4,748 matches
-
mai folosi Vega a fost favorabilă pentru astronomi, deoarece steaua nu este disponibilă pentru calibrare. În 1983, Vega devine prima stea descoperită se conține un disc de praf orbital. Vega poate fi observată adesea aproape de zenit în zonele situată în latitudinea de mijloc dintre Ecuator și Polul Nord, în timpul nopților de vară. Bineînțeles, aceasta poate fi văzută aproape în totalitate în Emisfera Nordică, situându-se aproape de limita stelelor circumpolare. În partea sudică a Terrei, ea poate fi văzută foarte palid spre partea
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
Emisfera Nordică, situându-se aproape de limita stelelor circumpolare. În partea sudică a Terrei, ea poate fi văzută foarte palid spre partea de nord, în timpul iernilor din emisfera respectivă. Cu o declinație de +38,78°, Vega poate fi văzută doar la latitudini mai la nord de 51° latitudine sudică. Prin urmare, ea nu poate fi văzută din Antarctica sau din sudul Americii de Sud, la Punta Arenas, din Chile, de pildă (deoarece orașul este situat la 53° latitudine sudică). Mai la nord de 51
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
stelelor circumpolare. În partea sudică a Terrei, ea poate fi văzută foarte palid spre partea de nord, în timpul iernilor din emisfera respectivă. Cu o declinație de +38,78°, Vega poate fi văzută doar la latitudini mai la nord de 51° latitudine sudică. Prin urmare, ea nu poate fi văzută din Antarctica sau din sudul Americii de Sud, la Punta Arenas, din Chile, de pildă (deoarece orașul este situat la 53° latitudine sudică). Mai la nord de 51° latitudine sudică, Vega se mișcă pe
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
Vega poate fi văzută doar la latitudini mai la nord de 51° latitudine sudică. Prin urmare, ea nu poate fi văzută din Antarctica sau din sudul Americii de Sud, la Punta Arenas, din Chile, de pildă (deoarece orașul este situat la 53° latitudine sudică). Mai la nord de 51° latitudine sudică, Vega se mișcă pe cer, rămânând în prejma limitei stelelor circumpolare. În jurul zilei de 1 iulie, Vega ajunge la punctul culminant, la miezul nopții. Trei stele luminoase prezente pe timp de vară
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
mai la nord de 51° latitudine sudică. Prin urmare, ea nu poate fi văzută din Antarctica sau din sudul Americii de Sud, la Punta Arenas, din Chile, de pildă (deoarece orașul este situat la 53° latitudine sudică). Mai la nord de 51° latitudine sudică, Vega se mișcă pe cer, rămânând în prejma limitei stelelor circumpolare. În jurul zilei de 1 iulie, Vega ajunge la punctul culminant, la miezul nopții. Trei stele luminoase prezente pe timp de vară, printre care și Vega, Altair din Aquila
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
o plantă anuală, atingând frecevent între 1 și 3 m înălțime, cu un trunchi mai mult ierbos, care crește de cele mai multe ori, ca orice altă plantă cățărătoare, pe tulpinile altor plante, pe bețe sau garduri. Este cultivată la aproape toate latitudinile, ocupând o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare, adică o treime din terenul consacrat legumelor. Frunzele plantei sunt lungi de 10-25 cm, de formă penat-compusă, având 5-9 frunzulițe, fiecare dintre acestea având până la 8 cm lungime, cu margini serate
Roșie () [Corola-website/Science/308106_a_309435]
-
un guvern comunist. Paralela 38 a devenit, treptat, o barieră politică între cele două regiuni. Deși negocierile de unire au continuat în lunile de dinaintea războiului, tensiunile s-au intensificat, iar raidurile și încăierările la nivelul paralelei de 38 de grade latitudine nordică au continuat. Situația a luat amploare atunci când Coreea de Nord a invadat, la 25 iunie 1950, teritoriul Coreei de Sud. Acest act este considerat ca fiind primul conflict armat important din Războiul Rece. În anul 1950 Uniunea Sovietică a boicotat Consiliul de Securitate
Războiul din Coreea () [Corola-website/Science/308167_a_309496]
-
de înaltă altitudine în alternanță cu întunericul. Realizând multiple experiențe complexe care modelau acțiunea radiației spectrului solar cu diferit raport dintre energia sumară a radiației albastre, violete și ultraviolete și energia razelor roșii a stabilit că radiația solară, caracteristică zonei latitudinii de 22°, ce corespunde condițiilor muntoase și pre-muntoase, este factorul principal ce induce mutații și recombinații la plante. Aceste rezultate au stat la baza noțiunii conceptuale despre formogeneza ereditară, conform căreia procesele formogenezei pot fi dirijate prin acțiunea radiației solare
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]
-
