4,397 matches
-
bolii și în curând s-a prăpădit pe patul de spital din Pungești. Au venit părinții de la Galați și l-au înmormântat în cimitirul din Pungești, pe timpul acela neavînd mijloace să-l transporte acasă. Capitolul XVI Păscutul tinerilor animale și ispita harbujilor − Lențâca, am fost ieri pe șesul de după deal, unde am avut iarbă, știi tu, unde este și iazul cu pește; nu numai noi am cărat „căchițele” de fân, ci și alde moș Costică Pârțac și Alexandru Pârțac, vecinii noștri
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Noi vrem pământ, poezii vestite din opera marelui poet George Coșbuc, apoi pastelul Vestitorii primăverii de Alecsandri. Toate au fost răsplătite cu multe aplauze, bine meritate. și acum îmi amintesc versurile recitate cu mult talent de Maricica Gheorghiu ale poeziei Ispita ale popularului poet George Coșbuc. Nu mă lasă inima să nu vi le prezint mai jos : « Ei, șiacum te uiți la cană,/ Că s-a spart! / Dar dă-o-n foc !/ Nu-mi fi inimă dușmană/ Când vezi răul lângă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scursese mai mult de un an, și doliul cam atât se ține, iar ea este tânără și dacă nu participă acum, apoi când ? Aceiași încurajare i-a dat-o și când a fost numită să recite și poezia lui Coșbuc, Ispita. Timpul trece și viii cu viii, căci așa spune o vorbă, ce cu durere trebue s-o spun și eu, morții cu morții. Noi am făcut totul ce se cere făcut ». Atunci mătușa Maria și-a șters obrazul de lacrimile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a sugerat să mă mai gândesc și dacă doresc să-i comunic prin fratele său, el garantează transferul în anul trei, doar cu mici diferențe care pot fi trecute ușor de un școlar ca mine. N-am dat curs acestei ispite neașteptate și nedorite. Tot atunci, preotul satului dorește să mă transfere la Seminarul din Huși, unde avea director un coleg și cum eram bisericos, cu purtări frumoase și bune rezultate la învățătură, ar fi foarte ușoară transferarea mea de la normală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cuvinte despre examenele de admitere la liceu. Din 1959, când mi-am terminat studiile universitare până la pensionare, am fost solicitat în diferite comisii de la Complexul școlar, Liceul 3 și Liceul de la F.R.B. Mi-am făcut datoria, ferindu-mă de anumite ispite. Nu totdeauna rezultatul final era cel real, ci era viciat. Încă se aplica lupta de clasă în școală, îndepărtându-se din start elementele valoroase, preferându-se cei cu dosar bun, cu origine sănătoasă, așa cum se spunea atunci. Comisiile se străduiau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avut și satisfacția acestei atitudini! Nu de puține ori am fost sfătuit să tac sau să închid ochii la anumite probleme. Știam atunci că mi ar fi fost mult mai plăcut, mai moale și mai bine dacă aș fi ascultat ispita sfatului dat, dar n-am putut face altfel, pentru că n-aș mai fi fost eu însumi, dacă aș fi procedat altfel. Am avut marele noroc de a mă fi născut cu dragoste de cinste, adevăr și dreptate și mai ales
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În spectacol imaginile erau atât de puternice, Încât Îi purtau pe actori În direcția dorită de tine. Era fascinant să urmărești căderea tragică a lui Angelo. Ducele Îl pune În situația de a fi ispitit de putere. Nu e o ispită oarecare. Ce Îl obsedează pe Angelo este pângărirea purității: el vrea să distrugă puritatea prin actul erotic. L-ai pus pe Angelo să facă acest monolog imposibil cu pângărirea de altare jucând pe două planuri, sărind ca Într-un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe spate să le fericească Vodă! Stricate și proaste, minte la ele nici cât la o găină! "Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe spate să le fericească Vodă! Stricate și proaste, minte la ele nici cât la o găină! "Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă