11,105 matches
-
la locul domnesc din preajma Gunoiului gospod. Asta se vede din mărturia hotarnică de la 9 aprilie 1777, făcută de același Toader Pivniceru vornic de poartă, pentru un loc dat de vodă “Tomii tufecciul gospod (artilerist). --Chiar dacă locul se afla lângă “Gunoiul gospod” ,acolo se aflau case și dughene. Asta o aflăm din zapisul lui Ion și al soției Tofana, făcut la 12 noiembrie 1779, prin care vând lui “Andoni sân (fiu n.n) protopopului Manolachi” o casă situată “de vale de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
remarc, cum am mai făcut-o, că o față bisericească de pe cea mai înaltă treaptă... --Ce vrei să spui? --Că la 26 februarie 1800 Maria Androneasa vinde mitropolitului Iacov o crâșmă cu pivniță și casă “la poarta Curții gospod dispre Gunoi”. --Și să mai spui că o față bisericească fuge de crâșmă precum dracul de tămâie - am auzit vorba mormăită în barbă, însoțită de semnul crucii.. A urmat un moment de întristare. Bătrânul parcă nici nu îndrăznea să privească spre mine
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am coborât ochii către locul unde ședea “lotrul”, am găsit doar iarba tologită la pământ, semn că cineva abia s-a ridicat din acel loc... Clipesc de câteva ori nedumerit și privesc în jur. Nici țipenie! --Te aștept pe Podul Gunoaielor, prietene! Grăbește pasul! - i-am auzit glasul, ca un ecou hăulit de văile codrului... Nici nu știu când am ajuns în locul unde mă aștepta gândul de veghe. În coasta Curții domnești, pe Podul Spânzurătorilor, cum i s-a mai spus
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
alți boieri pune la cale alungarea din țară a lui Alexandru Iliaș voievod. Vorbind vrute și nevrute, nici n-am băgat de seamă că am intrat deja pe Podul Vechi. --Ce înseamnă <pod>? Podul Vechi, Podul Lung, Podul Verde, Podul Hagioaiei, Podul Gunoaielor... --Întâi nu uita de Ulița Mare care, era și ea un “pod”. Apoi, de la lutul în care atunci când ploua intra roata carului până în butuc sau nu se mai vedea soarele de atâta colb cât se ridica pe vreme de secetă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-i cu supărare, fiule, spune-mi cum s-a numit înainte această uliță? Întâi trebuie să spun că lângă „Poarta din gios” a Curții domnești se aflau grajdurile gospod...Și nu-i de mirare că ulița s-a numit”Podul Gunoaielor”. Ar mai fi de adaugat că din vale de uliță se afla fânăria gospod...Ulița, sau cum se numește astăzi, Podul Spânzurătorilor, ține însă doar până la podul de peste Bahlui, pe care nu știu din ce pricini l-au numit Podul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
măture podarii”. Pe urmă: „Să nu îngăduiască pe nimine a ieși cu dughiana sau cu casa sa, lăcomind ca să ia din locul uliții; nici să lase pe cinevaș a arunca gunoiu pe ulițe, sau pe mahalale; ce fieștecare să scoată gunoiul afara din oraș”. Apoi: „Cînd, ferească Dumnezeu, se va întâmpla primejdie de foc ori ziua ori noaptea, dator să fie căpitanul de podari cu toți podarii mai întîi să alerge spre stingerea focului”. Lămuritu-te-ai cum stau lucrurile cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tot felul de neîmpliniți mintal, tot felul de frustrați, care niciodată nu au ajuns la tava cu bucate, tot felul de gloabe literare pe care până în 1989 nu-i băga nimeni în seamă, pentru incompetența lor literară, tot felul de gunoaie sociale aduse pe val de apele mizerabile a acelui bunt din 1989. De abia în zilele noastre, situația a luat aspecte hilare, poate chiar de-a dreptul grotești și avem pe cineva, numit, cel mai iubit fiu și părinte al
