5,035 matches
-
înspăimântate, prada lui preferată; ele trebuiau să vină din ținuturile cele mai îndepărtate și să nu știe nici măcar un cuvânt în latină, fiind destinate să dispară fără urmă a doua zi. Zi de zi, în timpul acelor întâlniri, Gajus dovedea o indiferență inertă, naivă. Era conștient de zâmbetele caustice din spatele lui, surprinse replici pline de ironie mascată și se simți ușurat, fiindcă, dacă toți îl considerau stupid și inofensiv, nu avea să moară. Avea șaptesprezece ani și jumătate, iar viața îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interlocutori fără apărare în primele secunde. Încercând să înțeleagă ce anume se ascundea în planul acela, Gajus întrebă simplu, cu un glas dezarmant: — Cum se numește? Pe fața lui Tiberius se citi dezolarea provocată de acea întrebare infantilă. Cu o indiferență plină de dispreț, răspunse: — Nu știu. Apoi fu cuprins de neliniștea lui obișnuită; așteptă ca tânărul să mai spună ceva, iar tăcerea lui era amenințătoare. Gândurile lui Gajus se succedau cu repeziciune, confuze. Lui Tiberius nu-i fusese niciodată milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
formația lui, călit la școala trecutului și cu aderențe încă vii la culturile dispărute, criticul reprezintă o forță reacționară, așa că în artă, principial, progresul nu se poate realiza printr-însul, ci prin artiști. (...) Primit cu violență de unii și cu indiferență de cei mai mulți, simbolismul nu și-a găsit expresia critică decît în creatorii lui. (...) dintr-o inițiativă imputabilă mai mult funcției lor poetice decît critice, dnii O. Densusianu, F. Aderca sau N. Davidescu s-au transformat în teoreticienii propriei lor estetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pendulările între socialiști - chiar bolșevici - și național-țărăniști) și estetic (oscilații între postsimbolism, avangarde, modernism și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
profesiunea autorului: autoritatea publică este, astfel, „flatată” pentru meritele „patrimoniale” și consecințele politice pe care o asemenea reparațiune morală le-ar putea aduce: „Nu pot contesta că autoritatea atribuită acestui personagiu și consacrarea seculară, pe care i-a dat-o indiferența atîtor generații, au putut să influențeze și tinerețea Domniei Voastre, ca pe a atîtor predecesori în treburile publice, cari au preferat o tradiție plină de erori unei inițiative salutare pentru revizuirea materialului destinat educației copiilor noștri”. Capitolul despre fabulele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unui băiat, a unui coleg, de care inimile copilelor s-au lipit ca o rază de soare pe fața unei ape întinse, netede, strălucind fulminant. Întâi și-au ținut taina ascunsă. Apoi, aceasta a devenit publică, spre surprinderea unora și indiferența altora. Băiatul, Iulian, s-a bucurat cel mai mult. Disputei, el, cu luciditate, i-a răspuns cu o blândețe matură: voi, iubiți-mă amândouă; eu, vă iubesc pe amândouă. La fel de mult. Și la fel de dezinteresat. Ce fel de iubire este, aceasta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc, castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie, casare se spune oficial, care își îndeplinea ultima misiune nobilă, adică ascundea elevii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-i mai pese de nimic, coborâse tristețea peste el, și este puțin spus! Nu știe când a ajuns la cămin, s-a culcat și a dormit greu o oră. Mintea îi alterna într-un abur colorat de durere nelămurită și indiferență ricoșând dintr-un vid intens, poticnindu-se într-un prag nevăzut,impenetrabil pe care nu îl putea doborî niciodată. S-a trezit indispus și a plecat repede în oraș unde era invitat acasă la o prietenă. În anii aceia erau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de nucă, Avea o voce șoptită, de izvor, Vorbea numai despre iubire, Despre iubirea pe care nu o avea, Pe care o pierduse în codrii noștri cei adânci, toate trec, Paul Celan trece nepăsător printre valuri, fluviile sunt nămoloase precum indiferența noastră, toate trec, nimic nu se schimbă, poți muri de o mie de ori, nu te aude nici pasărea, totul este scris în procese verbale de constatare, un elev deschide cartea, se freacă la ochi, se întreabă, cine-i acesta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ori, nu te aude nici pasărea, totul este scris în procese verbale de constatare, un elev deschide cartea, se freacă la ochi, se întreabă, cine-i acesta? A fost un om, zicea Fundoianu, Se poate gaza un om și prin indiferență, Prin uitare, că doar omenească este uitarea, Doar moarte își face cu mult respect datoria. Zăludă Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-te să devii victima adevărului, omul își suflă nasul cu putere, dar adevărul creator de iluzii? Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță, O bomboană îți schimbă gustul, Naiv ca o gură de incendiu, El știa că afectarea este semnul indiferenței, Vântul sufla mai ușor ca o frunză, Casele păreau solfegii solidificate, Băltoacele aurite de soare ne orbeau, Vorbeam și ne certam în gând, Tăceam ca două afeturi de tun. Why not? Cunosc un profesor care a vorbit De când s-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub buldozere de indiferență la porți mulțimea râdea demonic urla în limba șerpilor noi avem alte temple mai albe zeul tău a căzut în desuetudine prea bine mi-am zis i-am iertat Doamne sunt cei rătăciți în propriul întuneric au uitat că libertatea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îl iubeam pe Platon acum Aristotel îmi este mai drag ascunsă în stelele rătăcitoare din mine n-am putut