4,609 matches
-
vă mulțumesc pentru gestul Dumneavoastră atât de prietenesc de a scrie despre Matei Iliescu al meu. Emoția produsă de rândurile Dumneavoastră a fost pentru mine adâncă, durează și acum. Voi rămâne totdeauna convins că am În Dumneavoastră cititorul afectuos și luminat dorit de oricine. Vroiam să vă spun, În continuare, ceva despre cartea mea, despre care mi-ați făcut onoarea de a scrie cu atâta căldură, despre ce știu eu că au fost intențiile mele scriind-o și despre contextul exact
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sub bolta Înstelată a geometriei și vă sunt astfel de două ori obligat. Devine, din acest moment, un subiect de studiu felul În care se așază una lângă alta cărțile Dumneavoastră, cum decurg una din alta. O voință inflexibilă și luminată le conduce, le structurează, le supune planului unei construcții unice. Necesară, de asemenea, Începând de acum, o istorie a temelor (sens muzical), o reprezentare grafică a lor pentru ca lectura Întregului, Începând cu prima Dumneavoastră carte, să fie conformă spiritului În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un concert În memoria lui Oleg Kagan, iar În program a mai fost și o Odă de Stravinsky În memoria Nataliei Kussevitsky; Natalia a mai cântat și concertele de Haydn și Schumann. Afară ger, viață dificilă, iar sala Filarmonicii caldă, luminată și arhiplină; se cer „bilete În plus”; concerte - seară de seară. Pentru această premieră de la 25 ianuarie am anulat o călătorie În SUA, unde la 16, 17, 18.01, Într-un concert al National Orchestra din Washington, se cânta În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
timp nici chiar pentru Întâlnirea cu un marțian ca mine, nu era deloc efigia „spiritului destructiv”, atribuit alogenilor. Încastrat solid În cultura țării sale, Z. Ornea, om și cărturar al locului, a fost, mai curând, un constructor sedentar, obsedat și luminat de literele românești și luminându-le, la rândul său, cu dragoste, devoțiune și discernământ. Zigu se odihnește, În sfârșit, acum, În pământul țării unde s-a Încheiat neobosita sa „Înrădăcinare” intelectuală de o viață. Fie-i, măcar acum, țărâna ușoară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ce plictiseala, tristețea, visul și frenezia puteau Întruni”... Roman zguduitor, fără a se putea spune cât este „un roman”, Inimi cicatrizate Își amplifică ecourile În jurnalul de sanatoriu, apărut postum, În 1971, prin grija lui Sașa Pană și intitulat Vizuina luminată. Cum observa S. Iosifescu, efortul de obiectivare romanescă este Întregit, În aceste pagini strict memorialistice, de scrupulul exactității și al nuanțării libere de orice Îngrădire compozițională. „Conștiința aceluia care a afirmat că ceea ce s-a petrecut și ceea ce a imaginat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Răsărit nu este la fel cu colegul său din Franța, Anglia sau Elveția, nici cu cel venit din Brazilia. Nu, nu doar scrisorile Își schimbă vibrația. Tensiunea zilnică vine din succesiunea și alternanța de șocuri ale normalității. Străzile puternic luminate, casele Încălzite, autobuzele cu orar regulat, magazinele multe și pline. Ambalajul, adică, foarte atrăgător. Un prieten Îmi spunea: „cea mai importantă este aici industria ambalajului”. Nu știu dacă este, Într-adevăr, cea mai importantă, dar rămâne, cu siguranță, una dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nepotrivită. Am deschis ușa. Un domn elegant. Pantaloni gri, haina bleumarin. Ochelarii cu ramă subțire, În acord cu figura delicată și deschisă. - Mă numesc... Numele nu-mi spunea nimic. - Sunt poștașul dumneavoastră. O, da! Aha, desigur, da, da. Am tresărit, luminat. M-a Întrebat din ce țară vin, pentru cât timp, cum mă simt la Berlin. O, foarte drăguț, da, da, foarte drăguț din partea acestui domn amabil să se intereseze de mine! I-am mulțumit. Zâmbea, voia să adauge ceva. M-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
persoane Înconjurându-i, Învăluindu-i ca acea sferă imensă care ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu un ochi străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie, de-a lungul, o urmă inexplicabil șerpuită. În camera slab luminată se simți deodată o vastă singurătate rece, strălucitoare ca amiaza”. Tocmai această bruscă Însingurare aduce, dintr-o dată, aproape, primejdioasa lume vie din afară, de departe. „Un nedeslușit sentiment al lumii din jurul lor Îi făcu să se agațe unul de celălalt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
