4,781 matches
-
prorector al Universității din Baia Mare și de secretar al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „România literară”, „Dreptatea”, „22”, „Luceafărul” ș.a. I s-a acordat Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru contribuția la realizarea volumului Graiul, etnografia și folclorul zonei Chioar (1983). De formație lingvist, I. scrie și proză, dar scriiturii sale îi lipsește o anume ingenuitate a viziunii estetice, ceea ce face ca tonalitatea să nu diferențieze stilistic, bunăoară, o lucrare de specialitate a sa de
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
sentimentalism afectează grandoarea reală a câtorva scene. SCRIERI: Italia posibilă, Cluj-NAPOCA, 1977; Limbaj cotidian și rostire literară, Timișoara, 1977; Pământ-cosmos și retur (în colaborare cu Dumitru Mureșan), Timișoara, 1980; Ursul câștigător la loto (în colaborare cu Dumitru Mureșan), București, 1981; Graiul, etnografia și folclorul zonei Chioar (în colaborare), Baia Mare, 1983; Întrebări în asfințit, Cluj-Napoca, 1983; Drum de piatră, Cluj-napoca, 1986; Pământul negru, Cluj-napoca, 1988; Pensiunea Barbagia, Cluj-Napoca, 1992; De la revoluție la restaurație, Cluj-Napoca, 1994; Dicționar de ortograme (în colaborare cu Săluc
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
1976, 6; Ion Igna, Victor Iancu, un călător, FLC, 1978, 19; Dan Rebreanu, „Pământ-Cosmos și retur”, TR, 1980, 32; Serafim Duicu, Roman și istorie, VTRA, 1987, 4; Corneliu Nistor, Amintirea unui profesor, O, 1991, 13; Gheorghe Glodeanu, Istorie și roman, „Graiul Maramureșului”, 1994, 6; Gheorghe Glodeanu, Fascinația istoriei, ST, 1995, 10-11; C. Constantin [Constantin Cubleșan], Victor Iancu, ST, 1996, 4-5. E.M.
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
școală-biserică-națiune. Studiile sale aduc în atenția cititorului adevărate simboluri ale luptei pentru unitatea culturală și politică a României. Sunt astfel de reținut studiile despre Eminescu (Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contimporanilor, 1914), Gheorghe Șincai (1939), Timotei Cipariu (1937), „savantul graiului românesc” și despre „cruciatul luptelor pentru limbă”, Ioan Micu Moldovanu (1937). Lui Cincinat Pavelescu, cunoscutul epigramist și „poet constructiv”, lui Vasile Militaru, poetul „veșnic risipitor de cântec românesc”, doctorului Amos Frâncu, „stegarul ideal”, lui Vasile Lucaciu, „preotul luptător și prigonit
DAIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
scris și a publicat literatură beletristică târziu. Cartea sa de poeme, Di nuntru și-di nafoară [De înăuntru și de afară] (1994), a fost tocmai de aceea o revelație, de o elocventă modernitate a comunicării lirice, mai puțin întâlnită în graiul aromân, chiar dacă nu lipsesc exemplele de acest fel, mai cu seamă în generațiile din ultimele două-trei decenii. Lumea acestei poezii este de fapt, în concretețea ei, cea pe care au cunoscut-o și au „transpus-o” în versurile lor toți
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
proză și versuri, figurează câteva rubrici permanente: „Note pe marginea cărților”, „Ecouri. Reviste” (din care, după un timp, se desprind două rubrici, „Reviste, Cărți” și „Ecouri”), „Oameni, fapte, idei”. Poeziile sunt semnate de Aron Cotruș, prezent în fiecare număr (Cântecul graiului, Unde or fi acum ei oare, Maramureșul, Amână-ți, Doamne, trista încercare, Cântecul desțărării, Țara ș.a.), N. Novac, N.S. Govora, Nichifor Crainic, Vasile Posteucă, I.G. Dimitriu. Aceiași autori, la care se adaugă Șt. Georgescu Olenin, Gr. Manoilescu (Geremia Valacco), Faust
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
Creangă al Banatului”. În proza memorialistică, risipită prin reviste, evocă anii copilăriei și experiența pedagogică (Suferințele unui învățător de la naștere până în timpul prezent, 1888, Amintiri din copilărie,1902, Chipuri din satul nostru, 1909 etc.). A scris și poezii (unele în grai bănățean), nesemnificative însă. C. s-a înscris, cu dăruire, într-o tradiție a folcloristicii bănățene, ilustrată de Simeon Mangiuca, Enea Hodoș, Sofronie Liuba, Iosif Bogdan ș.a., pe care s-a străduit să o îmbogățească după pricepere și posibilități. Culegeri: Poveștile
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
Teatru la sat, Gherla, 1905; Povești poporale din Banat, I-II, Brașov, 1908; ed. îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1956; Miorița. Doamnele. Balade populare, Brașov, 1909; Flori din război. Versuri poporale culese din gura soldaților, Caransebeș, 1924; Chipuri și graiuri din Bănat. Povestiri, nuvele, schițe și legende originale, I-II, Caransebeș, 1924-1927; Cele mai frumoase povești din Banat, București, 1947; Povești, balade, povestiri, Timișoara, 1969; Rozuna, doamna florilor, îngr. și pref. V. Șerban, Timișoara, 1974; Basme, povești și balade, îngr
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
