornească o mașină, zoresc spre ei ca să-i ajut și repet căderea. Mă ridic grăbit, în timp ce spre mine doi, din cei trei inși, vin grăbiți. Cred că vor să mă ajute, dar nu mai era nevoie. Cei doi ajunși lângă mine mă întâmpină dușmănos... „Vrei să te plătim de bun?” și unul îmi trage un pumn zdravăn peste figură, în timp ce tovarășul lui, care știa carate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
final favorabilă, reușind să zbor peste liceu la bacalaureat odată cu bivolii! Am intrat la examenul de chimie în seara în care domnul profesor, recăsătorit în urmă cu doar câteva ore, aștepta nerăbdător să-și întâlnească aleasa, fiind ca atare binevoitor, grăbit și distrat. Am tras un bilet norocos la teorie "întrebuințarea industriala a zaharurilor" și la laborator "reacția iodului cu amidonul". Cu teoria am rezolvat-o mulțumitor și la fel cu "practica". Mergând cu mama la piață, când era vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează la utopia americană, că la New York asfaltul e turnat din aur și că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În seara aceea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
montez Turandot, dar trebuie să Încep repetițiile imediat. The Royal Opera House primise o invitație de ultimă clipă să prezinte În premieră Turandot la Festivalul Artelor de la Los Angeles, În cadrul Olimpiadei din 1984. „Ești familiarizat cu Turandot, sper?!“, mă asaltează grăbit, oferindu-mi să semnez pe loc contractul. „Cum avem puțin timp, e nevoie de decizii rapide.“ Mi-a fost rușine să-i spun că deși aveam deja o „carieră“ În operă, nu eram un erudit al acestui gen. Și rușinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Andrei Șerban. Exprimat În mod abrupt, Andrei Șerban nu are o „marcă de producție“. Spațiul său este, În mod instantaneu, plin de forfota contradictorie și de prezența multiformă a vieții Înseși. Acest fapt este, desigur, un handicap În lumea noastră grăbită, avidă de clasificări facile și nesfârșite comparații. Nu putem decât bănui, din paginile cărții prezente, prin ce asceză constantă și prin ce suferințe a putut trece Andrei Șerban pentru a rămâne neabătut pe propria sa cale, care a derutat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un frizer nesuferit din Învecinatul Fiume. În aceeași zi, Într-un local de pe țărmul mării, tata a zărit, din Întâmplare, În timp ce eram serviți, doi ofițeri japonezi, la o masă alăturată, și am plecat imediat - nu Înainte ca eu să Înșfac grăbit o Întreagă bombe cu șerbet de lămâie, pe care am tăinuit-o În gura-mi pofticioasă. Era În 1904. Aveam cinci ani. Rusia lupta Împotriva Japoniei. Cu o plăcere plină de râvnă, revista englezească ilustrată săptămânală, la care era abonată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de lumină de gaz bătând În violet și atunci protuberanța casei În care stăteam părea că plutește ușor sus, tot mai sus, ca un balon. În sfârșit, una din săniile fantomă care alunecau pe stradă se oprea și, poticnindu-se grăbit, Mr. Burness cu shapka lui din blană de vulpe se Îndrepta spre ușa noastră. Din camera pentru Învățătură, unde mă duceam Înaintea lui, Îi auzeam pașii viguroși tropăind tot mai aproape și, oricât de frig ar fi fost În ziua
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
flotă de război. Sau o apuca plânsul pentru că Își Închipuia că ori de câte ori se vorbea franțuzește, jocul era Încercarea deliberată de a o Împiedica pe ea să Îndrume și să ornamenteze conversația. Sărmana de ea, era atât de nervoasă și de grăbită să domine conversația inteligibilă de la masă Înainte de a se reveni la rusă, Încât nu era de mirare că rata replicile. „Dar Parlamentul dumneavoastră, domnule, cum se mai descurcă?“ izbucnea ea deodată vioaie din capătul de masă unde ședea, provocându-l