umbră, aveam impresia că mă pot Îndepărta, că pot exista fără tine. Ai avut și tu acea senzație - cum totul se suprapune uneori, vezi lucrurile din jurul tău Întregi și distincte așa cum le știai și le mai vezi o dată palide, slab luminate și temătoare, de parcă ar fi fost deja privite de un ochi străin, de către altcineva? Am vrut să te iau și să te forțez să intri din nou În sufletul meu - și În același timp să te Îndepărtez și să mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care n-a văzut-o. Furându-i patria. El, patriotul legitimist”. Tocmai el, care se opusese legitimării puterii comuniste asupra țării sale. Eroul cărții, concepută ca o lungă scrisoare, este de fapt don Guido, un preot pensionat, un credincios luminat, scrutând labirintul senectuții, dar și memoria, deci și ipotezele contradictorii ale morții generalului Krasnov, pe care Îl cunoscuse personal. La capătul intensei investigații și introspecții, părintele crede a descoperi că faimosul visător ar fi trebuit să moară ca un „om
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dintre solii voluntari și anonimi ai lor către Zamolxe... Primul copil al unei familii de români gospodari vrednici din Sâmbăta de Sus, comună răsărită din Țara Făgărașului, a dat de mic semne de posibilități intelectuale alese, pe care părinții săi, luminați, au înțeles să le cultive, cu toate greutățile ce le comporta pe atunci pentru un țăran, chiar dintre cei fruntași ca stare materială, școlarizarea unui copil la oraș, mai ales la studii superioare. Ajuns elev al liceului „Radu Negru” din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nici cele care indică „deschide“ sau „închide“, nici măcar butonul care se apasă în caz de avarii. Cu alte cuvinte, absolut nimic. Din pricina asta mă simțeam complet izolat de lume. Nu numai lipsa acestora mă îngrijora, dar și cea a săgeților luminate care indică urcarea sau coborârea, precum și absența plăcuței care arată sarcina maximă și a celei cu marca de fabrică. Ca să nu mai vorbim de ieșirea în caz de urgență. Aveam senzația că fusesem închis într-un cavou. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
flutura puternic lanterna în față. A zis ceva, dar n-am auzit din pricina zgomotului apei. Nici nu-i puteam citi pe buze pentru că era prea întuneric. Chiar n-aveam idee ce voia de la mine. Am ajuns la un loc ușor luminat. Am luat-o înainte, în sus pe scară, și ea venea după mine. Tare mult am mai urcat... treaptă cu treaptă. Când coborâsem, din pricina întunericului nu realizasem cât fusese de periculos. Abia acum m-a apucat amețeala și m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aproape de ea. — E în ordine? Suntem pe drumul cel bun? am întrebat. — Da, cel puțin deocamdată. — De unde știi? — Nu ți-e suficient că știu? A luminat pământul cu lanterna. Vezi? Uită-te bine! M-am aplecat și am privit petecul luminat. Sclipea argintiu. Am întins mâna ca să văd despre ce e vorba. Erau clame. — Vezi? Suntem pe drumul cel bun, spuse fata autoritar. Bunicul a trecut pe-aici. Știa că o să pornim în căutarea lui și a marcat drumul cu clame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vreo invenție de-a ta? întrebă ea. Am clătinat din cap. Nu mai văzusem craniul sclipind. Nu era lichen fosforescent, pentru că luminițele ar fi fost alternative și ar fi sclipit doar pe întuneric. Înainte de a adormi, nu l-am văzut luminat. Dar nici mână de om nu era la mijloc. Ar fi fost imposibil ca o ființă umană să realizeze o asemenea lumină caldă și liniștitoare. Era cu siguranță una artificială, anormală, care depășea puterea noastră de înțelegere. I-am îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
propună, cu destule stângăcii, o terminologie gramaticală românească, derivând formațiuni noi din rădăcini latine. Chemare la tipărirea cărților românești și versuri pentru îndreptarea tinerilor (1821) conține un adevărat program de luminare a neamului prin cultură. Se cer școli, cărți, bărbați luminați. O înștiințare, apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” din 1842, îl menționează pe D.-L. ca autor al unor lucrări în manuscris ce ieșeau din sfera didactică, fără a trăda interesul instructiv-educativ: Istoria romanilor de la zidirea Romei, Istoria
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
Bolii i se poruncește să iasă și să piară „Ca roua de soare, / Ca spuma de mare”, duhurilor rele li se spune: „Vă duceți în gura vântului / Să vă loviți de toarta pământului”, iar bolnavului i se urează „Să rămâie luminat / Ca argintul cel curat, / Ca aurul strecurat”. Prin puterea de expresie și bogăția reliefului verbal, d., în care sunt păstrate nenumărate forme arhaice de limbă românească, a influențat poeți ca Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Barbu, V. Voiculescu, Tudor Arghezi