1995. Proxima Centauri a fost între timp subiect de studiu al majorității observatoarelor cu raze X, printre care se numără și ’’XMM-Newton’’ și ’’Observatorul de raze X Chandra’’. Din cauza declinației sudice a sa, Proxima Centauri poate fi observată doar la latitudinile aflate la sud de paralela 27° nord. Lumina piticelor roșii, adică cea a stelelor ca Proxima Centauri, este prea slabă pentru ca un om să poată vedea steaua respectivă cu ochiul liber, de pe Terra. Chiar și văzută de pe Alpha Centauri, steaua
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
Robert, cei doi copii ai acestuia. Impresionați de starea copiilor, lordul și soția sa hotărăsc să se îmbarce într-o expediție de salvare. Marea problemă este că pe hârtia mesajului coordonatele naufragiului fuseseră șterse parțial, astfel încât nu se cunoștea decât latitudinea (37 de grade); astfel, expediția ar trebui să facă înconjurul pământului de-a lungul celei de-a 37 paralele Sud. Mesajul mai conține câteva indicii sub forma unor cuvinte în trei limbi: engleză, franceză și germană. Textul este lacunar, chiar
Copiii căpitanului Grant () [Corola-website/Science/306613_a_307942]
-
față, este vorba de ocolul Pământului la sud de Ecuator, de-a lungul paralelei sudice de 37°. Sunt vizitate America de Sud, Oceania, Australia. Africa este omisă, deoarece Capul Bunei Speranțe, punctul ei cel mai sudic, este situat la 34°21′29″ latitudine sudică. La trecerea prin Australia autorul prezintă intensa activitate de căutare a aurului — «gold rush» - care i-a animat pe aventurieri de-a lungul secolului XIX (mai puțin secolul trecut), în Africa de Sud, California, Alaska și Australia. În America de Sud sunt interesante
Copiii căpitanului Grant () [Corola-website/Science/306613_a_307942]
-
Dintre multele tuneluri vulcanice existente pe insulă, Cueva del Viento din nordul orașului Icod de los Vinos este cel mai mare, chiar din Uniunea Europeană. Tenerife este cunoscută în lume ca „Insula eternei primăveri” (Isla de la Eternă Primavera). Insula fiind la latitudinea Deșertului Sahara se bucură de o climă caldă pe tot parcursul anului cu o medie de 20°-22 °C iarnă și 26°-28 °C vară. Climă temperata este controlată în mare măsură de vânturile alizee, a căror umiditate este concentrată
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
al orașului "" este domnul Christian Hervy, ales pentru perioada (2001 - 2008), iar la alegerile din anul 2008, a fost reales pe perioada 2008 - 2014. Din mai 2014 doamna Stéphanie Daumin îndplinește funcția de Primar al orașului. Are următoarele coordonate geografice: - Latitudine: 48°45'59" N. - Longitudine: 2°25'12" E. Altitudinea variază între 83 m (min.) și 94 m (max). Suprafața este de 4,22 km². Populația orașului era, la recensământul din 1999, de 18.149 de locuitori, densitatea populației fiind
Chevilly-Larue () [Corola-website/Science/306841_a_308170]
-
critic, cauzând . Considerând că traseele de migrație ale balenei albastre se bazează pe temperatura oceanică, o perturbare a acestei circulații, care deplasează apa caldă și rece pe Glob, ar putea avea un efect asupra migrației. Balenele își petrec vara la latitudini mari, în zone reci, unde se hrănesc în ape ce abundă în krill; ele iernează la latitudini joase, în zone calde, unde se împerechează și nasc. Schimbarea temperaturii oceanice ar putea afecta și proviziile de hrană ale balenei albastre. Încălzirea
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
a acestei circulații, care deplasează apa caldă și rece pe Glob, ar putea avea un efect asupra migrației. Balenele își petrec vara la latitudini mari, în zone reci, unde se hrănesc în ape ce abundă în krill; ele iernează la latitudini joase, în zone calde, unde se împerechează și nasc. Schimbarea temperaturii oceanice ar putea afecta și proviziile de hrană ale balenei albastre. Încălzirea și scăderea salinității ar putea determina o schimbare semnificativă în abundența și locația krillului. Muzeul de Istorie
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
plane), precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri. Începuturile măsurătorilor terestre în România pot fi localizate începând din secolul al XVIII-lea, când s-au executat determinări de longitudini și latitudini asupra orașelor București și Târgoviște de către astronomul și ecleziastul român de origine greacă Hrisant Nottara (rezultatele au fost publicate la Paris în anul 1716, în lucrarea „"Introductio ad geographiam et sphaeram"”) și de către astronomul italian de origine dalmată Ruggiero Giussepe
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]
-
Rio de Plata din noiembrie până în aprilie. Pentru restul anului curentul se extinde spre nord ajungând la lat. 25șS în iunie. Pe coastele Africii circulă "curentul Benguela" care se împarte și în "curenții Agulhas" odată cu trecerea Capului Bunei Speranțe. La latitudini mai mari curentul devine variabil, apoi înspre nord are direcție progresivă spre vest menținând o viteză de jumătate de nod. Se dezvoltă între august și octombrie, cât mai departe de Golful Walvis. O deplasare considerabilă spre ecuator a izotermelor este