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la Sfântul Papă de la Roma. În odaia lui Ștefan a ars lumânarea toată noaptea, i-am văzut umbra pe pereți. Dimineață a ținut "Sfat de taină". Se întâmplă ceva. I-am dat binețe, mi-a zâmbit și s-a dus grăbit... Se aude glasul gălăgios al lui Țamblac, mai înainte de a-i apărea făptura. În urma lui, vine Isaia, căutându-și soața. Ohohooo! dă buzna Țamblac agitând cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-i sărute mâna: Mormânt, nea Isaio! Mormânt!... Ce faci, Isaio? protestează Alexa. Nu se poate așa. Dacă se slobozește... noi... Ahaaa! Ai sfeclit-o... Cară-te! îi spune lui Cupcici. N-auzi?! Cupcici bolborosește ceva a mulțumire și pleacă grăbit, să nu se răzgândească... Ai greșit, Isaio! "Cârpă" aista... dacă, dacă vorbește?! spune Alexa alarmat. Au chiar așa prost mă crezi, Alexo? Ar trebui să-mi săruți mâinile, spune și un zâmbet cinic, drăcesc îi schimonosește gura. Au n-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fură clipele, zilele, ne fură viața... Doar moartea o oprește... Și tu?!... Ce stai ca o momâie?! Mișcă! Fă-ți slujba! Cu mâini tremurânde, Negrilă se face a duce la gură pocalul, "ia credința", îl lasă pe colțul mesei și, grăbit, se retrage ploconindu-se, se împiedică, se agață de clanța ușii. Măria ta... bolborosește, mai face o plecăciune și trage ușa după el. Salcie, Negrilă!! Nu uita!! strigă după el Ștefan. Salcie!!... Un câine urlă jalnic, prelung, a pustiu... E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-mă Doamnă... Iartă-mă Ștefane... Și, hohotind în plâns, fuge pe ușa de taină... Ștefan oftează, o cuprinde pe Maria pe după umeri: Să mergem Maria... Să mergem... Pleacă împreună. Lumânările pâlpâie... Câinele urlă a pustiu... Pe ușa de taină, intră grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doina, tata; trecusem mai întâi, ocolind, pe la unchiu’, care obținuse de la ministerul unde lucrase atâția ani un microbuz, și acesta se defectase, pe drum sau parcă chiar înainte de a pleca; am așteptat să se repare ceea ce era de reparat... Înaintam grăbiți - era aproape ora zece dimineața - pe aleea largă și dreaptă a cimitirului Bellu, când, ajunși la vreo cincizeci de metri de capelă, a început să ningă. Dar nu ca de obicei, fulguind mai întâi, ezitant, și abia după un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plătească, Ca să-l răstignească, Vazandu-l pe Cruce, Chinuindu-se amar, A strigat între tâlhari : -Mi-e sete de dreptate, Nu de urâte fapte ! Și multe minciuni s-au aflat, Și natura s-a-ntristat, De Mielul nevinovat. Astăzi lumea e grăbita, Nu le pasă ce se-ntâmplă, Mergi pe stadion, Acolo vezi mult popor, Cu grămadă se duc toți Că-i Duminică sau Post, Socoteală nu țin rost, Mic cu mare sau bătrân, Acolo își găsesc plăcere, Măi frați ce suntem
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
acestea, cred și acum că, trecute printr-un filtru moderator, atât admirația pe care o exprimau, cât și argumentările ei rămân în esență justificate. Sub rezerva failibilității memoriei mele, articolul lui Suchianu comenta, bineînțeles ingenios, inteligent și amuzant, Balada chiriașului grăbit și În jurul unui divorț. Aceste două compuneri, cele mai populare ale autorului, sunt desigur și cele pe care în primul rând se bizuie contestarea calității sale de poet. În vremea noastră s-a uitat că sfera poeziei e mai largă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de poet. În vremea noastră s-a uitat că sfera poeziei e mai largă decât cea a lirismului. Poezia poate fi și comică, poate fi burlescă, poate fi didactică etc., speciile acestea având exemple notabile în istoria literaturii. Balada chiriașului grăbit e o poemă satirică nu lipsită de accente elegiace. În jurul unui divorț e un foarte vioi scenariu comic (de moravuri). Orice ar crede spiritele austere, aceste poeme burlești și hazlii nu sunt frivole. E. Lovinescu, pe care Topîrceanu l-a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care-l voi aprofunda în cărțile mele, în romane. Acolo există tot ce a contribuit la formarea curajului meu de a spune la timpul potrivit: un „da” și un „nu” pline de răspundere. Nu cum m-au prezentat unii simplificatori grăbiți, în numele unui venticello de entuziasm „istoric” care făcuse din cei suiți pe baricadele momentului „niște eroi” de conjunctură. Rezistența nu e populistă și emoțional responsabilă, ea e o calitate care se arată numai după o perioadă lungă, de activă participare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
