5,195 matches
-
palmei, mai mult Împingînd, simulînd lovituri În forță. Dot spuse: — Băiatul ăsta poate să Încaseze o grămadă. Hai, drăguțule, ușurează-ți situația. Aprilie 1953. De ce ai șters-o din oraș? Bud Îi auzi după ușă pe Breuning și Carlisle. Îl izbi brusc: aprilie 1953. Nite Owl. — Flăcău, am supraestimat puterea memoriei tale, așa că permite-mi să te ajut. Pierce Patchett. Îl cunoșteai deja Încă de atunci, nu-i așa? Bud: frisoane. Tăinuire de probe. Dar el nu ar trebui să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spermă, o cantitate de hrană cu concentrație mare de narcotice - opiu dispersat, decelat ulterior și În resturile de gudron de pe dinți“. Bud Își avîntă mîinile În sus, ca și cum ar fi vrut să străpungă tavanul și să prindă În brațe luna. Izbi tavanul și reveni pe pămînt, meditativ. Asta nu era o treabă pe care s-o faci solo, de Exley se ferea, iar lui Dudley i se rupea. Văzu un telefon, lovi iar tavanul și reveni cu un partener. Ellis Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și ventilația era pornită mai tot timpul, acoperind orice discuție. Verifică pereții și tavanul, În căutarea altor conducte - nimic -, apoi zona din jurul gurii de ventilație. Umplutură de ipsos aplicată neuniform și ciuruită de găuri subțiri chiar lîngă capacul de protecție. Izbi cu ciocanul pînă cînd doborî jumătate de tencuială și văzu bălăngănindu-se la capătul unei sîrme un mic microfon Învelit În ghips. Firul Îi scăpă din mînă, tras Înapoi În zid. Peste cinci secunde Goddard era acolo și ținea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bracken și Patchett? Ed o văzu pe Lynn În pielea goală. — Bracken a Încercat să mă cumpere, ca să o scot din depoziția ta. Te-a dat În gît cu escapada ta din Malibu și i-am făcut jocul. Tomberon Își izbi capul de cei doi pumni bine strînși. Ed spuse: — I-am spus că ai face orice ca să-ți recuperezi dosarul. I-am spus că Încă ești mort după droguri și că ai datorii de la niște pariuri. Ești pasibil de comisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
amîndoi. Știu că poți s-o faci, așa că nu mă obliga să te ameninț. Vincennes zîmbi. Aproape ca-i atinsese coarda sensibilă - bătrînul, Marele V de odinioară. — Și dacă iese prost? — Atunci omoară-l. CAPITOLUL 61 Fumul de opiu Îl izbea În moalele capului. Răspunsurile chinezului Îi bubuiau și mai tare În timpane: — Spade nu aici, locul meu autorizat poliție, plătesc, plătesc! Unchiul Ace Kwan l-a trimis la Dewey Shin Grăsanu’, care l-a trimis la un șir de hogeacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ușă și sună. Trac cît cuprinde. Patchett Îi deschise ușa. Ochi mici-mici, cum prezisese Exley - deci un drogat care trăgea pe nas. Jack, după scenariu: — Salut, Pierce. Dispreț la greu. Patchett Închise ușa. Jack Îi aruncă În față drogul. Îl izbi și căzu pe podea. Improvizație: — O simplă ofertă de pace. Oricum, nu e vorba de căcaturile pe care le-ai Încercat pe pielea lui Yorkin. Știai că am un cumnat care e procuror districtual În oraș? Dacă noi doi cădem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu se putea gîndi - o compensație potrivită pentru treaba cu Lynn. Omorîrea unui căpitan de la LAPD - iată ce Îi distrusese toate resorturile ceasului interior. Încă un interval de timp deformat și chiar o s-o facă. CÎndva, pe la Începutul dimineții, Îl izbi Kathy Janeway - Kathy, așa cum arăta atunci. Ea i-a arătat o altă țintă pentru orele mici ale dimineții: omul care o omorîse. Iar Spade Cooley Îl făcu să se ridice din pat. Se duse la Biltmore și discută cu băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bud Îl lovi cu uluca undeva pe la mijloc. Omul se prăbuși peste cuptor, se lovi cu fața de un arzător și părul Îi luă foc. Băieții atacară. Bud le puse piedică simultan. Atinseră podeaua Îmbîrligați unul de altul. Bud Îi izbi În coaste. Tataie Își vîrÎ capul În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu mîna Încleștată pe satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
direcția nord-sud, nu est-vest. Pe Dot au sunat-o de la Abe’s Noshery la numărul DU-32758 - tîmpita de lesbiană a schimbat doar prefixul la numărul ei adevărat. Și și-a cumpărat niște vopsea mov. Bud scoase un urlet de triumf, izbi cu pumnii În aer și apoi trînti un șut În cutii. Două cazuri rezolvate Într-o singură zi - asta dacă o să-l creadă cineva. Toate rezolvate, dar nu are pe cine să tragă În țeapă. Cu Dudley - dovezi circumstanțiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nu, nu, nu! Nici un om de pe Pămînt nu e capabil să mi-o tragă În halul ăsta! Exley apăsă butoanele. Start: „Lana aia trebuie că are-o bijboacă fină...“ Stop, start. Un joc de cărți, apa trasă la budă. Mickey izbi În sicriu. — Bine! Vă cred! Jack: — Acum știi de ce Davey nu te lăsa să-l duci la un azil. Cohen Își șterse fața cu tichia. — Nici măcar Hitler nu e capabil de asemenea lucruri! Ce om poate fi atît de deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la David Mertens. O străfulgerare - școala de la studiourile Dieterling, la un kilometru jumate de casa lui Billy D. — Abe nu-ți mai poate face rău. Kikey Începu să se Înece. — Abe... — Ba Încă poate, ba poate... Se pierdea. Tomberon Îl izbi În piept. — Nenorocitule, dă-ne ceva! Kikey murmură și scoase de la gît o stea de aur. — Mitzvah. Johnny vrea să dispară tipii din pîrnaie. Tren cu deținuți. Dot adus arme. Vincennes, cu o față de nebun: — E tren, nu autobuz! Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îi rînji. Bud Îl lovi cu genunchiul În vintre și-i smulse nasul dintr-o mușcătură. Perkins zbieră. Bud Îl mușcă de braț, Împingînd cît colo greutatea celuilalt. Cei doi se rostogoliră. Perkins scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În cap și simți cum i se dislocă umărul. Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elenă Marin Alexe lacrimile ploii nu mă răcoresc le-aud țipatul când se izbesc de gard și cad risipite atunci mă dor și mă ard Pe mine razele soarelui nu mă-ncălzesc deși fierbinți doar îmi mângâie față plâng în tăcere căci mă doare viața Pe mine asaltul vântului nu mă-nspăimântă deși îl simt