înțelege niciodată germenul acestei universale dorințe de a decapita suflete eșafod și ghilotină două căi de ales să te pustnicești în indiferență ori să disidezi în demență a treia n-avem decât s-o parcurgem la capăt moartea singura noapte fără stele în care timpul nu suferă de insomnie de atâtea febre tremurăm dezhidratați vorbele fântâni goale în sahare de idei ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bine răspunsul. Vezi tu, sorella, zise el pe un ton potolit, tocmai asta e problema, că pe mine soarta lui Pătrășcanu mă privește... Moise ar fi trebuit să adauge la decalogul lui încă o poruncă: să nu fii indiferent!... Fiindcă indiferența e o crimă. Eu sunt prea bătrân, ca să mă mai schimb... Nu pot și nu vreau să fiu indiferent la ce e rău pe lume... Dar fii liniștită, sorella, că de data asta o să fie altfel, îți promit! Din cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ea. Arăți cam plouat de la o vreme, tinere domn, îi spuse într-o zi profesorul Barbilian, oprindu-l pe coridor, pe când ieșea de la un curs. Și zâmbind pe sub mustață, profesorul îi puse o întrebare dovedind că el, în ciuda aparentei sale indiferențe față de viața sentimentală a studenților săi, știuse să remarce cu ochi ager tot ce era de remarcat: Te-a părăsit cumva logodnica?... A,nu, deloc, domnule profesor... N-am nici o logodnică! negă el destul de vehement. Profesorul îl privi atent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a țării, ca și de posturile de radio occidentale, ascultate de mulți. Discuțiile studenților de la matematică pe această temă erau, însă, destul de potolite și, în general, fără nimic sentimental în ele. Mai erau și unii care ridicau din umeri, cu indiferență sau chiar cu o anumită iritare. Ei, și?... Ce ne privește pe noi?... Asta e treaba ungurilor, nu a noastră! Lăsați-i naibii pe ungurii ăștia și problemele lor!... Universitatea n-are nimic de-a face cu politica!... păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întârzii la ora mea preferată. Eram obișnuită cu insultele la adresa mea, însă de data aceasta colegul meu, Tom, întrecuse limitele. Nu puteam să admit ca o persoană oarecare să-mi insulte familia, dar ca de obicei, l-am tratat cu indiferență, întorcându-i spatele și prefăcându-mă că nu există. La sfârșitul programului, am plecat foarte supărată. Ajungând acasă, am trântit cu furie ușa de la intrare, începând să țip și să plâng în același timp. M-am așezat pe scaun ținându
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi adresa o privire ironică. I se părea un tip greu de prins, agasant, genul care afișează o indiferență tipică celor mult prea siguri de ei Înșiși. O Întrerupse În mijlocul unei fraze ca să-i atragă atenția că nu găsea depoziția nepotului ei Nicolas, și nici pe aceea a lui Chantal Pérec. Marie nu-și coborî ochii. - Nu văd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ducă vestea, pleca mai departe ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe care tocmai le Încercase. Gwen nu era genul să piardă vremea cu bîrfe, străbătea piața cu o aparentă indiferență, dar nu pierdea nici o fărîmă din ce se șoptea. - O crimă? Nu se poate, Doamne ferește! - Și vrei să zici că pe menhir a curs sîngele lui Gildas? - Sfinte Doamne! La fel ca la jefuitorii de corăbii de pe vremuri! - Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se adresă de departe. - Ai ceva mai bun de făcut decît să răspunzi la Întrebările mele? - Am de ales? Era evident că nu, Fersen nici măcar nu-i răspunse, trecînd deja la o altă Întrebare pe care o puse cu atîta indiferență Încît Îl detestă. - Cine e? - Asasinul dumitale... Asasinat. Făcîndu-se că nu bagă de seamă sarcasmul, Fersen Îi făcu semn să vină după el și se Îndreptă spre bazin. - Ce făceai aici? Dar Milic Își făcu apariția și Începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce nu i-au semănat aproape deloc, dar mai ales a nepoților, zgomotoși și insolenți, era tot mai ștearsă. Mai degrabă imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință și indiferență. Gândul că fiica lui era atât de diferită de el, că n-o putea recunoaște în nimic care să-i aparțină, nu-l mai deranja acum. Totuși, o indiferență iritantă plana vizavi de persoana ei. De la o vreme scrisorile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință și indiferență. Gândul că fiica lui era atât de diferită de el, că n-o putea recunoaște în nimic care să-i aparțină, nu-l mai deranja acum. Totuși, o indiferență iritantă plana vizavi de persoana ei. De la o vreme scrisorile de la ei zăceau nedeschise pe un colț de masă. Cu timpul, au încetat complet să mai sosească. La ce bun!? Poate mă cred deja mort. Și în fond sunt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acest dispozitiv și de cunoașterea științifică materializată în el și care să decidă dacă este nimerit sau nu a-l "realiza". Astfel, universul tehnic proliferează asemenea unui cancer, auto-producându-se și auto-normându-se pe sine, în absența oricărei norme, în perfecta sa indiferență față de tot ceea ce nu este el față de viață. Dezvoltarea economică, cu legile sale în aparență autonome, cu finalitatea sa abstractă, cu contradicțiile sale neînțelese, cu efectele sale imprevizibile, era trăită de către oameni, din momentul în care reprezintă o lume specifică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest de milă, de Înfiorare. Măcar de stupoare. Acel zid al nimicului era, oare, dovada vie a netulburării așezate a Înțeleptului, ori un indiciu că știau ceva? Oamenii aceia aveau cunoștință de cele Întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]