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Am înțeles târziu, dar totuși am înțeles, spre deosebire de alții, care nici în zilele noastre nu reușesc să priceapă, cu capul lor de lemn fasonat prea pătrățos, că după buntul din 1989, au apărut pe creasta valurilor așa zisei revoluții, toate gunoaiele umane și odată cu ele au căpătat un avânt deosebit părerile mârțoagelor literare, care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru publicare. Acum au început să necheze rânjit, cu dorința de a dărâma, tot ce nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe alta, la care echipă de fotbal joacă pentru a-i lua un interviu. Și spre marea mea mâhnire, am văzut azi, în ziua în care poetul Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ei România, așa a educat ea pe avortonul acesta, ca să lovească într-un om tocmai când este băgat în mormânt? Se pare că așchia nu sare departe de trunchi. Nici măcar de cea mai elementară decență, nu sunt în stare asemenea gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri nu stârnesc decât ceea ce merită, scârbă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
foarte ușor ca să le gâtuie, tăindu-le finanțarea. În anul 2000, când au ieșit de la guvernare țărăniștii, prin România deja fluiera vântul sărăciei. Din punctul de vedere ale pedepselor meritate, de cei care au dus această țară la groapa de gunoi a Europei, cred că dacă politicienii din zilele noastre, ar merita spânzurați din doi în doi, cei din guvernarea țărănistă, ar trebui puși în totalitate la zid și aplicat principiul american al dublei lovituri, adică un glonț în piept și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
făcuse Încât nu-mi trezea nici un fel de sentiment. ― Te-am pierdut pe tine pentru el...iar acum l-am pierdut și pe el, suspină Eliza. ― Cel puțin data viitoare n-o să mai faci greșeala să-ți arunci prietenele la gunoi pentru un tip. ― Iartă-mă! Alisia. Mă strânse ușor de braț, dar m-am dat repede un pas Înapoi. ― Chiar dacă te-aș putea ierta, prietenia noastră nu va mai fi niciodată la fel. Cât despre Victor, nu-ți face probleme
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ierarhi! Asta n-ar fi mare lucru, dar știi foarte bine, fiule, că în fața Curții domnești - deci în vecinătatea mănăstirii „Tri Svetiteli” - s-au aflat multă vreme și spânzurătorile. Acestea însă cu timpul au coborât - pas cu pas - pe Podul Gunoaielor, care mai târziu s-a numit al Spâzurătorilor, și, în sfârșit, Podul Roșu, cum a purtat numele un timp actuala Stradă Palat. Până la urmă, spânzurătorile au fost duse pe „Movila Sarandei”, din vecinătatea mănăstirii Frumoasa, în fața Iarmarocului târgului... Demnă de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
loc în care să mă pot descotorosi de sticluța aceea prețioasă sau - și ar fi fost de preferat - în care s-o ascund ca s-o pot recupera mai târziu. Dar nu găseam nici o soluție. Nu exista nici un coș de gunoi, nici o cutie în care să arunci șervețelele, nu vedeam nici un cotlon și nici o spărtură în zid. Pereții erau netezi, iar podeaua - goală și în întregime expusă vederii. Mi-a trecut prin minte că se putea ca lipsa aceea de posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vorbesc de cineva care... să conteze, știi tu. Luke m-a sunat. Normal că m-a sunat. Cei care voiam eu să mă sune nu mă căutau niciodată. Probabil că după ce plecasem pescuise ghemotocul de hârtie mototolită din coșul de gunoi. Brigit a fost cea care a răspuns la telefon. — Cine sunteți, vă rog? A pus întrebarea asta pe un ton atât de ciudat încât am ridicat capul. îmi făcea semne disperate. E pentru tine, mi-a comunicat cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și Claire m-au regalat cu niște povești de groază despre fetele din clasa lor. Și lor li se stricaseră încuietorile de la casă și nu mai intraseră niciodată înăuntru. —A trebuit să se ducă și să trăiască la groapa de gunoi, a zis Claire. Și să se îmbrace în zdrențe. —Și în loc de pernă avea o cutie de fulgi de porumb, a adăugat Margaret. —Și singura ei jucărie era o coală de hârtie pe care trebuia s-o împăturească în diverse forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
