4,839 matches
-
familie lexicală, "imagine" și "imaginație", aveau deja o lungă istorie semantică, așa cum atestă numeroase scrieri, fie antice grecești, fie ale creștinismului primitiv 14. La ele este necesar să trimitem pentru a urmări semele comune, în relație cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau contextual, fundamentale pentru gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu sensul de "apariție", "iluzie" sau "imaginație" - așa cum apare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reașeza mult mai târziu noțiunea, cu noi înțelesuri, dintre care pe unele le folosim și astăzi. Componenta politică explicită s-a estompat în timp, în favoarea unor seme înrudite sau a unor vecinătăți semantice, și datorită influenței celorlalte cuvinte din familia lexicală, imagine și imaginație - toate trei cu o mare relevanță teoretică pentru instituțiile puterii și pentru diseminarea și susținerea ideologiilor lor în imperiul creștin. Totuși, episodul roman a fost cel care a impus în gândirea colectivă imaginea puterii sacre ca factor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
apoi în cele latine: phantasía/ imaginatio,19 eikōn/ imago, mŷthos/ narratio, anamnēsis/ memoria, istoria / historia, chronos/ tempus. Toate acestea au pregătit, am putea spune, un teren fertil pentru alte semantisme învecinate, precum cel al imaginarului, nu neapărat înrudite lexical, dar care puteau fi aduse în aceleași contexte, datorită temelor comune în care erau ancorate. Tocmai de aceea, este firesc ca o parte din sememele termenilor din aceeași familie lexicală sau de la termeni complet diferiți să-i fi hrănit cuvântului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
alte semantisme învecinate, precum cel al imaginarului, nu neapărat înrudite lexical, dar care puteau fi aduse în aceleași contexte, datorită temelor comune în care erau ancorate. Tocmai de aceea, este firesc ca o parte din sememele termenilor din aceeași familie lexicală sau de la termeni complet diferiți să-i fi hrănit cuvântului sensul consacrat prin ritual. Relevant este și faptul că astăzi cuvintele din limbile moderne, derivate din dubletele etimologice amintite mai sus, sunt repere conceptuale definitorii în discursul identitar, dar și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
trecutului și reprezentarea lui prin povestirea istorică). În vecinătatea termenului care denumește timpul, în latină cel puțin, se regăsesc două familii de cuvinte, derivate prima din temperō,20 a doua din tempestăs,21 și care conțin, în baza unei rădăcini lexicale comune, aceleași sememe, de "ordine" și "moderare" temporală. În baza unor scheme narative ce le vor încadra ulterior ca "gen" major de scriitură antică și medievală, dar mai ales ca mărturie documentară, historiae (inclusiv cronicile) recurg la decuparea timpului în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pas une collection d'images additionées, un corpus, mais un réseau où le sens est dans la relation. (Thomas 15) Prinse într-o amplă țesătură semantică, cu determinări fluide, dar ajustate de situațiile în care sunt utilizate cuvintele, aceste familii lexicale se învecinează și se influențează în funcție de uz și de contexte. Traseele posibile din interiorul câmpului lingvistic scot la iveală următoarele aspecte: funcția imaginativă este decisivă pentru vocabularul care descrie procesele de memorare; toate procesele de memorare au un purtător comun
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
povestitor); totodată, din sensul de bază,22 și cuvintele mai specializate: făbulōsē (adv. în chip fabulos, ca în povești), făbulōsus (adj. legendar, fabulos) și făbulor (vt. dep. a vorbi, a sporovăi).23 Funcția de povestire cu specific fantastic aduce familia lexicală proprie în zona de interes a imaginarului, în mod complementar față de cea istorică ("mimetică") sau de cea mitică ("simbolică"). Latina medie ne-a lăsat moștenire câte trei termeni pentru aceeași noțiune, povestire, respectiv pentru rolul său corespondent, povestitor, dar toți
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
absentului", iar pe cel din greacă pentru "reelaborarea absentului".25 Procesul de reelaborare dovedindu-se mai dificil decât reținerea (imaginea a ceea ce e absent se fixează, e ușor de repetat), fantezia înclină către ireal mai mult decât imaginația. Concordia această lexicală nu e însă întotdeauna foarte clară, deși distincția se menține în timp. Grecescul phantasia a fost tradus în latină în trei feluri: visiō,26 imaginatio și transliterarea phantasia (poetica). Într-o abordare cronologică, visio e atestat primul, la Cicero, la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în prima analiză a genealogiei imaginarului am urmărit ceremonialul roman al glorificării, pe care l-am corelat cu diverse aspecte ale ritualului similar din cetatea greacă, dar și cu scurte analize ale unor noțiuni învecinate semantic și conceptual sau înrudite lexical (prezente în texte gecești și latine), în a doua sondare am căutat să prezint unele elemente de teorie, la Platon și la Aristotel, care au putut modela viziunea asupra exercițiului puterii în lumea greco-romană și ulterior în cea creștină. În
