5,277 matches
-
stilul inovator al lui Coltrane și rămâne un album de referință în muzica de jazz, conținând cele mai complexe structuri armonice din muzica acelei epoci. În 1960, John Coltrane și-a format propriul grup, un cvartet, pentru o apariție la Jazz Gallery în New York. Muzicieni precum Steve Kuhn, Pete La Roca, și Billy Higgins s-au perindat la începuturile acestui grup, într-un târziu, Coltrane s-a oprit la următoarea componență: pianistul McCoy Tyner, basistul Steve Davis, și percuționistul Elvin Jones
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
să utilizeze saxofonul sopran, prima înregistrare cu noul său grup, My Favorite Things, constituind și debutul său la acest instrument. Spre sfârșitul colaborării cu Miles Davis, Coltrane a început să cânte la acest instrument mai puțin obișnuit în muzica de jazz din acea vreme, poate și datorită admirației pe care o avea pentru opera lui Sidney Bechet, dar și față de contemporanul său, Steve Lacy. Miles Davis va afirma mai târziu că el însuși i-ar fi dat lui Coltrane primul său
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
avut o prestație extinsă pe mai multe sesiuni la Village Vanguard, care a fost totodată înregistrată, înregistrări care au demonstrat încă o dată capacitățile inovatoare ale muzicianului. Muzica sa evoluează continuu, influențată acum de cea indiană (raga), noile experimente în domeniul jazzului modal și afirmarea jazzului free. Îndeosebi saxofonistul John Gilmore, multă vreme colaborator cu Sun Ra, l-a influențat în mod deosebit. După ce l-a ascultat prima dată pe Gilmore, Coltrane ar fi afirmat: "“He's got it! Gilmore's got
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
pe mai multe sesiuni la Village Vanguard, care a fost totodată înregistrată, înregistrări care au demonstrat încă o dată capacitățile inovatoare ale muzicianului. Muzica sa evoluează continuu, influențată acum de cea indiană (raga), noile experimente în domeniul jazzului modal și afirmarea jazzului free. Îndeosebi saxofonistul John Gilmore, multă vreme colaborator cu Sun Ra, l-a influențat în mod deosebit. După ce l-a ascultat prima dată pe Gilmore, Coltrane ar fi afirmat: "“He's got it! Gilmore's got the concept!"" . Una din
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
incisiv, aproape vocal al lui Dolphy, i-a întărit acestuia reputația de figură centrală a curentului "New Thing" (cunoscut și ca "Free Jazz" sau "Avant-Garde"), mișcare condusă de Ornette Coleman, la rândul său și el criticat de mulți muzicieni de jazz, printre care și Miles Davis. În 1962, atât Eric Dolphy cât și Reggie Workman au părăsit grupul, un nou basist fiind cooptat, Jimmy Garrison. Noul cvartet, compus din John Coltrane, lider, McCoy Tyner la pian, Garrison la bas și Jones
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
1962, atât Eric Dolphy cât și Reggie Workman au părăsit grupul, un nou basist fiind cooptat, Jimmy Garrison. Noul cvartet, compus din John Coltrane, lider, McCoy Tyner la pian, Garrison la bas și Jones la percuție, a devenit ceea ce istoricii jazzului numesc “cvartetul clasic”. Muzica grupului, dominată de personalitatea lui Coltrane, va fi tot mai conceptualizată, muzicianul optând tot mai mult spre un stil armonic static care îi permitea să-și dezvolte improvizațiile ritmice și melodice. Pe scenă însă, Coltrane prefera
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
fost compus în reședința lui Coltrane din Dix Hills, în Long Island. A Love Supreme a fost interpretat live o singură dată, în iulie 1965, în cadrul unui concert în Antibes, Franța. În ultima perioadă a carierei sale, interesul muzicianului pentru jazzul de avangardă a crescut, sub influența muzicii lui Coleman Hawkins, Albert Ayler și Sun Ra, astfel că l-a invitat pe Pharoah Sanders să se alăture grupului. În această perioadă, cel mai mult l-a influențat muzica disonantă a trio
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
-ului lui Ayler, în componența căruia se găseau basistul Gary Peacock și percuționistul Sunny Murray. Coltrane a sprijinit de asemenea mulți tineri muzicieni, cu deosebire pe Archie Shepp, casa de discuri Impulse! Records devenind astfel lider în domeniul muzicii de jazz. După imprimarea albumului A Love Supreme, stilul lui Coltrane a fost tot mai mult influențat de muzica lui Albert Ayler. Muzica sa a devenit mult mai abstractă, încorporând diverse artificii precum multifonii și abordarea registrului altissimo, fără a mai vorbi
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
și Jones, nemulțumit de faptul că trebuia să împartă secția ritmică cu Rashied Ali, amîndoi muzicienii exprimându-și nemulțumirea ulterior, după decesul lui Coltrane, privind noua orientare pe care acesta dorea s-o dea muzicii cvartetului, încorporând elemente de free jazz în propriile lor proiecte muzicale. Au apărut totodată numeroase speculații, că prin 1965, Coltrane ar fi început să consume LSD, un halucinogen puternic(legal pe întreg teritoriul SUA până în 6 octombrie 1966) După plecarea lui Tyner și Jones, Coltrane a
