10,420 matches
-
afară era frig rău de tot, mai ales noaptea, și nu ieșeau din casă. Cafele și țigări dacă aveau și nu le mai trebuia nimic, priveau florile albe din corcoduși pe fereastră și se minunau de frumusețea lor pură, o mîngîiau pe Afrodita pe burtică, Doamne, ce minune! discutau despre animalele din ogradă și despre găinile care ouau mai rar. Eu, le povestea Roua în clipele ei de luciditate, am zece găini și iau trei ouă pe zi, iar o babă
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
încetițor copilașului abia schițat din burtica ei despre mămica cea iubitoare și despre cocoșelul de tăticu cel afumat de bucurie pentru că, fetița mamii, bărbații ăștia sînt niște copii mari, pe care trebuie să-i legeni ca să adoarmă și să le mîngîi frunțile în somn cînd visează urît și gem încordați, dar tăticul e bun și ne iubește pe amîndouă ... Ce înțelegea oare plodulețul ce prindea viață încetul cu încetul, cu răbdare și cu dragoste, ocrotit în acea lume lichidă prin care
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
camera ei. Plîngea de fericire și, cu toate că nu-și mai amintea mai nimic din visurile ei din acele clipe, amintirea tremurului interior mai mușca încă din intimitea trupul ei. Era amețită ca o floare care nu a mai fost demult mîngîiată de razele soarelui. Mirosul bărbatului îi mai excita nările, gustul fructului său îi mai parfuma buzele pofticioase, nu înțelegea încă ce sete adîncă o făcuse să-și dorească să-i guste bărbăția, poate era ofranda adusă de muritori zeilor, nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
părăluță, pentru că părăluța are petalele albe ... -Îmi pare rău că nu sînt o părăluță, oftează potirașul cu petalele albastre. -Nu-i nimic, zice ciuboțica, și tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele galbene, își ținea ochii închiși și se lăsa mîngîiată de razele soarelui. Vîntul abia adie prin fîneață și le mîngîie florilor obrajii. Ce chef ar avea el să zburde peste tot, să răscolească frunzele uscate și să se lupte cu norii cei dulci, care aduc cu ei apa cea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
sînt o părăluță, oftează potirașul cu petalele albastre. -Nu-i nimic, zice ciuboțica, și tu ești frumoasă ... Arnica, o floare cu petalele galbene, își ținea ochii închiși și se lăsa mîngîiată de razele soarelui. Vîntul abia adie prin fîneață și le mîngîie florilor obrajii. Ce chef ar avea el să zburde peste tot, să răscolească frunzele uscate și să se lupte cu norii cei dulci, care aduc cu ei apa cea hrănitoare ... dar e prea cald astăzi și n-are chef de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
transpirau emoționați cînd depuneau coroane de flori ce costau sute de milioane de lei la sărbătorile naționale și, în spatele lor, la nici douăzeci de metri, crăpau de foame în curtea orfelinatului de la Arcul de Triumf copiii cărora nimeni nu le mîngîia creștetele cu dragoste, sau cu milă, cel puțin ... Dar și noi aveam propria noastră problemă și uneori mă sufocam de durere că nu pot face mai mult pentru familia mea, totul era blocat, oamenii nu mai aveau nimic sfînt, numai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
să fie șef, și chiar era sau urma să fie numit într-o funcție importantă, Adelina nu reținuse prea bine sensul frazei, Gabriela abia mai respira, își privea soțul fascinată, cu uimire parcă și cu un devotament înduioșător, el o mîngîia din cînd în cînd, se apleca spre ea, o strîngea în brațe și o mîngîia pe umerii ei frumoși, de zeiță pufoasă, și o săruta pe buze. Mîncaseră încet, inginerul Marcu parcă nu se mai grăbea, dar asta era doar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Adelina nu reținuse prea bine sensul frazei, Gabriela abia mai respira, își privea soțul fascinată, cu uimire parcă și cu un devotament înduioșător, el o mîngîia din cînd în cînd, se apleca spre ea, o strîngea în brațe și o mîngîia pe umerii ei frumoși, de zeiță pufoasă, și o săruta pe buze. Mîncaseră încet, inginerul Marcu parcă nu se mai grăbea, dar asta era doar o impresie, constatase Adelina, dîndu-și seama că în orice făcea el punea multă seriozitate și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
terasă se deschide o priveliște amețitor de frumoasă. Dealurile sînt acoperite de pădurea de stejari și ici-colo cîte un brad imens se avîntă cu mîndrie spre cerul de sticlă. Cîte un acoperiș roșu pare a fi o floare de mac mîngîiată de îngeri, păsările plutesc ca într-un vis peste acest decor iar noi ne ținem respirația de emoție, ca nu cumva să tulburăm acest pieisaj emoționant de pașnic. Nici un amănunt nu este violent în natură și nu ne bruschează imaginația
