15,723 matches
-
Veneția. Evreii preferă, bineînțeles cu excepția textului genuin, traducerea grecească a unui anume Akylas din Sinope, care a trăit pe timpul împăratului Hadrian (117-138 d. Hr.). Ei o consideră mai apropiată de textul ebraic decât Septuaginta. Traducerea integrală a Bibliei în limba latină a fost dusă la bun sfârșit, în jurul anului 400 d. Hr., de către Sfântul Ieronim. Era un timp în care latina devenise limba de comunicare în întreg spațiul Imperiului Roman. De aceea traducerii Sfântului Ieronim i s-a spus Vulgata („în
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
De-a lungul secolelor, Vulgata a cunoscut și ea numeroase copii manuscrise, cu lecturi variate și cu destule greșeli făcute de copiști. În cele din urmă, Conciliul de la Trento (reunit de trei ori, între 1545 și 1563) a stabilit textul latin care a rămas oficial pentru lumea catolică. Cu începere din secolul al IV-lea, versiunilor B. în limbile Orientului Apropiat și ale culturii clasice li s-au adăugat treptat traduceri în limbile noilor popoare trecute la creștinism. Prin acestea, ele
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1983; Casa, București, 1988; Revoluția din apartamentul 114, București, 1998; Crima din magazinul Harmonia Mundi, pref. Anca Delia Comăneanu, București, 2001; Dezertorii, Pitești, 2001. Traduceri: Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine, I, îngr. Ioan-Florin Florescu, Iași, 2001 (în colaborare cu Gabriela Sauciuc). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Desant ’83”, LCF, 1984, 8, 9; Costin Popescu, O nouă generație de prozatori, REVR, 1984, 2-3; Marian Papahagi, Piese ușoare, exerciții epice, TR, 1988, 32
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
constiinta zădărniciei eforturilor: „Eternă căutare, cărbunele și-l scrie/ Pe lespedea stâncoasa, pe arbori și pe zări,/ Răspunsul singur naște iar mii de intrebari/ Că vântul se ridică nisipul din pustie” (Năzuinți). S. este și autorul unor traduceri din poezia latină, unde își dovedește nu numai erudiția, ci și capacitatea de a transpune expresiv, modern: Interpretări din lirica latină (1935), Satirici și epigramiști latini (1967), Poeți latini (I-II, 1973). O culegere de eseuri despre Eminescu, dar și despre literatura deceniului
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
singur naște iar mii de intrebari/ Că vântul se ridică nisipul din pustie” (Năzuinți). S. este și autorul unor traduceri din poezia latină, unde își dovedește nu numai erudiția, ci și capacitatea de a transpune expresiv, modern: Interpretări din lirica latină (1935), Satirici și epigramiști latini (1967), Poeți latini (I-II, 1973). O culegere de eseuri despre Eminescu, dar și despre literatura deceniului al patrulea al secolului al XX-lea, Poteci albastre (1940), îi completează profilul. SCRIERI: Din timpuri de urgie
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
intrebari/ Că vântul se ridică nisipul din pustie” (Năzuinți). S. este și autorul unor traduceri din poezia latină, unde își dovedește nu numai erudiția, ci și capacitatea de a transpune expresiv, modern: Interpretări din lirica latină (1935), Satirici și epigramiști latini (1967), Poeți latini (I-II, 1973). O culegere de eseuri despre Eminescu, dar și despre literatura deceniului al patrulea al secolului al XX-lea, Poteci albastre (1940), îi completează profilul. SCRIERI: Din timpuri de urgie, Iași, 1930; Spre viitor, Bălti
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
