5,849 matches
-
din față a halatului și o apăsă de corsaj. — Uitați ce e, i-am spus deja celuilalt tip... începu ea, apoi se opri și își strânse brațele în jurul corpului. Arăta ca o parașută, victima unui monstru dintr-un film de groază vechi, și am înțeles pe dată cine-i monstrul ei. Noi nu lucrăm cu el. Vrem doar să stăm de vorbă despre Betty Short. Sally ne cântări din priviri. — Și el n-o să afle nimic? Russ își afișă zâmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tijuana despre el și le-am arătat poza din ziar pe care mi-o dăduse tipa. Am aflat că Blanchard a fost la TJ spre sfârșitul lui ianuarie. Se ținea numai de cafteli și beții prin baruri și cheltuia o groază de biștari. Apoi un amic de la Patrula de Graniță îmi zice că se ascunde în Ensenada, că le plătește jandarmilor șpagă pentru protecție și că ăia chiar îl lasă să se îmbete și să se ia la bătaie în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l ucidă pe Bobby De Witt. Chiar înainte de schimbul de focuri Lee vorbise la telefon cu un informator - chipurile despre Junior Nash. „Informatorul“ l-a îndreptat de fapt spre Fitch și spre cioroi, iar Lee se întorsese la mașină cu groaza în ochi. Peste zece minute cei patru erau morți. În noaptea în care am întâlnit-o pe Madeleine Sprague Kay i-a strigat lui Lee: „După toate câte s-ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ceva... M-am năpustit pe scări în jos, am luat mașina și i-am dat blană, dorindu-mi să fi avut girofar și sirenă, ca să gonesc mai repede. După intersecția de la Sunset cu Vine am intrat într-un ambuteiaj. O groază de mașini virau la nord, pe Gower și Beachwood. Chiar și de la o mulțime de kilometri tot se vedeau semnul cu „Hollywoodland“ înțesat cu schele și zeci de oameni ce păreau niște furnicuțe în urcuș pe muntele Lee. Mișcarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Madeleine alintată. M-am lipit de peretele holului, am crăpat ușa și am tras cu urechea: — ...în plus, unul dintre maiștrii mei mi-a zis că rahaturile alea de conducte au scăpări de gaze. O să avem de plătit o groază de bani, fetițo! Încălcarea regulamentului de protecția muncii - asta în cel mai bun caz. A cam venit vremea să vă arăt Scoția și să-1 las pe amicul nostru evreu, Mickey C., să-și pună în valoare talentele în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i respecte voința. Ca să-și mai spele din păcate, i-a vândut pictura cu Gwynplain vecinului ei, Eldridge Chambers, amatorul de chilipiruri de artă, ieșind chiar și cu un mic profit din toată afacerea. Au urmat zilele și săptămânile de groază că Martha va afla și o va urî - și consumul de cantități din ce în ce mai mari de laudanum, codeină și somnifere, pentru a-și învinge acea spaimă. • • • Când Ramona se opri din povestit, eu mă uitam la un șir de reclame din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu mare repeziciune. Pe celălalt mal al râului, se puteau vedea blocurile-turn din Hayton, dincolo de o perdea de copaci desfrunziți. Cinci dreptunghiuri monotone de piatră, punctate din loc În loc de lumini palide, care apăreau și dispăreau din cauza ploii. O noapte de groază. O echipă de căutători Încropită În grabă Își făcea drum cu băgare de seamă de-a lungul maluluiu, luminând cu lanternele când Într-o parte, când În cealaltă, deși era mult prea Întuneric pentru a găsi ceva. O să dea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Reid. — Hopa, spuse Isobel, privind atentă În gura copilului, Încremenită Într-un țipăt. Se pare că avem și un musafir. Cu băgare de seamă, introduse În gura lui David o pensetă și, preț de o clipă, Logan se gândi cu groază că va scoate de acolo un fluture cap-de-mort. Dar penseta ieși ținând strâns un câinele-babei care se zvârcolea Înnebunit. Isobel ținu gândacul gri lucios În lumină, privindu-l cum dă din picioare. — Probabil s-a aciuat pe aici În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Începu apoi să-i vorbească pe o voce atât de joasă, Încât Logan nu fu În stare să Înțeleagă vreun cuvânt, dar putu ghici despre ce era vorba. Chipul tânărului agent, Îmbujorat la