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
Esterei, nu se putea abține să nu caute cu privirile vreo crenguță de salcie cu mîțișori pufoși, pe care voia să i-o ofere ca un cavaler alesei inimii lui, cu smerenie și cu recunoștiință pentru devotamentul cu care îi mîngîia ea existența, dar din cînd în cînd mintea lui se reîntorcea la marile teme ale Universului și căuta energii noi, ca să le adauge celor trei energii fundamentale, pe care se sprijinea materia, cum ar fi energiile sprirituale, ale gîndului, ale
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
și spațiului și, mai presus de toate acestea, energia iubirii, ce îi dădea vieții nu numai un înțeles major, dar îi și oferea o motivație existențialistă, drumul continua să se aștearnă cu blîndețe sub pașii lor și cerul parcă le mîngîia frunțile, of, Doamne! a exclamat la un moment dat Mancuse, copleșit de aceste senzații, fericirea este, pînă la urmă, atît de simplă ... Cînd au ajuns pe culme, s-au oprit să răsufle și au privit cu încîntare satul ce se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
brusca pe bărbați cu orgoliul că ea una nu depinde de capriciile nici unui purtător de mustață, declara senină că preferă să se masturbeze, decît să le înghită hăndrălilor toate toanele, avea și o prietenă grăsunică, o dulcinee tocmai bună de mîngîiat, pentru că altceva nici nu inspira, era ca o mîță imensă și pufoasă, și ele două jucau spectacolul inocent al fetelor scîrbite de virilitatea brutală a masculilor, pentru că două fete sînt ca o simfonie a naturii, un bărbat și o femeie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
lui, ca bărbat puternic, numai s-o iubească, mai trebuia să-i și dovedească acest lucru prin fapte și gesturi, și nevestica cea rîzgîiată se înduioșa de atîta iubire și îl spăla pe picioare, îl băga în așternuturi și îl mîngîia pe frunte pînă adormea făcut covrig ca un cîine la ușa stăpînului. Cui ar fi putut Adelina să-i povestească emoțiile ei amestecate cu lacrimi de fericire, cînd asista la o astfel de scenă, pentru că, de la un timp, Afrodita îi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
un alt suflet, dacă Dumnezeu nu îi dăduse și ei rodul pîntecului, ca altor femei fericite ... Ca pe un pămînt fertil cădeau cuvintele Afroditei în sufletul Adelinei și ochii i se umpleau de lacrimile recunoștiinței, Vascodagama, care uneori o mai mîngîia pe frunte ca un tată, adormea pe nesimțite, uneori sforăia de oboseală, Afrodita aducea cana cu lapte și platoul cu cornulețe cu gem de prune, și se uitau amîndouă la cîte un film sfîșietor de trist, iar cînd pe Adelina
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
doar din anul 1999. Media este de aproape două volume de creație poetică și nu numai pe an. Cu totul impresionant, dacă ne gândim că lumea în care trăim rar mai deschide o carte, cu atât mai mult să se mângâie cu o poezie, cu atât mai mult să încerce și să creeze una sau mai multe poezii. Mihai LEONTE este un campion al creației mileniului trei. A reușit să tipărească sute bune - chiar mii - de pagini cu poeziile sale, dar
METAFORE APRINSE 2012 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358474_a_359803]
-
primul cuvânt rostit, prima strângere de mână, sunt gesturi care ne fericesc și care nu se uită toată viața. Și apoi farmecul atâtor întrebări puse de ei ... În această zi soarele va străluci și îngeri din cer vor coborî să mângâie copiii lumii întregi, să-i iubească pentru puritatea sufletelor, pentru frumusețea trupurilor lor fragede, fiindcă ei sunt binecuvântați de Dumnezeu. „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu”, a spus
SA NE IUBIM COPIII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358508_a_359837]
-
aduce fericirea. Sufletul unui copil este ca o grădină în care cresc întruna flori divers colorate și parfumate. Purtat în brațele părintelui el se simte ca într-un Paradis; legănat de brațele mamei, are parte de cele mai frumoase vise. Mângâiat apoi, îmbrățișat, sărutat, sfătuit, încurajat, copilul crește frumos. Și parcă văzându-i cum cresc, știm mai bine pentru ce am venit pe această lume, știm mai bine ce avem de făcut, iubim mai mult viața, viitorul ne surâde și o