se ridică nisipul din pustie” (Năzuinți). S. este și autorul unor traduceri din poezia latină, unde își dovedește nu numai erudiția, ci și capacitatea de a transpune expresiv, modern: Interpretări din lirica latină (1935), Satirici și epigramiști latini (1967), Poeți latini (I-II, 1973). O culegere de eseuri despre Eminescu, dar și despre literatura deceniului al patrulea al secolului al XX-lea, Poteci albastre (1940), îi completează profilul. SCRIERI: Din timpuri de urgie, Iași, 1930; Spre viitor, Bălti, 1932; Icoane de
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
1939; Arcade peste veac, Iași, 1940; La poarta visului, Iași, 1940; Poteci albastre, Iași, 1940; Talaz spre veac nou, București, 1940; Chemarea soarelui, [Iași], 1943. Antologii: Cartea cantului albastru, Bălti, 1936 (în colaborare cu Victor Buta). Traduceri: Interpretări din lirica latină, Bălti, 1935; ed. (Antologie latină. Poeții lirici), Iași, 1943; Satirici și epigramiști latini, îngr. trad., București, 1967; Poeți latini, I-II, îngr. trad., pref. Mihai Nichita, București, 1973. Repere bibliografice: Traian Georgescu, „Icoane de lumină”, „Pagini basarabene”, 1936, 4-5; Predescu
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
1940; La poarta visului, Iași, 1940; Poteci albastre, Iași, 1940; Talaz spre veac nou, București, 1940; Chemarea soarelui, [Iași], 1943. Antologii: Cartea cantului albastru, Bălti, 1936 (în colaborare cu Victor Buta). Traduceri: Interpretări din lirica latină, Bălti, 1935; ed. (Antologie latină. Poeții lirici), Iași, 1943; Satirici și epigramiști latini, îngr. trad., București, 1967; Poeți latini, I-II, îngr. trad., pref. Mihai Nichita, București, 1973. Repere bibliografice: Traian Georgescu, „Icoane de lumină”, „Pagini basarabene”, 1936, 4-5; Predescu, Encicl., 804-805; Călinescu, Ist. lit.
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
Iași, 1940; Talaz spre veac nou, București, 1940; Chemarea soarelui, [Iași], 1943. Antologii: Cartea cantului albastru, Bălti, 1936 (în colaborare cu Victor Buta). Traduceri: Interpretări din lirica latină, Bălti, 1935; ed. (Antologie latină. Poeții lirici), Iași, 1943; Satirici și epigramiști latini, îngr. trad., București, 1967; Poeți latini, I-II, îngr. trad., pref. Mihai Nichita, București, 1973. Repere bibliografice: Traian Georgescu, „Icoane de lumină”, „Pagini basarabene”, 1936, 4-5; Predescu, Encicl., 804-805; Călinescu, Ist. lit. (1941), 858, Ist. lit. (1982), 944; Traian Diaconescu
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
București, 1940; Chemarea soarelui, [Iași], 1943. Antologii: Cartea cantului albastru, Bălti, 1936 (în colaborare cu Victor Buta). Traduceri: Interpretări din lirica latină, Bălti, 1935; ed. (Antologie latină. Poeții lirici), Iași, 1943; Satirici și epigramiști latini, îngr. trad., București, 1967; Poeți latini, I-II, îngr. trad., pref. Mihai Nichita, București, 1973. Repere bibliografice: Traian Georgescu, „Icoane de lumină”, „Pagini basarabene”, 1936, 4-5; Predescu, Encicl., 804-805; Călinescu, Ist. lit. (1941), 858, Ist. lit. (1982), 944; Traian Diaconescu, Poezia latină într-o antologie, CRC
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
trad., București, 1967; Poeți latini, I-II, îngr. trad., pref. Mihai Nichita, București, 1973. Repere bibliografice: Traian Georgescu, „Icoane de lumină”, „Pagini basarabene”, 1936, 4-5; Predescu, Encicl., 804-805; Călinescu, Ist. lit. (1941), 858, Ist. lit. (1982), 944; Traian Diaconescu, Poezia latină într-o antologie, CRC, 1974, 31; Aurel Leon, Petre Stați, CRC, 1978, 49; Iosif Naghiu, Petre Stați, SC, 1980; Maftei, Personalități, V, 244-245; Colesnic, Basarabia, I, 140-143; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 123-125; Rotaru, O ist., IV (1997), 331-332; Alexandru Burlacu
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