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
de saxofoniști ce i-au urmat este covârșitoare. Ea a început încă din timpul vieții și a continuat să crească după decesul acestuia. Stilul unic al interpretărilor sale continuă să fascineze și să influențeze deopotrivă. El a revoluționat muzica de jazz cu tehnica sa experimentală, manifestând totodată o adevărată venerație pentru sonoritățile provenite din alte culturi, inclusiv pentru cele africane și sud-americane. Încă din 1965, John Coltrane a fost inclus în Down Beat Jazz Hall of Fame. În 1972, albumul A
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
influențeze deopotrivă. El a revoluționat muzica de jazz cu tehnica sa experimentală, manifestând totodată o adevărată venerație pentru sonoritățile provenite din alte culturi, inclusiv pentru cele africane și sud-americane. Încă din 1965, John Coltrane a fost inclus în Down Beat Jazz Hall of Fame. În 1972, albumul A Love Supreme a fost încununat cu aur de către RIAA, pentru jumătate de million de copii vândute numai în Japonia. Același album, împreună cu albumul My Favorite Things, a primit discul de aur în 2001
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
de către RIAA, pentru jumătate de million de copii vândute numai în Japonia. Același album, împreună cu albumul My Favorite Things, a primit discul de aur în 2001 în SUA. În 1982, John Coltrane a primit post-mortem premiul Grammy la categoria "Best Jazz Solo Performance", pentru albumul Bye Bye Blackbird, iar în 1997 a fost premiat cu Grammy Lifetime Achievement Award. De asemenea, în 2007 a fost premiat cu un premiu Pulitzer special, pentru “improvizații magistrale, simț muzical împins la extrem și personalitate
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
albumul Bye Bye Blackbird, iar în 1997 a fost premiat cu Grammy Lifetime Achievement Award. De asemenea, în 2007 a fost premiat cu un premiu Pulitzer special, pentru “improvizații magistrale, simț muzical împins la extrem și personalitate iconică în istoria jazzului”. În 2009 a fost inclus în North Carolina Music Hall of Fame. Casa în care a locuit în Philadelphia, a fost desemnată National Historic Landmark în 1999. Ultima sa locuință, în cartierul Dix Hills din Huntington, NY, a fost adăugată
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Așa-zisele “Coltrane changes” (numite și Coltrane Matrix sau Coltrane Cycle), cunoscute și sub denumirea tehnică de “relații cromatice de ord.3” sau “schimbări multi-tonale”, sunt variații armonice progresive ce utilizează acorduri substituite peste progresiile obișnuite ale acordurilor muzicii de jazz. Acest procedeu este ilustrat pentru prima dată de către John Coltrane în albumele Bags & Trane, (piesa "Three Little Words") și Cannonball Adderley Quintet in Chicago (în piesa "Limehouse Blues"). Muzicianul a continuat să dezvolte aceste metode în 1960, aplicând aceste cicluri
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
în 1960, aplicând aceste cicluri de substituție în compozițiile "Giant Steps" și "Countdown" de pe albumul Giant Steps, ulterior refăcând structura armonică a piesei lui Miles Davis "Tune Up". Astăzi, aceste “Coltrane’s changes” au devenit procedee standard în improvizația de jazz. În ceea ce privește sursa acestor inovații muzicale există numeroase ipoteze și controverse. David Demsey, saxofonist și Coordinator of Jazz Studies la William Paterson University, enumeră câteva posibile ipoteze. După decesul lui Coltrane s-a presupus că aceste relații cromatice de ord.3
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
ulterior refăcând structura armonică a piesei lui Miles Davis "Tune Up". Astăzi, aceste “Coltrane’s changes” au devenit procedee standard în improvizația de jazz. În ceea ce privește sursa acestor inovații muzicale există numeroase ipoteze și controverse. David Demsey, saxofonist și Coordinator of Jazz Studies la William Paterson University, enumeră câteva posibile ipoteze. După decesul lui Coltrane s-a presupus că aceste relații cromatice de ord.3 i-ar fi fost inspirate de credința religioasă, prin trei zone cu semnificație numerologică, reprezentând “triunghiul magic
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
acompaniamentul de lăută, și care se închid prin interpretarea la ghitară a cântecului însuși. Artiști contemporani au înregistrat din opera lui Dowland. În anul 1999 tenorul John Potter, lautistul Stephen Stubbs, violonista Maya Homburger în colaborare cu interpreții englezi de jazz John Surman și Barry Guy, au înregistrat noi interpretari ale cântecelor lui Dowland în albumul "In Darkness Let Me Dwell" în cadrul ECM New Series. Elvis Costello a inclus înregistrarea (împreună cu Fretworks și The Composers ensenble) cântecului lui Dowland, "Can she