Început, căpătă cu rapiditate o expresie de groază și un colorit mai degrabă cenușiu. — În regulă, spuse Insch Într-un final, Încuviințând din capul lui mare și chel către agentul care tremura din toate Încheieturile. Du-te afară și așteaptă. Steve Stripperul se târî afară, cu capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fusese mâzgălită cu o vopsea verde ieftină. Era vopsea pe lemn, pe zidurile care Încadrau ușa, pe iarba de sub tălpile lor... Logan Îi făcu un semn agentului care dârdâia, dar Steve nu făcu altceva decât să Îl privească cu o groază mută. Mirosul de aici era chiar mai rău decât dincolo. Deschide ușa, agent, spuse Logan, hotărât să nu o deschidă el. Nu atâta timp cât avea un amărât care să o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la prânz. — E deja trei, spuse Logan, conștient dintr-odată că, În afară de batonul de ciocolată și două cornuri, nu mai mâncase nimic În afara sandvișului cu șuncă făcut de Watson de dimineață. Iar pe ăla Îl Împrăștiase pe iarba din fața casei groazei a Hoitarului. Era flămând. Miller ridică din umeri. — Atunci o să fie un prânz târziu. O gustare... Aruncă o privire teatrală În jur și Își coborî vocea până la o șoaptă conspirativă. S-ar putea să ne ajutăm unul pe celălalt. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vor fi disponibile pentru articol, dar nu putem permite să se facă poze fără aprobare. Va trebui să rămâi aici. Reporterul afișă cel mai prietenos zâmbet al său. — Hai, Laz, Jerry e un băiat bun. N-o să facă poze de groază, nu-i așa, Jerry? Jerry privi confuz o clipă, iar Logan știu că exact asta i se spusese să facă. Îmi pare rău. Tu și-atât. — La naiba. Miller Își scoase șapca Îmblănită, scuturând zăpada Între scaunele din spate. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să danseze pe suprafață. — Știi că avea treabă cu pariorii locali, pentru un ditamai purcoiul de bani? — Mi-ai zis. Cât? — Două sute cincizeci de mii, șase sute patruzeci și două de lire. Fu rândul lui Logan să fie impresionat. Erau o groază de bani. Păi și cum de l-au omorât? De ce nu l-au schilodit un pic? N-are cum să plătească dacă-i mort. Ca să nu mai zicem c-au omorât un băiat de-al lui Malk Cuțitul. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
intrat În poliție. Cum suportă inspector Steel situația? Întrebă Logan. — Hmm? Oh... Zâmbetul lui Insch păli. Păi, e bucuroasă pentru pocnitul În nas, dar nervoasă rău că i-au dat drumul perversului ăluia slinos. Clătină din cap. — A petrecut o groază de timp convingând victimele să depună mărturie. Bieții mucoși au trebuit să stea acolo și să le spună tuturor ce le-a făcut perversul ăla. Sid Șuierătorul Îi umilește. Cleaver scapă, și tot chinul e În zadar. Liniștea se așternu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
inspectorul Insch suspendă interviul, folosind pretextul unei „pauze pentru confort“. Îl lăsară pe Duncan Nicholson În camera de interviu cu agenta plouată și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului. Echipele fuseseră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse el. Agentul aici de față te va Însoți la celulele de detenție. Insch se lăsă greu pe masă, cu pumnii grași odihnindu-se pe Încheieturile degetelor, cu fața atât de aproape de cea a lui Cameron Anderson că putea simți groaza din respirația bărbatului mai tânăr. Și-ai face bine să te obișnuiești cu dormitul În celulă, Îi spuse el siluetei tremurânde, cu ochi mari. Fiindcă acolo ai să-ți petreci următorii douăzeci de ani! Luară Range Roverul mizer al inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doar pe corp și pe pat, ci și pe perete. Își lăsă capul pe spate și văzu pete mici și roșii Împrăștiate și pe plăcile albe ale tavanului. Oricine o făcuse, trebuie că arăta ca ieșit dintr-un film de groază la sfârșit. Nu genul de om pe care să uiți că l-ai văzut grăbindu-se. Nu era vorba de violență aleatorie. Și nici nu era violența vreunei bande. Era vorba de răzbunare. — Ce-nseamnă asta? De ce-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din cale-afară. Curentul electric nu era pe gratis, să știe. Și cum să se descurce ea, dacă ticălosul ăla mic nu aducea nici un ban? Mai jos pe stradă era doamna Duncan, fiu-său era traficant de droguri. Aducea acasă o groază de bani și plecau În vacanțe În străinătate de două ori pe an! E drept, făcea trei ani la Craiginches pentru posesie În scop de comercializare, dar el măcar Își dădea naibii silința! Când aburul care i se ridica din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