înaintea (ante) lui Cristos», altfel spus, cel după care Cristos trebuie să vină: etimologia și ortografia arată că nu acesta este sensul; nu, anticristul este cel care se împotrivește lui Cristos”. Forma „Antechristus” este atestată la scriitorii creștini de limbă latină încă din secolul III. Se pare că forma cu e era mai plăcută auzului romanilor, ca fiind mai armonioasă decât cea cu i. Acrostihul 41 din Instrucțiunile lui Commodian se intitulează De Antechristi tempore și nu De Antichristi... Există, până în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propune în lucrarea sa o sinteză a tuturor datelor acestui subiect. Meritul său cel mai însemnat este acela de a fi pus în lumină originea și caracterul creștin al mitului. Corpusul de texte utilizat (propus în versiune originală, greacă și latină, având alăturată traducerea) acoperă cinci secole (200 î.Cr.‑ 300 d.Cr.). În felul acesta, cititorul poate verifica direct, în text, validitatea interpretărilor propuse. Scopul lui Jenks este de a zdruncina ceea ce se cheamă „consensul Bousset‑Charles”, consens tacit sau explicit, susținut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Irineu și Tertulian; cel de‑al doilea cuprinde mărturii din secolul al III‑lea: Hipolit, Origen, Ciprian, Commodian, Lactanțiu și Victorin de Poetovio. Cu excepția fragmentului din Urcarea la cer a lui Isaia, textele sunt redate în versiunea originală, greacă și latină, însoțită de o traducere italiană. Fiecare autor - sau scriere, dacă ne referim la o apocrifă - beneficiază de o scurtă introducere, iar fiecare fragment prezentat este îmbogățit cu un aparat critic, filologic, istoric și teologic. Ceea ce i se poate imputa în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la izvoare” ne pare absolut necesară pentru economia lucrării. Cu capitolul consacrat sfântului Irineu, vom intra apoi în materia propriu‑zisă a lucrării. Fondul principal de documentare și analiză este constituit de scrierile despre Anticrist ale Părinților Bisericii, greci și latini. Literatura creștină apocrifă, în pofida bogăției sale informaționale, va avea un statut relativ marginal în demersul nostru, în principal din două motive. Mai întâi, scrierile în discuție nu pot fi raportate la un autor sau la un „context” foarte bine delimitat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
6) o consideră scriere canonică. Potrivit spuselor lui Sozomen (HE, VI, 19), câteva comunități din Palestina continuau, în plin secol V, practica citirii ei în fiecare an, în Vinerea Mare. Textul a rămas însă în umbră din cauza puternicei „concurențe”. În Occidentul latin, în locul ei s‑a insinuat treptat Apocalipsa lui Pavel. Aceasta exercita o atracție cu mult mai puternică, datorată faptului că prezenta în detaliu destinul sufletelor imediat după moartea fiecărui individ. În Orientul grec s‑a impus o altă apocrifă, Apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
exegeza Scripturilor și istoria sunt elemente absolut necesare pentru înțelegerea nașterii anticristologiei „sistematice”. Expunerea lui Irineu despre Anticrist ocupă capitolele 25-31 ale cărții a V‑a a amplului tratat polemic Aduersus haereses; singurele versiuni integrale ale acestuia se păstrează în latină și armeană. Antonio Orbe a consacrat un întreg volum de mai multe sute de pagini traducerii și comentării capitolelor amintite, volum care a constituit pentru noi principala sursă de inspirație și principalul partener de dialog. Ceea ce diferențiază demersul nostru de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care Dumnezeu va hotărî să îl descopere tuturor. EΥANΘAΣ enim nomen habet numerum de quo quaeritur, sed nihil de eo affirmamus. Sed et ΛATEINOΣ nomen habet sexcentorum sexaginta sex numerum, et ualde uerissime est, quoniam nouissimum regnum hoc habet uocabulum: Latini enim sunt qui nunc regnant; sed non in hoc nos gloriabimur. Iată, de pildă, numele