6,831 matches
-
Monica Lovinescu nu este singura persoană publică înscrisă în lupta împotriva totalitarismului: numeroase denunțări ale colaboraționismului inundă presa chiar și acum, după două decenii de la prăbușirea regimului. Numeroși sunt și scriitorii care se abjură de crezul comunist. În articolul intitulat " Infinitul tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
prafului împrăștiat de numeroșii saci de grâu, se confunda perfect cu orice fată din sat. Cu ea alături și timpul căpăta alte dimensiuni, trecea mult prea repede. Din contra, orice zi departe de ea parcă nu se mai sfârșea, părea infinită. Le plăcea ceea ce făceau tocmai pentru faptul că erau împreună. După masa de seară activitatea continua parcă și mai intens. Un scăldat în lacul Fundata după apusul soarelui, o muzică de cartier sau de dans, interpretată de studenții cu talent
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de o regină a orhideelor, gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă rănită și uitată în singurătate până când, o liniște profundă și înspăimântătoare se instală brusc. Se pomenise singur-singurel într-un spațiu total necunoscut. În jur nimeni și nimic. Nici un zgomot, nici țipenie de om, nici o altă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să se deplaseze în liniște prin mijlocul unui ocean alb și strălucitor, dinspre miazăzi spre miazănoapte, ancorat de o sanie încărcată, trasă de o duzină de câini Huski, vânjoși, voioși și zglobii, pe întinderi nesfârșite de zăpadă, sub un cer infinit, senin și uscat; cu un soare ceva mai generos ce se rotește continuu în jurul orizontului, fără să apună nici un minut, în scurta vară polară de aproximativ două luni; îmbrăcat într-o șubă din piei de ren strânsă la mijloc cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iluminare divină. Ultimul scop al cunoașterii și credinței este atingerea unei viziuni supranaturale și posesia binelui. Nu prin rațiune se poate ajunge la certitudinea adevărului ultim, ci prin trăirea lui ca atare în sufletul nostru. Aflarea adevărului constituie un proces infinit, care începe cu acumularea unor date intuitive, și se împlinește cu înțelegerea adevărului absolut și a naturii lui Dumnezeu. Chiar dacă omul va avea o atitudine activă în îmbrățișarea adevărului, acesta nu i se revelează decât prin grația lui Dumnezeu. De
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ia decizii; să dețină autoritate profesională impusă de domeniul de activitate; să fie permanent preocupat de autoperfecționare; să aibă un comportament adecvat stilului democratic; să stimuleze angajarea responsabilă a subordonaților în toate acțiunile. Mulțimea variantelor decizionale poate fi finită sau infinită și constă în ansamblul alternativelor posibile pentru realizarea unui obiectiv. Mulțimea criteriilor de decizie sau de apreciere a variantelor este reprezentată de punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul cărora acesta izolează aspecte ale realității sociale în cadrul procesului decizional. Mulțimea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
ia decizii; să dețină autoritate profesională impusă de domeniul de activitate; să fie permanent preocupat de autoperfecționare; să aibă un comportament adecvat stilului democratic; să stimuleze angajarea responsabilă a subordonaților în toate acțiunile. Mulțimea variantelor decizionale poate fi finită sau infinită și constă în ansamblul alternativelor posibile pentru realizarea unui obiectiv. Mulțimea criteriilor de decizie sau de apreciere a variantelor este reprezentată de punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul cărora acesta izolează aspecte ale realității sociale în cadrul procesului decizional. Mulțimea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
imagini dinamice și la motivul acvatic pentru a sugera zbuciumul van al oamenilor care se perindă în lume asemeni valurilor iute pieritoare. Ultimele două versuri ale acestei secvențe creează o imagine contrastivă între efeme ritatea miilor de unde și sânul mării infinit, exprimând ideea că oamenilor le este hărăzită doar clipa cea repede din infinitul vieții fără de sfârșit. În același timp, refe rirea la sufletul ce le pătrunde asociază existența umană cu afectele și instinctele (dionisiacul). Item 3: ilustrarea a patru elemente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