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
nordică. În partea inferioară a zonei, valorile maxime ale umezilii relative oscilează în jurul valorii de 71% (în luna iulie), iar cele minime în jurul a 78% (luna ianuarie). Amplitudinea variațiilor continuă să scadă pe masura creșterii latitudii până în jurul a 32ș latitudine ajungându-se la 75-76%. La latitudini mai înalte se înregistrează din nou o creștere a amplitudinii, atingându-se variații maxime între 38ș-42ș latitudine la o umiditate relativă de 80-84% (lunile iulie si ianuarie). În emisfera sudică, la latitudini peste 57ș
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
valorile maxime ale umezilii relative oscilează în jurul valorii de 71% (în luna iulie), iar cele minime în jurul a 78% (luna ianuarie). Amplitudinea variațiilor continuă să scadă pe masura creșterii latitudii până în jurul a 32ș latitudine ajungându-se la 75-76%. La latitudini mai înalte se înregistrează din nou o creștere a amplitudinii, atingându-se variații maxime între 38ș-42ș latitudine la o umiditate relativă de 80-84% (lunile iulie si ianuarie). În emisfera sudică, la latitudini peste 57ș variațiile sunt foarte reduse, umezeala relativă
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
a 78% (luna ianuarie). Amplitudinea variațiilor continuă să scadă pe masura creșterii latitudii până în jurul a 32ș latitudine ajungându-se la 75-76%. La latitudini mai înalte se înregistrează din nou o creștere a amplitudinii, atingându-se variații maxime între 38ș-42ș latitudine la o umiditate relativă de 80-84% (lunile iulie si ianuarie). În emisfera sudică, la latitudini peste 57ș variațiile sunt foarte reduse, umezeala relativă înregistrând valori de 85%. Zona ecuatorială se caracterizează printr-o nebulozitate ridicată, practic constantă pe tot timpul
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
a 32ș latitudine ajungându-se la 75-76%. La latitudini mai înalte se înregistrează din nou o creștere a amplitudinii, atingându-se variații maxime între 38ș-42ș latitudine la o umiditate relativă de 80-84% (lunile iulie si ianuarie). În emisfera sudică, la latitudini peste 57ș variațiile sunt foarte reduse, umezeala relativă înregistrând valori de 85%. Zona ecuatorială se caracterizează printr-o nebulozitate ridicată, practic constantă pe tot timpul anului. Valorile medii identificate sunt 6 și 7. Regiunea cu nebulozitate maximă (media anuala 7
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
unele excepții: zona situată pe coastele de est ale Americii de Sud până în apropiere de 30ș lat. S, unde nebulozitatea nu atinge în general valori mari. Începând însă de la lat. peste 40ș nebulozitatea crește puternic spre sud (valori 6 si 7). La latitudini medii ceața de advecție se formează în general în sezonul rece, acoperind zone întinse și prezentând grosimi de sute de metri. Ceața de advecție este însoțită de vânt cu viteze cuprinse între 4-16 noduri. Este mai des întâlnită pe coastele
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
lat. 50ș S și 55ș S. Regiunea cuprinsă între aproximativ lat. 40ș S și 50ș S, prin care trec rutele navelor ce se îndreaptă spre părțile sudice ale Africii, spre America de Sud, este cunoscută sub denumirea "roaring forties" ("vuietul de la 40ș latitudine"), iar vânturile de vest care suflă în această regiune sunt denumite "forties". În prezent, navele de transport moderne evită "să coboare" la latitudini mai mari de 40ș S deoarece în aceste zone marea este permanent foarte agitată, nebulozitatea atinge valori
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
îndreaptă spre părțile sudice ale Africii, spre America de Sud, este cunoscută sub denumirea "roaring forties" ("vuietul de la 40ș latitudine"), iar vânturile de vest care suflă în această regiune sunt denumite "forties". În prezent, navele de transport moderne evită "să coboare" la latitudini mai mari de 40ș S deoarece în aceste zone marea este permanent foarte agitată, nebulozitatea atinge valori ridicate, cad precipitații care reduc considerabil vizibilitatea, iar în timpul nopții există riscul coliziunii cu aisberguri. "Pamperos" sunt vânturi de sud-vest, care ating brusc
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
zona “Alfa” zona a River Plate, situate între 550 30’ W și 560 15’ W, reprezentând coasta și limitele River Plate cu Argentina. b) zona “ Bravo” reprezentând zona dintre meridianele ce încadrează Punta Yeguas și Punta Brava, coasta și paralelul latitudinii de 350 01’ S. De asemenea cuprinde canalul de access pre portul Montevideo, anteportul și bazinele. Anteportul este la N de intrare, după dig și are 27 ft adâncime, dartrebuie dragat, nu există spațiu decât pentru 5 nave. Portul este
Portul Montevideo () [Corola-website/Science/307408_a_308737]