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
coajă. Vorba ceea: Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, Să mă mir ce m-a găsit." O dată priceput mecanismul povestitorului, suntem luați de veselia lui și enunțarea goalei formule: vorba ceea trezește râsul. Mai este și o erudiție strict lexicală de cuvinte cu sonuri năstrușnice, mai degrabă cacofonice, precum una de cimilituri și zicători, produse, ca la Anton Pann, pentru aspectul lor bufon: "Lată - peste lată, peste lată - îmbujorată, peste îmbujorată - crăcănată, peste crăcănată - măciulie, peste măciulie - limpezeală, peste limpezeală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la nici una din prerogativele sale, pe care caută a și le prelungi postum prin dispoziții testamentare, și luptă până la ultima energie cu moartea anulatoare a voinței sale. Un mare talent oratoric și poetic susține această creație. Tendința e spre coloare, lexicală și vizuală, și e de mirare cum dramaturgul a putut absorbi în evocarea Moldovei atâtea muntenisme ("numa", "dada", "ăsta", "dește", "ăl", "acușica" etc.). Dezlănțuirea oratorică este extraordinară, truculența sublimă, la nivelul poeziei lui V. Hugo și M. Eminescu: " Oh! pădure
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ahile, Nestor vorbește ardelenește-popește și se îmbracă aproape ca un țăran, cu veșmânt mițos, încălțîndu-se cu opinci. Priam își ține sculele, ca fetele de țară zestrea, prin sipete. Prânzurile sunt hoțești, după tipicul Filimon și Hogaș. Tălmăcitorul își adună forțele lexicale acolo unde comparația este mai rurală: Cum pe la țară venind din laturi protivnice argații Seceră brazde prin holda de grâu sau de orz pe pământul Unui bogat moșier și dese poloagele pică; Astfel troienii și aheii se tot secerau cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
extragă dintr-însele savoarea estetică. ă...î Nota personală a acestei lucrări e analiza intuitivă și oarecum gustativă a unui senzual foarte impresionabil, a unui benedictin vioi, malițios și onctuos, foarte dotat să-și agrementeze rezultatele investigației sale cu savori lexicale deosebite. Arta criticului e în fond aceea de insidioasă comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund în totul caracterizării, vibrația intelectuală se furișează, ca "inefabilul" liric; poetul se realizează în istoriograf
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trebuie subliniat însă și un al treilea element al definiției, finalitatea estetică a organizării materialului în structură, ceea ce înseamnă atât, o intenție permanentă , a scriitorului (conștientă sau nu) care, de fapt include opțiunile lui verbale la toate nivelele (sonore, gramaticale, lexicale, semantice), cât și valoarea artistică, înțeleasă ca criteriu ultim de evaluare, atât a materialului de către scriitor cât și a operei de către cititor și critic. "Structura, semnul și valoarea formează trei aspecte ale aceleiași probleme și nu pot fi separate în
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
antiteza și paralelismele)" (p. 233). Citatele dovedesc o anumită fluctuație a limitelor stratului al doilea, deoarece primul se referă la unități "de sens" (== semantice) și sintactice, iar celălalt, vorbind de gramatica poeziei, include fonologia (!) și apoi unități morfologice, sintactice și lexicale. Cercetarea modernă a convenit însă că stratul "gramatical" (Jakobson vorbește și el de "gramatica poeziei") se referă la nivelul morfosintactic al expresiei și, eventual, ar putea include și pe cel lexical, în sensul stabilit în citatul al doilea de mai
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
poeziei, include fonologia (!) și apoi unități morfologice, sintactice și lexicale. Cercetarea modernă a convenit însă că stratul "gramatical" (Jakobson vorbește și el de "gramatica poeziei") se referă la nivelul morfosintactic al expresiei și, eventual, ar putea include și pe cel lexical, în sensul stabilit în citatul al doilea de mai sus. A analiza cuvintele din punct de vedere lexical înseamnă a studia proveniența lor istorică (neologism sau arhaism, turcism sau galicism etc.), nu a studia sensul lor propriu-zis (sens propriu sau
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Jakobson vorbește și el de "gramatica poeziei") se referă la nivelul morfosintactic al expresiei și, eventual, ar putea include și pe cel lexical, în sensul stabilit în citatul al doilea de mai sus. A analiza cuvintele din punct de vedere lexical înseamnă a studia proveniența lor istorică (neologism sau arhaism, turcism sau galicism etc.), nu a studia sensul lor propriu-zis (sens propriu sau sens figurat, și aici, sens metaforic, simbolic etc.). Acest din urmă aspect este urmărit exclusiv de semantică. De