de asemenea bogăția și expresivitatea limbii autorului, care nu ocolește neologismul, mai puțin obișnuit în proza dialectală, ca și metafora îndrăzneață. Din păcate, C. recurge exagerat de mult la grecisme, scriind în subgraiul din regiunea Veria, mai împestrițat decât alte graiuri ale dialectului aromân. Modernitatea sa este una de substanță, C. fiind preocupat de imprevizibilul comportamentului uman, de tropismele ființei omenești în relațiile personajelor cu lumea și cu ele însele. Imaginea personajelor este tensionată și contradictorie, chiar și atunci când nu sunt
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
și în Creativitatea eminesciană, dar mai ales în Arta cuvântului la Eminescu. Potrivit teoriei lui C., stilul eminescian nu e produsul abaterii de la normele interne ale limbii române, al „siluirii” acesteia; este, din contra, suprema valorificare a potențialului expresiv specific graiului nostru. Situată principial în diametrală opoziție cu întreaga critică impresionistă, polemizând pe tot cuprinsul, direct sau subtextual, cu monografia călinesciană, Opera lui M. Eminescu, criticând și Poezia lui Eminescu de T. Vianu, Arta cuvântului..., fără a fi izbutit să îndrepte
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
principiu definitoriu al gândirii poetice: Amforă (1972), Arbori îndrăgostiți (1977), Cerul de la Cepeleuți (1982), Izvoarele lui august (1984) ș. a. Temele și motivele sunt proprii întregii lirici basarabene postbelice: războiul și pacea, neliniștile spiritului, întoarcerea la izvoare, evocarea înaintașilor, etosul popular, graiul matern, menirea poeziei ș.a. C. a semnat mai multe cicluri evocând personalitatea lui Eminescu (Steaua Eminescu, 1997), precum și o carte de poeme - Peisaje în suflet (1985), cele mai valoroase fiind Teiul lui Stamati, Mărul în poartă, Cocostârcul alb. Este autor
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
a poetului Cârlova). Luându-și-l ca model pe D. Bolintineanu (de pildă, în Marele vistier Cândescu), cultivă în evocarea istorică o atmosferă sumbră, în care se înfruntă eroi infernali și eroi angelici, personaje de melodramă cu gesticulație exaltată și grai bombastic. Stridențele de limbă, franțuzismele neadecvate i-au atras execuția drastică a lui Titu Maiorescu, în articolul Beția de cuvinte. Scriitorul se regăsește cu înzestrarea lui firească în digresiunile spirituale, genul care îi convine cel mai mult fiind acela al
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
grade diferite - în orice societate, la nivel etnic, de structură socială sau în relațiile de gen (cf. Kluckhohn, 1967, 342-357). Examinând proverbul ca pe un „fapt cultural”, Gheorghiță Geană pune în lumină (2000) „virtuțile retorice” ale acestuia. Astfel, „relația cu graiul expresiv” (în special, metafora), forma concentrată și sentențioasă asigură deopotrivă proverbului o „putere de convingere” și un caracter „exemplar”. Ca atare, proverbul poate fi folosit - potrivit profesorului Geană - și ca „instrument de investigație socioculturală” în studiul etnografic al filozofiei populare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ALMANAHUL PRIBEGILOR ROMÂNI, publicație apărută la Paris între 1952 și 1966, fiind alcătuită, după cum se menționează, de „ziariștii pribegi Pompiliu Păltânea și Constantin Arsenie”. A fost editat între 1952 și 1958 în colecția „Grai și suflet românesc”, iar din 1959, după moartea lui Pompiliu Păltânea, Constantin Arsenie îl tipărește la Editura „Curierul românesc” din Paris. Periodic de dimensiuni considerabile (350 pagini, format IV), primul și unicul de acest tip, editat de și în folosul
ALMANAHUL PRIBEGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285290_a_286619]
-
dintre oameni semnifică gândurile diferă în cea mai mare măsură de sunetele și semnele naturale prin care sunt semnalizate simțămintele fizice; și nici nu trebuie considerat precum o făceau unii dintre antici că animalele vorbesc, dar noi nu le înțelegem graiul. Căci, dacă acest lucru ar fi adevărat, de vreme ce sunt dăruite cu organe ce există analog și în noi, ele ar putea să ne dezvăluie propria lor gândire atât nouă cât și semenilor lor. De asemenea, trebuie observat în mod deosebit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
expurgare pentru prea plinul său tenebros, dar și un calus reparator al dureroaselor lui fisuri. Cât privește pe adulții victimizați, și ei pot apela, cu reale beneficii tămăduitoare, de obturare a breșelor interioare, la diverse activități creative. Confesiunea prin viu grai (adresată unei persoane de încredere) sau realizată în scris (prin intermediul unui jurnal intim), sunt de asemenea binevenite. Chiar dacă memoria umană este o „oglindă spartă”, care restituie doar frânturi de amintire, cum nota O. Paler (2010), întreținerea unui jurnal constituie o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