realizează întotdeauna într-o proporție echilibrată de unu la unu, intervenind în cele mai multe cazuri capriciile imaginației și ale talentului care particularizează, după cum sugera Paul Valéry: "Indivizii se bucură cum pot și de ce pot să se bucure; și maliția sensibilității e infinită. Sfaturile cele mai bine fondate sunt dejucate de ea, chiar dacă ele sunt rodul observațiilor celor mai solide. Ce poate fi mai just, de exemplu, și ce poate mulțumi spiritul mai mult decât faimoasa regulă a unităților, atât de conformă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
transmigrații simbolice, nu trăiau niciodată nici total, nici îndelung în propriul lor timp și spațiu, fără să evadeze în alte perioade. [...] Ori că urmau calea creștină, ori pe cea a clasicismului, aici și acum trebuiau să lase locul unui altundeva infinit mai demn de atenție."19 Fascinația Antichității, deși codificată estetic, nu a fost însă niciodată subsumată unei atitudini servile, după cum o demonstrează și afirmația unuia dintre scriitorii începutului de secol al XVII-lea, Théophile de Viau "trebuie să scriem cum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
am mai sugerat, poemul Secolul lui Ludovic cel Mare viza, în primul rând, preamărirea gloriei regale. A-l combate pe Perrault putea fi privit drept o diminuare a meritelor epocii și, ca urmare, La Fontaine este nevoit să-și ia infinite precauții pentru a nu leza orgoliul suveranului. Astfel, el publică mai întâi o epistolă conținând un elogiu adus monarhiei, elogiu ce se subscrie oarecum șirului de lingușiri interesate, dar care se dovedește, în final, un compromis necesar, făcut pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al XX-lea nu a fost subsumat unui statut cultural unic. Desigur, oricare din denumirile menționate are un anumit caracter artificial în măsura în care, după cum am mai sugerat într-un capitol anterior, nu poate corespunde întru totul complexității realităților artistice, care presupun infinite nuanțări. Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este Dumnezeul cel unic și adevărat?13” (Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuvântul III, în PSB, vol. 40, p. 98) „Dumnezeu este unul. Nu este și nu poate fi decât un singur Dumnezeu. Cum se vor concepe doi infiniți? Însă dacă Dumnezeu este unul, dacă Natura divină este una și nu poate fi decât una, această unitate de natură nu exclude pluralitatea Persoanelor. Nu există decât un singur Dumnezeu; pot să fie în Dumnezeu mai multe persoane distincte, neformând
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
altă parte, aceste mai multe lumi n-ar trebui să se contrazică între ele, ci să se situeze pe diferite planuri și prin ele să se urmărească unicul scop, cel al apropierii lor în diferite moduri de același unic Dumnezeu infinit. Dar spre acest unic scop urmărit în moduri diferite se poate tinde și prin unica lume constituită ea însăși din diferite planuri. (n. s. 89, p. 75) 18 „— Dar cum se purta Duhul pe deasupra apei? — Nu-ți voi spune cuvântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să pară că confundă provenirea Duhului din Fiul cu provenirea din Tatăl (vezi despre această chestiune: Jean 93 „Tatăl naște pe Fiul, Care este Chipul Său, Strălucirea Ființei Sale, Preaiubitul veșnic din inima Sa. Căci Dumnezeu îl iubește în mod infinit pe acest alt El însuși, pe acest fiu pe care-l naște mai înainte de luceafăr, în mod veșnic. Această iubire infinită este substanțială, existând ca Persoană divină, Duhul Sfânt purcezând numai de la Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fiul, Care este Chipul Său, Strălucirea Ființei Sale, Preaiubitul veșnic din inima Sa. Căci Dumnezeu îl iubește în mod infinit pe acest alt El însuși, pe acest fiu pe care-l naște mai înainte de luceafăr, în mod veșnic. Această iubire infinită este substanțială, existând ca Persoană divină, Duhul Sfânt purcezând numai de la Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 7) „... Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit ...” „Între persoanele Sfintei Treimi nu poate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Haller crede că filozofia târzie a lui Wittgenstein ar reprezenta un „fundamentalism praxiologic“, adică punctul de vedere că „orice întemeiere, orice căutare a unui fundament ferm, ca și orice îndoială au un sfârșit și nu pot reprezenta niciodată o serie infinită. Se ajunge, prin urmare, întotdeauna la un fundament - acesta poate fi credința oarbă, încrederea oarbă -, iar acest ultim fundament este acțiunea.“54 Schulte afirmă că Wittgenstein ar fi elaborat „o concepție organică“ asupra limbajului, al cărei „concept suprem“ (Oberbegriff) ar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