Pe mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83291_a_84616]
-
ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și iar rămânea singură până veneau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va aminti mai târziu, când va vedea un film despre inundații, că asta gândise. Nu era atent la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate. A înfundat dulapurile cu boarfe și haine de pe vremuri și mărunțișuri nefolositoare pe care nici măcar nu le mai aerisește o dată pe an. N-o mai interesează. Ce căuta ieri? Nu mai știe, dar căuta ceva și s-a tot izbit de cutiile alea mari și rotunde de pălării, până s-a înfuriat și a desfăcut una, a scos o foiță de țiplă și încă una și încă una și dedesubt a dat peste o pălărie oribilă îmbibată de naftalină. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putea împotrivi acelei formidabile înaintări de automat și nici atracției; și dintr-odată în apropierea ei, lângă ea, deasupra ei chiar a izbucnit un îngrozitor tărăboi, răcnete, clănțănit de clești imenși, drugi de oțel scăpați de ciment, jeturi de apă izbind cu fantastică furie se auzeau într-o învălmășeală cumplită în care a simțit brațe puternice apucându-i brațele, prinzându-i trupul ușor, se simțea acoperită și descoperită, nu mai știa unde se află, dar ar fi vrut să aibă putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar, Doamne, cât e de plăcută inconștiența asta! -, încă socotind că iubirea e totul și că nimic nu are și nu ar avea rost fără ea. Iar într-una din zile, când, neputându-se împotrivi, precum se frânge-un val izbit de-acel ce-ncontra-i vine, se lăsase cuprinsă de starea de agitație și fior, o străbătuse un gând și răscolise în niște cufere vechi, prăfuite, cu catarame de metal înverzite de vreme, îngrămădite în al doilea vestibul al apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau, dacă ridica mai mult capul, făcându-și perna ghemotoc sub ceafă, întreaga fereastră ușor aburită, cu dâre subțiri, neregulate, șiroind, schimbătoare mereu, de sus până jos, ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și încă, printr-o întâmplare, în modul cel mai fericit cu putință. Intraseră în iarnă și puhoiul fremătător de lucruri ce trebuiau făcute a prins-o în vârtejul lor și nu-i mai era frică, nici chiar atunci când sunetul ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se sculau dimineața îndeplinind, toate trei, obligațiile unei case mari, ca într-un ritual, măturând zăpada viscolită în timpul nopții peste treptele urcând în cerdacul înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trei femeile, cu puteri diferite și obosind diferit, dar nevorbindu-și despre asta, până la orele amiezii, când se odihneau în fața unei căni de ceai din ierburi aromate, povestindu-și la nesfârșit sau citind sau ascultând viscolul urlând în livadă și izbind cu furie hornul sub care torcea egal focul din vatră, dar povestindu-și una alteia mai ales, atât de mult, că vorbele deveneau ele însele ființe, atunci înțelegând cât de important e cuvântul cu care poți alunga absolut orice, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din spate, actori ca și tine, dar cu alte roluri, deși apropiate, dar altele, să te împiedice ori să-ți sară de gât, dintr-odată mulți din mulțimea înconjurătoare par să-ți fie dușmani sau posibili dușmani. Întors acasă, e izbit de liniștea de cavou a unei lumi încremenite în care doar rotițele ceasurilor și ornicelor sunt vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu un pat lat în mijloc din care, mai mult culcată decât sprijinită în șezut, îl privește bătrâna doamnă Marga Pop. Încăperea mirosea a medicamente, a cearceafuri jilave, transpirație și urină. O zăpușeală ca o pală de foc l-a izbit în față. A deschis ușa către balconul ce înainta spre parc și adierea de afară a început să fluture perdeaua. Într-o glastră monstruoasă din sticlă, pe care a umplut-o cu apă, a îndesat florile mărunte. Abia după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cearceaful curat, dispariția paharului și a cutiei cu medicamente de pe noptieră, lipsa oricărui obiect de pe fotoliu sau măsuță, o încăpere anodină, străină și nelocuită, încât, în acea îndelungă dilatare de coșmar, a simțit cum i se oprește inima de emoție, izbit de gândul că n-o s-o mai vadă; dar neavând timp să fie foarte conștient de gândul acesta, mâna continuându-și mișcarea, închizând ușa în spatele lui, privirea iscodind mai departe încăperea pustie, în care se simțea adierea călduță a parcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]