EUANTHAS, conține numărul căutat, dar noi nu putem afirma nimic sigur în privința lui. Și numele LATEINOS conține numărul șase sute șaizeci și șase, fiind, în plus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Origen adresează un discurs cu totul diferit fraților săi creștini. Textul, de care ne vom ocupa în paginile următoare, se află în Comentariul la Evanghelia după Matei și a fost păstrat, în fragmente, în greacă, și integral, într‑o traducere latină din secolul al V‑lea. Această traducere a fost editată de Klostermann sub titlul de Commentariorum in Matthaeum series. Fragmentul care suscită interpretarea cu totul originală a alexandrinului face parte din „mica Apocalipsă” a lui Matei. Este vorba de versetele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Capitolul V Nero Anticrist: Victorin, Commodian și poziția critică a lui Lactanțiu Nero rediuiuus Capitolul de față își propune să prezinte și să analizeze varianta „neroniană” a mitului Anticristului. Trei autori se impun în egală măsură, toți trei de limbă latină, toți trei scriind la sfârșitul secolului al III‑lea și începutul secolului al IV‑lea: Commodian, cu Carmen apologeticum (versurile 805‑1058) și Instructiones I, 41 și 42; Victorin de Poetovio, cu Comentariul la Apocalipsă, în special capitolele 11, 12
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
actuale; - milenarism; - Nero rediuiuus; - poporul ascuns. 3) De ordin istoric: Menționarea unei invazii a goților, în secțiunea consacrată eshatologiei, constituie un argument decisiv pentru datarea poemului între anii 240‑260. Carmen apologeticum În capitolul extrem de dens, din Origines du christianisme latin, consacrat lui Commodian, Jean Daniélou constată un paralelism aproape perfect între structura scrierii Demonstratio apostolica a lui Irineu și cea din Carmen apologeticum: transcendența lui Dumnezeu; crearea îngerilor; căderea omului; istoria; venirea lui Cristos pe pământ; dosarul de testimonia; ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și de urgia întregii lumi. Vreme de șapte ani, pământul va tremura din toate părțile. Dar o jumătate de vreme, va stăpâni Ilie, cealaltă jumătate, Nero. Atunci desfrânata Babilon va fi scânteie și cenușă. Apoi, peste Ierusalim va păși învingătorul latin. Zicând deci: „Eu sunt Cristos, cel căruia neîncetat vă rugați”. Și, de bună seamă, întâii născuți îl vor copleși de laude, înșelați, Din pricină că profetul său cel mincinos va face nenumărate minuni. Și mai ales, pentru ca ei să creadă în el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
activității Anticristului, al cărei element determinant îl constituie. Există, așadar, în Instructiones un singur Anticrist, așa cum indică și titlul, și acest Anticrist nu este Nero rediuiuus”. În consecință, versurile 7‑11 constituie o paranteză consacrată lui Nero, în calitate de precursor al „Latinului”, în timp ce restul poemului vorbește de Anticristul principal. În realitate, cele două moduri de înțelegere ale acrostihului 41 nu sunt opuse, ci complementare. Teza susținută de Brewer și Poinsotte are totuși meritul de a arăta că există, la Commodian, o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împotriva creștinilor. Mai mult chiar, el este cel care se face vinovat de uciderea apostolilor Petru și Pavel. „Acesta a fost, scrie el, cel dintâi prigonitor al slujitorilor lui Dumnezeu: a poruncit să fie răstignit Petru și decapitat Pavel.” Apologetul latin nu poate uita persecuțiile îndurate de coreligionarii săi timp de două secole, în schimb, în momentul în care creștinismul devine religie licită, activitatea sa pusă în slujba deplângerii și a rememorării faptelor este dublată de una de recunoștință și de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]