decizii care privesc viața tuturor în comun. M-am uitat iarăși în Codul Penal din acea vreme la articolul 209 conform căruia ați fost condamnat. La articolul I există un alineat formulat extrem de larg, foarte generos: "a propovădui prin viu grai schimbarea formei democratice de guvernământ a statului"... S. Ț.: Nu are nicio graniță! Atât de largi au fost făcute legile, că dacă stăm și ne gândim nu puteai spune că legea merge de aici și până aici. Au făcut-o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pânditoare de sub arbori înfloriți, Ea la sânul ei atrage călătorii fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cântare. Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai, Tot șoptește de iubire în frumoasa hună Mai ! - «Mare petrecanie era la Mircești când se spăla grâu. Acest obicei de pe vremuri nu s-a mai păstrat în zilele noastre. După ce se triera grâul, el se strângea în saci, anume pentru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
preț atât de mare, să mă împrietenesc cu bărbatul acesta, meșter iscusit în ce privește limba adevărată a poporului din Muntenia. Știam că la Iași trăia atunci Ion Creangă, pe care și cu tot dreptul, îl socoteam de un cunoscător neîntrecut al graiului poporului moldovenesc, ardeam deci de sete să fac cunoștință personală și cu domnia sa. Din nefericire, împrejurările vitrege mi-au zădărnicit împlinirea acestei dorințe și de atunci am rămas cu dorul să văd măcar orașul, în care a trăit acela ale
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
încă o dată că toate lucrurile de pe lume au două fețe, căci de nu se întâmpla aceasta, nu aveam plăcerea să mă pomenesc încă o dată în mijlocul Dumneavoastră. Mă simt fericit că astfel mi s-a dat prilejul să vă mulțumesc cu grai viu pentru însemnata cinste ce mi-ați făcut alegândumă membru de onoare al acestui corp învățat. Lucrurile stând astfel, pot să zic că cele două descălecări ale mele la București, cea din anul 1879 și cea de acum, au fost
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lui nu i s-a părut de ajuns s-o stăpânească așa după cum se întrebuințează în vorbirea de toate zilele, nu, ci dorința lui cea mai fierbinte era chiar de la început să pătrundă cât se poate de adânc în cunoștința graiului poporan și a roadelor minții agere și înțelepte a poporului, aflându-se astfel în deplină concordanță cu acest învățat corp. Îl văd parcă pe Măria sa cu câtă bucurie va primi vestea despre alegerea sa și mulțumesc încă o dată în numele nostru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
arată cu pregnanță că omul slab cedează acestei ispite. Antidotul vrăjii este această iarbă fermecată a cărei rădăcină este neagră iar floarea albă ca laptele, floare pe care muritorii o smulg cu greu și pe care zeii o numesc în graiul lor "molu". Fără îndoială, ne putem gândi, ca și Cléopâtre Athanassiou 33 la o figurație a clivajului pe care ea îl interpretează într-o perspectivă analitică anală. Dar o asemenea diviziune și disjuncție este mai întâi o lecție pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la neînțelegerea care domnește într-o familie. Știința de a plăcea începe printr-un omagiu adus ordinii (și ierarhiei) care păstrează ritualul pentru bunăstarea, prezervarea și libertatea fiecăruia. 14 "Convivii au fost invitați cu opt zile mai devreme, prin viu grai sau în scris" indică baroana Staffe în cartea sa, Usages du monde, règles de savoir-vivre dans la société moderne (Paris, 1889). 15 Fapt amintit de Th. Bourgeau, de exemplu, în 1869: Când ora dineului se apropie, stăpânul și stăpâna casei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pur și simplu poate crea civilizațiunea, neam înșelat amar, căci civilizațiunea creează libertatea, iar nu libertatea civilizațiunea.<ref id=”1”>P.P. Carp, „Art. 7 din constituție“, în Discursuri parlamentare, ediție îngrijită de Marcel Duță, studiu introductiv de Ion Bulei, Editura Grai și Suflet - Cultura națională, București, 2000, p. 94.</ref> Ca și la Maiorescu, statul formelor fără fond sfârșește prin a perverti sensul originar al instituțiilor importate. Ceea ce în spațiul de origine era mecanismul chemat să organizeze regimul reprezentativ sub semnul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ori și-au pierdut identitatea sau limba. înainte de a face o analiză a miturilor istorice din țările Europei Centrale și de Est, autorul face câteva observații privind conservarea națiunilor în regiune. Naționaliștii centralși est-europeni au vorbit foarte mult despre conservarea graiurilor locale, dovadă a persistenței națiunilor. Kolarz observă însă că acestea au ajuns să fie folosite doar în regiuni izolate, populația acceptând limba culturii dominante, utilizată și în activitățile economice. Mișcarea începe în rândul claselor conducătoare ale populației „inferioare”, modificându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]