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
Ashanti a luat lecții de dans și a început să facă parte din corul bisericii. Ashanti a mers ulterior la școala Bernice Johnson Cultural Arts Center, unde a învățat diferite stiluri de dans, cum ar fi: „hip-hop”, „tap”, „balet” sau „jazz”. În anul 1994 ea a oferit o interpretare alături de Judith Jamison (Alvin Ailey Dance Company) în cadrul Caribbean Awards. De asemenea, Douglas a fost prezentă în filmul "Polly", produs de Walt Disney, alături de Keshia Knight Pulliam și Phylicia Rashad. La vârsta
Ashanti (cântăreață) () [Corola-website/Science/313063_a_314392]
-
de cotitură a fost apariția muzicii psihedelice în Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, dar și în alte țări (de exemplu, formația australiană The Easybeats era binecunoscută în România). O dată cu „convertirea” radiofonistului Cornel Chiriac către rock (pornind din lumea muzicii de jazz), emisiunea sa "Metronom" a devenit o sursă prețioasă de informare în privința destinului muzicii rock pe mapamond. Primele asumări ale repertoriului psihedelic de către români s-au făcut tot pe calea preluărilor (Sfinx, Phoenix și multe altele - după noile piese The Beatles
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
Baranski, Lucy Liu, Taye Diggs, Colm Feore și Mýa Harrison. Acțiunea filmului are loc în Chicago, în jurul anului 1924. Naiva Roxie Hart (Renée Zellweger) merge într-un club de noapte, în care vedeta Velma Kelly (Catherine Zeta-Jones) interpretează (""All That Jazz""), cu Fred Casely (Dominic West), un amant de la care speră că o va introduce în lumea show-biz-ului. După spectacol, Velma este arestată pentru că și-a ucis soțul și sora, Veronica, după ce i-a găsit împreună în pat. Mai târziu, Fred
Chicago (film din 2002) () [Corola-website/Science/313129_a_314458]
-
intitulat "Lessons to Be Learned" (2008), s-a dovedit a fi un succes, obținând poziții înalte în clasamentele de specialitate din țările anglofone. Discul a fost bine primit de către critici, care au apreciat felul în care sunt îmbinate genurile pop, jazz și rhythm and blues, iar presa din Regatul Unit a apreciat „talentul uriaș” pe care îl are Cilmi, numind-o „Noua Amy Winehouse”. Cel de-al doilea album de studio al Gabriellei Cilmi, intitulat "Ten" a fost lansat la data
Gabriella Cilmi () [Corola-website/Science/313244_a_314573]
-
frate mai mic numit Joseph. Cilmi a studiat la Colegiul de fete Sacred Heart, iar în prezent își urmează cursurile prin poșta electronică. Încă de la o vârstă fragedă, Gabriella și-a arătat interesul pentru muzică. A ascultat genuri diverse, de la jazz-ul Ninei Simone la muzica rock a cântăreței Janis Joplin sau a formațiilor Led Zeppelin și Sweet. În ciuda vocii sale remarcabile, profesorii lui Cilmi i-au spus că îi lipsește tehnica necesară unui cântăreț profesionist. Gabriella a cântat o perioadă
Gabriella Cilmi () [Corola-website/Science/313244_a_314573]
-
inclusă pe coloana sonoră a filmului "St Trinian's". Datorită faptului că managerul formației britanice Sugababes, Cassandra Gracey, o reprezintă și pe Cilmi, interpreta a avut oportunitatea de a cânta alături de Mutya Buena, fostă componentă a acestui grup, la clubul Jazz Café din Londra în 2007. Cântăreața a debutat la televiziunea din Regatul Unit la data de 14 decembrie 2007, când a interpretat melodia "Sweet About Me" în cadrul emisiunii "Later... with Jools Holland". În prima parte a anului 2008, Cilmi a
Gabriella Cilmi () [Corola-website/Science/313244_a_314573]
-
Lessons to Be Learned", a fost creat de către una dintre cele mai prestigioase echipe de producători muzicali din Regatul Unit, Xenomania, iar Cilmi a contribuit la producerea celor mai multe piese de pe album. Abordarea stilistică a discului cuprinde elemente de muzică pop, jazz și R&B. Ziarele britanice au numit-o pe cântăreață o „nouă senzație”, iar vocea ei puternică i-a adus compararea cu interpretele Amy Winehouse, Duffy, Adele, Anastacia și Dusty Springfield. Albumul "Lessons to Be Learned" s-a dovedit a
Gabriella Cilmi () [Corola-website/Science/313244_a_314573]
-
cu cele mai mari vânzări de discuri din toate timpurile. Ea nu a acceptat propunerea lui Michael Jackson de a i se alătura într-un turneu de spectacole in lume. În acelaș an, însă ea a participat la Festivalul de jazz de la Montreux in Elveția. concertul ei fiind înregistrat pe un disc în anul 1997. În acelaș an ea a fost invitată și la Festivalul San Remo din Italia. În anul 1992 a participat la un remix al cântecului Templul dragostei
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]