electric În jurul gâtului mamei sale. Piciorul ei lovi covorul În timp ce el sugruma viața din ea. Cu dinții rânjiți, agenta Watson apucă telefonul și se târî Înapoi spre bucătărie. Plângea acum deschis, iar incapacitatea și mila de sine se amestecau cu groaza de a vedea cum o altă ființă umană este ucisă. Și cu faptul că știa că urmează ea. Respirând adânc, tremurat, Își Închise ochii și Încercă să-și amintească numărul de mobil al detectivului McRae. În spatele ei, prin ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe buze cînd ea Își depărtă cât putu de mult genunchii și țâșni spre capul său. Nu mai avu timp să se miște Înainte ca ea să-și Înfășoare picioarele În jurul gâtului său și să strângă cât de tare putea. Groaza Îi lăți lui Martin Strichen fața, iar ochii Îi ieșiră din orbite de groază. Watson se luptă să-și strângă bine de tot gleznele - dreapta peste stânga - ca să aibă mai multă forță, astfel Încât să poată să-i frângă gâtul. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capul său. Nu mai avu timp să se miște Înainte ca ea să-și Înfășoare picioarele În jurul gâtului său și să strângă cât de tare putea. Groaza Îi lăți lui Martin Strichen fața, iar ochii Îi ieșiră din orbite de groază. Watson se luptă să-și strângă bine de tot gleznele - dreapta peste stânga - ca să aibă mai multă forță, astfel Încât să poată să-i frângă gâtul. Mâinile lui Strichen Îi erau cu totul prinse În strânsoarea improvizată. Mâinile i se zbăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care le-o trimisese senatorilor. — Sertorius Macro a trebuit să-și trimită pretorienii pe străzi. Au omorât mulți oameni, încheie Helikon, tremurând. Au lăsat leșurile la vedere, le-au târât cu cârlige pe străzi, lumea le privea de departe cu groază, iar în cele din urmă le-au aruncat în râu. — Cum ai aflat toate astea? îl întrebă Gajus în șoaptă. În clipa următoare însă, fu cuprins iar de neîncredere și nu mai întrebă nimic. Helikon răspunse plin de încredere: — Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pui comoara la bătaie și pariezi pe victoria lui. Un zâmbet nou, involuntar, care nu mai era nevinovat și stupid, așa cum li se păruse multora, se ivea din ce în ce mai des pe buzele lui bine conturate. Singurătatea îndelungată, lacrimile vărsate în taină, groaza îl făceau să nu creadă în sinceritate și milă. Îndelungatele raționamente tăcute îl învățaseră să se apere cu viclenie. Nu te teme, îi spuse lui Helikon mângâindu-i părul, vei vedea că, prin soția lui, Macro are să se lege de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l sufoca. După un pas, se gândi că undeva, acolo dedesubt, se deschidea închisoarea unde murise fratele său Drusus și, printr-un gest, refuză să înainteze. Însoțitorii lui crezură că ura îl împiedica să meargă mai departe; de fapt, era groaza că va retrăi sentimentele din insula Pandataria. La câțiva pași mai încolo, aruncă o privire spre reședința sepulcrală a Liviei, Maștera, unde stătuse un an. „Închideți toate ușile acelea“, porunci. Și trecu mai departe. Apoi deschiseră pentru el legendarele, modestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să scoată un cuvânt, în mijlocul colegilor tăcuți. Apoi se așezau tremurând, iar Callistus punea jos codexul și, cu aceeași solemnitate, lua altul. Vecinii lor, care știau mai multe despre acele evenimente decât dezvăluiau actele, îi priveau cu ochii măriți de groază, așteptând să le vină rândul, și în pauze se uitau la foile subțiri de papyrus pe care Callistus le lăsa jos și la cele - multe - pe care le mai avea în mână. Un alt nume cădea în liniștea sălii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]