soldat că el va fi cel ales. Replica ei din introducerea ariei Habanera, răsuna convingător: Când am să vă iubesc, nici eu nu pot ști, poate nicicând sau poate curândă era sorbită cu nesaț de toți cei care o înconjurau grăbiți. Și interpretarea rolului își urma cursul ascendent. În actul II, cântând Sequidilla, făcea uz de neprefăcute farmece femeiești. Dar atât de tumultuos se dezlănțuia (indignată în orgoliul ei rănit), încât părea că nu trebuie să-i mai stea nimeni în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a stabilit după ce i-a murit soția. Directorul m-a primit prietenește dar distant. Mi-a spus că nu mai sunt copii pentru încă o clasă dar când a văzut că mă schimb la față și mă clatin a adăugat grăbit: Nu-i nimic, o să facem noi ceva ca să rămâi aici. și așa a fost. A luat copii de la alte clase de a-ntâia și mi-a făcut un număr de 10 copii apoi a mers cu alți doi învățători
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întorc. Merg pe jos! Nu se poate, eu răspund de viața mata. Lasă că nu mor, i-am răspuns vizitiului și am coborât din sanie. Cu mâinile ocupate de cele două sacoșe cu mâncare, am început să înot prin nămeți, grăbită și foarte hotărâtă. După un timp, m-am oprit să răsuflu și uitându-mă în urmă l-am văzut pe nenea Turuianu care stătea în loc. I-am făcut semn cu mâna să plece. Era convins că mă voi întoarce în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un moment de trezire a conștiinței de om: Hai, urcă, nu mai fii așa speriată, că te ducem la comună. Nu mă urc, am spus tremurând și înghițindu-mi plânsul. Să nu spui că nu am insistat! Devenise deodată foarte grăbit. S-a urcat în mașină și în câteva minute autovehiculul puternic, de teren, a dispărut. Parcă înduioșată, ploaia s-a oprit pentru câteva momente, dându-mi răgaz să ajung la stâna de oi din apropiere. Am alergat până acolo. Ciobanul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
te descurci. REFUZAT SĂ INTRE ÎN P.C.R. A doua zi dimineață, când am ajuns la primărie, în fața porții mă aștepta părintele Serafim Domnescu din satul Ghiduleasa. Cu ce treabă pe la primărie, părinte, l-am întrebat cu respect și am urcat grăbită scările. Nu mergeam la biserică, deoarece primisem în școală o educație ateist-comunistă, din care Dumnezeu lipsea cu desăvârșire. Mama era femeie care frecventa biserica. În copilărie ne ducea la slujbe și ne împărtășea în toate posturile. După ce am terminat liceul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
clipa aceea să renunț la fumat dar, din motive de supărate am amânat această decizie pentru altă dată, când voi fi mai bine dispusă. Singura soluție era să plecăm pe jos. Un timp am mers tăcute făcând pașii mari și grăbiți, iar când bezna era adâncă de nu se vedea decât linia albă întreruptă din mijlocul șoselei și copacii de pe margine foșneau sinistru, o luam la fugă și alergam până ce oboseam. Ploua mărunt, dar nu mai era foarte frig. Am mers
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
consumație gratuită. "Restaurantul" era o încăpere de 3x4 metri, cu un galantar cu mezeluri și brânzeturi, unde un vânzător făcea sandvișuri "la pachet" pentru clienții din zonă. În spațiul de mai sus, unde nu încăpeau mai mult de 3-4 clienți grăbiți, nu văd unde aș fi putut ocupa cu soția două locuri de dimineață până seara. Treceam din când în când pe acolo, pentru 5-10 minute, când aveam câte o vizită în apropiere, pentru a-l saluta pe fostul meu concetățean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]