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
propriu sau sens figurat, și aici, sens metaforic, simbolic etc.). Acest din urmă aspect este urmărit exclusiv de semantică. De aceea, cred că Wellek și Warren se referă, pentru stratul al doilea al poeziei, numai la cel gramatical (morfosintactic) și lexical, intenție vizibilă de altfel în conducerea discuției concrete, configurând stratul al treilea numai pe bază semantică. Rămâne însă de precizat și faptul că cei doi teoreticieni par a grupa în stil și stilistică numai aspecte ale operei relative la acest
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
pe durata interacțiunii. 2.2.1. Alcătuiesc clase de indici de alocutivitate: vocative nominale și pronominale, interjecții, imperative, formule de politețe, întrebări de confirmare etc. (singure sau în amalgam). Aceste mărci înglobează elemente eterogene din punct de vedere structural: elemente lexicale sau gramaticale, simple sau compuse, locuțiuni verbale, îmbinări libere (sintagme, propoziții sau fraze). 2.2.2. Elementele alocutive sunt utilizate prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul de comunicare oral). În textele scrise, alocutivele devin
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
în -ește (-icește), -mente și -iș (-îș) în dicționare și în corpus, urmărindu-se inventarul, productivitatea și folosirea acestora în cinci tipuri de texte (jurnalistice, literare, științifice, juridice și de română vorbită). În a doua parte vor fi analizate construcțiile lexicale adverbiale de tipul în mod/din punct de vedere + adjectiv 3, arătându-se, de asemenea, frecvența acestora, marcarea stilistică și relațiile de sinonimie în care pot intra. A fost folosit un corpus de texte jurnalistice (pentru capitolul 2. au fost
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
sursă importantă pentru dinamica adverbialelor descrise 5. La finalul textului au fost atașate patru anexe, care ilustrează sintetic faptele prezentate: Anexa I. Frecvența adverbelor în -mente în corpus; Anexa II. Frecvența adverbelor în -ește (-icește) în corpus; Anexa III. Expresiile lexicale adverbiale în corpus (compatibilitatea semantică a adjectivelor cu principalii categorizatori adverbiali de tipul în mod/din punct de vedere); Anexa IV. Compatibilitatea semantică a adjectivelor absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
locuitori, a unui popor etc.). Multe adverbe terminate în -icește au valoare categorială 8 și reprezintă, de cele mai multe ori, variante marcate stilistic în comparație cu sinonimele lor "scurte" (adverbe nemarcate morfematic cu un corespondent adjectival în -ic sau -al) ori cu expresiile lexicale adverbiale obținute prin recategorizarea adjectivului, dintre care din punct de vedere + adjectiv este reprezentativă. Printre unitățile cu o frecvență mare în corpus se numără: firește (714 ocurențe), sufletește (110), omenește (92), nebunește (62), regește (55), orbește (52), creștinește (40), prostește
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
tipul în mod/chip actual (vezi Anexa IV). Cele mai frecvente dintre adverbele în -mente, în unele apariții, reprezintă o alegere morfologică ce pare neutră, nemarcată, fiind, pe de o parte, sinonime mai economice (pentru că sunt mai sintetice) ale expresiilor lexicale adverbiale (esențialmente - în mod/chip esențial, din punct de vedere esențial, realmente - în mod/chip real, vezi Anexa IV) și/sau ale unor construcții prepoziționale (finalmente - "în cele din urmă", DEX on-line; totalmente - "cu totul, în întregime, cu desăvârșire", DEX
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
juridic). Puținele adverbe nemarcate sau familiare în -iș (-îș) atestate în corpusul lucrării se găsesc în textele literare și jurnalistice, fiind folosite mai ales în româna vorbită (deși corpusul, prin limitarea lui, nu probează acest fapt). 3. ASPECTE PRIVIND EXPRESIILE LEXICALE ADVERBIALE DE MOD ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ Vor fi descrise în continuare, sub raportul frecvenței și al utilizării în cele cinci tipuri de texte (jurnalistice, literare, științifice, juridice și de română vorbită), expresiile lexicale adverbiale 24 construite pe baza unui
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
acest fapt). 3. ASPECTE PRIVIND EXPRESIILE LEXICALE ADVERBIALE DE MOD ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ Vor fi descrise în continuare, sub raportul frecvenței și al utilizării în cele cinci tipuri de texte (jurnalistice, literare, științifice, juridice și de română vorbită), expresiile lexicale adverbiale 24 construite pe baza unui adjectiv nepronominal cu ajutorul categorizatorilor 25 adverbiali în mod, într-un mod, la (un) mod, în modul, la modul, în maniera/ă, într-o manieră, în chip, într-un chip, în chipul, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]