suntem la picioarele voastre tulburătoare! M-am pocăit. Mi-a dat popa canon o sută de mătănii; m-am ales cu o ruptoare. Suntem blăstămați s-avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o singură dată la cămin, într-o seară de Crăciun. Înaltul reprezentant al partidului n-a pierdut prilejul să glumească pe socoteala sărmăluțelor tradiționale și a vinișorului aferent: cum să nu întârzii la cămin în atari împrejurări, cum să reziști ispitei unor asemenea bunătățuri? Am nutrit o clipă iluzia că totul se va sfârși cu bine și că amenințarea care plutea deasupra capului colegului și prietenului meu va plesni ca un balon. A intervenit însă apoi ceva, nu îmi amintesc ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a adus în fața ușii (locuiam încă pe Florilor). La întoarcere, ajunși foarte aproape de casă, intenționase o singură clipă să intre în farmacia de la Căuzași, pentru a-și cumpăra un medicament; s-a răzgândit însă prompt, ca și cum ar fi alungat o ispită; și-au continuat deci cot la cot drumul și de-abia după ce l-a lăsat pe tata în fața casei, în deplină siguranță - și după ce s-a convins că noi suntem gata să-l preluăm -, fără să mai intre, a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tot omul, un servici, ba chiar două), nu plec aproape niciodată fără mici provizii pentru cei mai oropsiți dintre ei („grăunțe” Whiskas, oase, cârnați). O picătură într-un ocean, evident! Uneori mă întreb dacă nu cumva e vorba de o ispită diavolească; în loc să-mi fie milă de tata, de cerșetori (îmi este milă și de tata, și de cerșetori!), sufăr din pricina pisicilor și a câinilor fără stăpân și adăpost. Alteori, mă bate, cu un soi de disperare liniștită, gândul că această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă pădure de mesteceni un șarpe negru și lung alunecă abil ca un simbol al ispitei. Câțiva pași mai încolo cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge treapta ei cea mai abominabilă în secvența masacrului din biserică: e picătura (de sânge) care umple paharul răbdării lui Andrei Rubliov. De acum înainte, frângându-și penelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ni se pare ridicol. Felul de a muri al unui Cato, al unui Hannibal și Brutus, al unui Mitridade și Seneca, actul unui Napoleon cu greu le-am putea considera ca lașe (...) Omului care suferă și pe care-l încearcă ispita sinuciderii îi putem spune doar: amintește-ți de suferința lui Christos și a martirilor. Trebuie să-ți duci crucea, ca și ei. Vei suferi mereu, dar crucea suferinței înseși îți va deveni ușoară printr-o forță necunoscută care vine din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
număr de ani trăim în perioada curajului infect. A curajului între ghilimele, desigur. A „curajului” de masă. Când fără a risca nimic oricine poate înjura pe oricine. Se poate grozăvi. Se poate da mare. Cum să reziști (puțini îi rezistă) ispitei contestării comode, care defulează și înnobilează pe deasupra? Ne-au năpădit disidenții, revoluționarii, eroii. Ne calcă în picioare turma celor bravi. E greu să mai găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Vezi Mama Cerească. Multe vezi și ești fericit o veșnicie. Aici, pe pământ, ne-a încătușat șarpele cel viclean. Să ne rugăm neîncetat la Milostivul Dumnezeu să ne scoată din plasa șarpelui, să ne dea puterea de-a învinge orice ispita și greutate. Să avem înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne putem mântui cu toții. Să știți, dragii mei frați și surori intru Domnul, că de aici, de pe acest pământ unde ne petrecem clipă de clipă viața, ne putem pregăti