copleșită de disperare. — Omul ăla chiar o să poată să ne deschidă ca să intrăm înapoi în casă? am întrebat-o pe mama. —Daaaaa! Pentru numele lui Dumnezeu, Rachel, daaaaa! Și n-o să trebuiască să ne ducem să trăim la groapa de gunoi? — De unde ți-a venit ideea asta cu groapa de gunoi? — Chiar crezi că omul ăla o să vină? — Sigur c-o să vină. Dar omul n-a venit. După-amiaza a trecut și a venit seara, umbrele s-au alungit și temperatura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deschidă ca să intrăm înapoi în casă? am întrebat-o pe mama. —Daaaaa! Pentru numele lui Dumnezeu, Rachel, daaaaa! Și n-o să trebuiască să ne ducem să trăim la groapa de gunoi? — De unde ți-a venit ideea asta cu groapa de gunoi? — Chiar crezi că omul ăla o să vină? — Sigur c-o să vină. Dar omul n-a venit. După-amiaza a trecut și a venit seara, umbrele s-au alungit și temperatura a scăzut. Iar eu știam ce trebuia să fac. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost așa de îngrozitor? Am tăcut. Cum puteam să-i spun lui Josephine și tuturor celorlalți că ciupisem un bebeluș fără apărare, că mă rugasem ca Anna să moară, cum îmi imaginasem c-o s-o arunc la coșul de gunoi? —OK, a zis Josephine atunci când a fost limpede că nu aveam de gând să răspund. Ai încercat s-o omori? —Nuuuu! aproape c-am izbucnit în râs. Sigur că n-am încercat așa ceva. Păi, în cazul ăsta, n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ele. Și cum te-ai simțit? l-a întrebat Josephine. —Nasol, a răspuns Luke răgușit. M-am simțit nasol. îi era rușine cu mine. Eram ceva de care se putea dispensa, o persoană pe care poți s-o arunci la gunoi. înțelegi? Era o senzație groaznică. Pentru o clipă, m-am simțit ca naiba. Apoi, m-am uitat la Luke cu dispreț spunându-mi în sinea mea: Maturizează-te! Eu sunt cea care ar trebui să-și plângă de milă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scris numărul de telefon pe o bucată de hârtie, pe care am pus-o pe perna lui Chris. N-am îndrăznit să repet faza pe care i-o făcusem lui Luke: să mototolesc hârtia, s-o arunc în coșul de gunoi și-apoi să spun „Așa! Asta ca să nu te mai obosești tu“. Pentru că în cazul de față, chiar ăsta ar fi fost adevărul. —O să te sun, a murmurat Chris somnoros. * Sigur că nu m-a sunat. Poate că acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cărți. O dată își adusese patru asistenți ca s-o ajute să-și care prada. Phil era convins că tipa vindea apoi cărțile pe eBay. — OK, deci cartea mea, a zis ea în sfârșit, înmânându-i sacoșa cât în sac de gunoi asistentei tinere și timide, care se materializase în pragul ușii. Călătoria mea în căutarea Bărbatului Perfect - cu toți perverșii, ticăloșii și nenorociții pe care am fost nevoită să-i suport. Cum a fost tipul ăla cu care m-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ochiul, Candace mi-a mai trimis două sărutări prin aer, după care s-a întors și a început să plutească spre biroul lui Phil. În vreme ce ridicam cu două degete perechea de chiloți de pe birou și o aruncam în coșul de gunoi, a început să-mi sune telefonul. — Există vreo șansă să pleci de la birou la o oră decentă și să vii la yoga? m-a întrebat Bea. E un curs la Om care începe la opt. E chiar lângă biroul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
până când aveam să mă trezesc cu un capsator vâjâindu-mi pe lângă ureche și cu o notificare de concediere pe birou? Vivian se descotorosea de angajați la fel de rapid și de fără nici o remușcare, ca o persoană care-și golea coșul de gunoi. I-am făcut semn chelneriței să-mi mai aducă un pahar cu vin. Speranțele pe care le nutrisem în urmă cu cinci luni - să mă afirm ca editor la Grant, să găsesc cărți de excepție, să urc mai multe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
te muți, mi-a trântit-o Randall, uitându-se împrejur. I-am urmărit privirea - și ca prin minune, strada unde mă simțisem ca acasă, vreme de ani de zile, s-a transformat într-o adevărată ruină. La colț zăceau niște gunoaie, iar un grup de tipi dubioși ardeau gazul câteva uși mai în jos. Privind prin ochii lui Randall, cartierul meu arăta absolut dezastruos. Chiar nu-mi place gândul că vii noaptea, pe jos, pe aici. O clipă, am resimțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]