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
Pravoslovnică învățătură (1794). Interesante prin ideile culturale și de filosofia istoriei, de inspirație iluministă, rămân textele ce prefațează un Antologhion (1786), un Triodion (1798) și o Loghică (1826). Prefața la Antologhion conține un scurt istoric, în stil hagiografic, al cărturarilor luminați - Damaschin, Chesarie, Filaret - din centrul cultural-teologal de la Râmnic. Prefața la Triodion dezvăluie idei legate de specificul culturii românești: în descendența culturii „romane” de Răsărit, aceasta evoluează pe un traiect distinct în cadrul civilizației europene. Progresul însuși este pentru clericul G. nu
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
de Răsărit, aceasta evoluează pe un traiect distinct în cadrul civilizației europene. Progresul însuși este pentru clericul G. nu atât produsul rațiunii, cât darul providenței pentru oameni. Sunt evidente reacția antiturcească și încercarea de a-i îngloba pe români între neamurile luminate ale Europei. Tendința cărturarului este de a îmbina concepțiile desprinse din tradiția poporului român cu ideile vehiculate de iluminism. „Patria” și obștea sunt concepte ce își fac loc în gândirea lui G. Cunoscător al trecutului, el citează în sprijinul ideilor
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
banchetul” elocinței de amvon în literatura română veche. Pentru Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, carte apărută la București în 1691, frații Greceanu au compus și predosloviile: Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarab Voievod, de mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumânească, „o prefață-dedicație” către domnul protector, și una, Cătră de bine voitoriul cititori, text în care satisfacțiile lumii pământești - între ele și întocmirile
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
trimiterile purtătoare de noblețe la întruchipările puse în circulație de scriitorii cei vechi greci și latini. Cu un an înainte, în 1692, G. scrisese în grecește prefața la Slujbele Sfintei Paraschiva celei Nouă și a Sfântului Grigorie Decapolitul. SCRIERI: Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarabă Voievod, den mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumânească și Cătră de bine voitoriul cititori (în colaborare cu Radu Greceanu), în Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
voitoriul cititori (în colaborare cu Radu Greceanu), în Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, București, 1691, reed. în BRV, I, 316-321; Stihuri politicești 8, asupra stemii a prea luminatului și blagocistivului domn Ioan Constantin B. B. voievod și Tuturor celor ce s-or întâmpla a ceti, pravoslavnicilor și ai noștri frați întru Domnul, bucurie, în Evanghelia greco-română, București, 1693, reed. în BRV, I, 331-335. Traduceri: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
, Mihail (5.XI.1819, Botoșani - 5.V.1844, Fălticeni), poet. Descendent dintr-o familie de boieri luminați (un frate, Iorgu, a colaborat, la „Biblioteca românescă” a lui Zaharia Carcalechi), C. a învățat în casa părintească cu pedagogul G. de Duchet și la gimnaziile din Pesta și Cernăuți. În 1837 era pregătit să pornească spre Germania, pentru desăvârșirea
CUCIURAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286547_a_287876]
-
altă identiate, de fiu spiritual al lui Nicolae Ceaușescu. Iar Cârmaciul îl adoptă și-l utilizează pentru a-l dubla pe fiul cel drept care nu avea nici pe departe calitățile celui înfiat. Copil teribil al anilor ’60, sprijinit de activiști „luminați”, afișând uneori o gesticulație de critic și reformator, poetul cucerește cititorii și pe unii dintre confrați. Prinzând gustul elogiilor și al cuceririi mulțimilor, dornic să ocupe primul loc între cei din generația sa, poetul nu se mai mulțumește cu acest
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au rănit inima de foametea aceasta ce se află înrădăcinată în sufletele a unor din părinți care își cresc copiii lor fără-nvățătură. Deci fieștecare om ce este învățat să cheamă om cuvântător, iar cel neînvățat este asemenea dobitoacelor.” Ierarh luminat, a sprijinit și a tipărit pe cheltuiala sa numeroase cărți: Alfavita sufletească spre folosul de obște (1755), Cereasca floare și Apostolul (1756), Psaltirea lui David (1757), iar în 1759 publică unele documente istorico-bisericești, adunate în lucrarea Despre lemnul sfintei cruci
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]