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și o rog și uneori plâng, să nu mă lase fără ajutorul ei și a Fiului ei, ca alt ajutor n-am. Uneori povară vieții mă doboară. Dar mereu rugându-I, îmi dau noi puteri să înfrunt toate valurile și ispitele, că nu-i lucru ușor să le înfrunți. Cugetând la nesfârșita bunătate a Maicii Domnului m-am gandit la lumea de azi în care, uneori, parcă nimeni nu te mai cunoaște. Parcă pe zi ce trece, tot mai puțini sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dulcele Iisus, în Cer ești tu, Iubita Mama, Și locul meu e-n Ceruri, sus. În Cer m-așteaptă sfinții îngeri, M-așteaptă ceață drepților, Iar eu, în valea cea de plângeri, Petrec străin și călător. Primejdii multe mă-mpresoară, Ispitele mă strâmtoresc, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Spre tine ochii mei privesc. Din zori de zi și până-n seară Trăind, mereu te voi chema, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Nădejdea mea, nu mă lasă! Străinul Străin am fost odată, Străin
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trăi în umbră altuia că umbră dispare și tu te vezi cine ești. Un copil răsfățat nu-și iubește mama. Viitorul unui copil este opera mamei sale. Iubiți faptele nu laudele. Muncă te ferește de trei rele: plictiseală, bârfa și ispita. Filozofia mea Să gândesc bine. Să nu dau înapoi. în tot ce fac să am o limită. Pentru că știu că Dumnezeu mă vede și mă aude tot timpul. Iisus Lumină mea înțelepciunea mea Iubirea mea Sănătatea mea Odihnă mea Nădejdea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
stat Odihnă bună am luat, Slăvind pe Dumnezeu Că darnic e “Creștinul” Sau! Ziua începi cu rugăciune, Completezi cu fapte bune, Dorești să miluiești, Pe cale sa-ntalnesti, Vezi un copil plângând, Și-o mama oftând, Cauți să-i potolești. Cu ispite te-ntalnesti, Te trag la alte fapte, Și te duc mai departe, Unde-i muzică și joc, Și cărți de noroc. Mai departe tu pornești, Si cu alte te-ntalnesti, Vezi un frate silitor, Te cinstește binișor, Curaj ți-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se poate, Măi chemi în ajutor, Îngerul Păzitor, Si Maica noastra-a tuturor ! Adesea am facut păcatul, Îmi pare foarte rău, Si nu-l mai vreau, Îmi pun eu hotărâre Să nu mă întorc la el. Și vine cate-o ispita, Și mă duce iar la el. Mă cheamă și mă îndeamnă, Să vin din nou la el. Dar plec și mai departe, Nici macar s-aud de el. Și-mi iese în cale altul, Parca-i mai mititel, Si strigă după
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-mi lasă nici o clipă, Păcatul 13.04.2006 Să cuget și altfel, Așa-i vrăjmașul, Ne trage după el. Ațâțe curse-ntinde, Ma-ncearca în fel și fel. O, Cruce Sfântă cu Putere, Te chem în ajutor, Să fugă și ispita, Cu-al ei stăpân înșelător. Suflet trist și zbuciumat, De ce ești trist si-nlacrimat ? Tu de Domnul ai uitat ? Doar treci prin Valea Plângerii, Aici nu poți fi vesel, Calea-i strâmta și e grea, Greu se urcă pe Golgota, Așa
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
planetei, ordinea ei ca atare, principiul ei generator și schema ei morfologică, va rezista în cosmos, ca epifanie permanentă, virtuală sau actuală, a sa. Logica desfășurării și creșterii până la inextricabil a vegetalului, adică însuși principiul junglei, e pentru artist o ispită, nu lipsită de primejdie, ca și o incursiune efectivă în junglă, dar e o ispită a raționalului și a consecvenței imaginației ; Leonardo da Vinci i-a cedat nu o dată, cel mai de seamă exemplu fiind pictura plafonului boltit al unei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cosmos, ca epifanie permanentă, virtuală sau actuală, a sa. Logica desfășurării și creșterii până la inextricabil a vegetalului, adică însuși principiul junglei, e pentru artist o ispită, nu lipsită de primejdie, ca și o incursiune efectivă în junglă, dar e o ispită a raționalului și a consecvenței imaginației ; Leonardo da Vinci i-a cedat nu o dată, cel mai de seamă exemplu fiind pictura plafonului boltit al unei săli din Palatul Sforza de la Milano. II Inima regelui ...What infinite heart’s ease. Must
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]