presupune realizarea actelor de vorbire prin crearea de fapte noi, iar nu prin repetarea a ceea ce a fost deja realizat. Această posibilitate a creației face din limbă o activitate liberă, adică o activitate al cărei obiect este în mod necesar infinit, potrivit concepției filozofului Friedrich Wilhelm Joseph S c h e l l i n g129. După Coșeriu, limba "se abstrage" din vorbire, are adică un caracter ideal, dar aceasta nu înseamnă că este lipsită de obiectivitate pentru conștiința care o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
printr-un grafem distinct). Pe baza articulațiilor și a sunetelor distincte în orice poziție, crede Philippide, se poate stabili scrierea unei limbi. Dar, predispozițiile voinței de a integra realitățile în anumite scheme se confruntă permanent cu inovațiile realizate prin variabilitatea infinită a vorbirii, astfel că scrierea ar trebui deseori emendată. În mod similar, Eugen Coșeriu arată că scrierea este un sistem de semne, paralel cu sistemul fonetic (sau fonologic), dar care se deosebește de acesta, fiindcă parlelismul nu este niciodată perfect
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
instanță de discurs. De aceea, pronumele de persoana întîi nu are un conținut la nivelul limbii, acesta fiind atribuit numai de instanța de discurs în vorbire. Așa-dar, la fel ca variabilele individuale din logică, pronumele ia valori din mulțimea infinită a constantelor individuale (care în acest caz sînt vorbitorii) în cadrul actelor de vorbire. Din clasa participanților la actul vorbirii (eu tu el), Benve-niste arată că numai pronumele eu și tu sînt în relație cu instanța de discurs, cel de persoana
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dreptul, autoritatea de a se pronunța într-un domeniu". De aceea, în esență, competența lingvistică este "sistemul de reguli interiorizate de subiecții vorbitori care, datorită științei lor lingvistice, îi face capabili de a realiza și de a înțelege un număr infinit de fraze inedite, conforme spiritului limbii și normelor ei de funcționare". Competența unui subiect vorbitor explică deci posibilitatea sa de a recunoaște și de a înțelege frazele alcătuite după regulile gramaticii, de a interpreta frazele ambigue, de a determina frazele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
virtualităților oferite de sistemul limbii dar nerealizate încă, uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite, încît să permită creația permanentă a tuturor vorbitorilor, mai ales că norma limbii (cea cutumiară) restrînge pentru fiecare grup dialectal, profesional și cultural posibilitățile sistemului. Se pune apoi chestiunea dacă sistemul este imuabil, construit într-o limbă pe toată durata
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în virtute, în posibilitatea de a contrapune lumii reale o lume creată și irepetabilă (antropocosmosul), care, prin relația cu o anumită limbă, se particularizează potrivit trăsăturilor ei (prin structurare în glosocosmos). Fiind și o construcție subiectivă, glosocosmosul se realizează în infinite configurații, fără ca vreuna dintre ele să coincidă cu cosmosul. În analizele de acest tip, Blaga pleacă de la premisa că metafora ține indisolubil de existența și de manifestarea umană, omul fiind, prin definiție, o ființă metaforizantă. Pe de altă parte, el
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
totuși printre fericiți mă număr trăiască poezia și marii visători! Metaforele poetului în acțiune nu sunt atât invenții modificante semantic cât niște intarsii plasticizante în textura sentimentelor și ideilor: "Ascultă / cutremurul aerului când izbucnește lumina" (Resurecția). O femeie "cu picioare infinite (...) aștepta cântând / casa noastră cazarma noastră / însă eu urmăream o idee devenită obsesie" (Clanța). "O mireasă nebună / dansează pe pleoapele mele / până când mă trezesc" (Nupțiile). Efecte incantatorii provin din reiterația insistentă a unui cuvânt-temă; într-un text intitulat Dumneavoastră, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
am cântat norocul / dar niciodată pe înțelesul celorlalți / și astfel tot ce am pierdut / eu a pierdut prin mine" (Natalis); "Răul pe toate le înțelege mai repede răul e mai aproape de absolut" (Nupțiile); "Învins de propria ta fire, / de-o infinită bunătate, / Ascunde-te vederii, încă / adormi să se refacă toate" (Thamiras). Se prelungește parcă aici câte ceva din Eminescu, cel din Panorama deșertăciunilor. Altfel decât eruptivul de la început, altul decât halucinatul de odinioară, care își divulga "nebunia", autorul lui Zamolxis a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]