SA NE IUBIM COPIII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358508_a_359837]
-
SE LASĂ TOAMNA PESTE SAT! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se lasă toamna peste sat! În satul amintirii mele, Soarele bate în fereastră Și Luna râde printre stele Și mângâie o floare-albastră! Tablou pictat de retrăire! Artă frumoasă și rupestră, Pe stânca mea de amintire, Purtată la rever de vestă! Se lasă toamna peste sat Și umbra vârstei îl cuprinde, Dar gândul meu, însingurat, Prin taina lui, mereu, pătrunde! Referință
SE LASĂ TOAMNA PESTE SAT! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358530_a_359859]
-
este de la Cel prea sfânt, Creatorul lucrurilor, văzute și nevăzute. Puterea Adevărului exprimă dragostea. Ea va învinge răul. Binele-i nemuritor! Regele deschise ochii. Uimit, se uită la toate acele creaturi.Ele dădeau viață pădurii în mijlocul nopții. Speranța i-a mângâiat fruntea, Viața a suflat ușor spre el, Iubirea i-a atins inima cu palma, Puritatea i-a întins un crin imaculat. Bărbatul zâmbi, copleșit de emoție: -Voi mi-ați fost sprijin, m-ați iubit necondiționat, fără rezerve ... la bine și
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
încălecă sfera, puse mâinile pe genunchi, își îndreptă coloană și cu o privirea pătrunzătoare și tăioasă ca un laser scrută pentru câteva clipe întreaga asistență. Rămasă așa, dreapta, cu privirea ațintită spre public și cu picioarele desfăcute, începu să-și mângâie genunchii, apoi ridicându-și măinile încet pe lângă corpul ei suplu le puse pe piept și, scoțăndu-și ostentativ sânii în relief, stârnind în jurul ei o admirație neobișnuită, le spuse doamnelor: - Da! Eu, una, după o experiență de zece ani petrecuți în
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
Mda, trecuseră vreo zece ani, socotea în gând... Se simțea frenetic, liber și tânăr. Liber cu totul... - Iată și salcia, bătrâne, locul tău preferat!...Aici mă instalam...Ehei, pletoaso, tot aici!?...Mă mai ții minte? Te salut! Mă furase munca... Mângâia scoarța adânc brăzdată pe trunchiul contort și oblic peste apă. Era singur, a descoperit, scrutând orizontul cu reflexe de carmin. A pregătit îndelung trestiile, a probat adâncimea, a înfipt în ace nada vie...” Bieții viermuși!” Soarele prevestea o zi caniculară
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
prins, încolăcit, nu reușea să distingă fința în întregime, îl cuprinsese, nu mai avea aer în plămâni, lupta să se ridice, să scape din acea îmbrățișare, nici peștele nu i se dezvăluia cu totul, femeia îl presa cu sânii, îi mângâia fața, umerii și pieptul, fixând-l în ochi. Undeva, deasupra, departe, vedea din adâncuri voalul străveziu de spumă și lumină al lumii din care sosea. Era fascinat de frumusețea acelei făpuri și nu mai înceta să moară.... Referință Bibliografică: Dincolo de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Ne vom căsători și atunci... - Ne vom iubiiiii! a izbucnit Alina și a sărit din pat uitând că este dezbrăcată. Eugen a prins-o în brațele-i vânjoase și s-au îmbrățișat strâns. I-a simțit lacrimile pe obraji. A mângâiat-o duios și i le-a sărutat, ștergându-i fața cu buzele lui. Ea plutea de fericire. - Nu mai sunt amețită de la șampanie..., acum mă amețești tu, dragule! Hi! Sunt goală! Nerușinatule! De ce te uiți la mine așa...? a exclamat
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
ar spune Ion Cocora. Privesc, admiră, se învârtesc și se sucesc și se limitează la atât.La celelalte ediții, puneau și mâna. Adică luau câte o carte și o întorceau pe toate părțile, o miroseau să simtă parfumul cernelii, o mângâiau și uneori, o cumpărau. Sau dacă nu se hotărau să o cumpere, măcar știau că există. După ce ai luat în mână o carte și ai prețăluit-o, nu mai ești același om. Cartea te vitaminizează, te îmbunătățește. Și te înalță
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
simțea bine în brațele lui. Începeau să-i încolțească în minte fantezii. Să fie răsfățată de el, dezmierdată. Începea, să le înțeleagă pe femeile, care leșinau sau plângeau la apariția lui. Dansau, își odihnea tâmpla pe umărul lui, el ii mângâia părul.. nu putea specifica în ce moment i-a simțit răsuflarea pe bărbie..sărutul s-a născut firesc, lent ... persuasiv. Lipit de ea, îi transmitea căldura, îi fremăta stomacul. Tipul se pricepea al naibii de bine, să incite. Într-o noapte feerică
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]