4,645 matches
-
Iar când nu suntem în situația de a ajuta în chip nemijlocit, când ne lipsește capacitatea materială și operativă de a contribui direct la corijarea împrejurărilor nefavorabile, atunci rămâne să punem la lucru resursele noastre de compasiune. Tăcerea înțelegătoare, o mângâiere, o privire tandru cooperantă au darul de a atenua într-o nesperată proporție atrac ția abisului. O îmbrățișare venită la timp poate inhiba gândul sinucigaș, transformând disperarea precipitată într-o melancolie suportabilă. Nu poți face niciodată risipă de tandrețe, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
s-a lăsat cu totul în brațele Domnului și care I-a adus jertfă curată chiar pe fiul său, întâiul născut, Isaac. Dumnezeu s-a îngrijit atât de mult de fiii săi aflați în temnițe, încât le-a trimis spre mângâiere și întărire, dar și pentru împlinirea vieții religioase prin spovedanie și împărtășanie, „preoți cu crucea în frunte”, mulți părinți, demni urmași ai Mântuitorului și ai Apostolilor: Dumitru Stăniloae, Sofian Boghiu, Benedict Ghiuș, Daniil Sandu Tudor, Arsenie Papacioc, Ilarion Felea, Ștefan
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
le urma exemplul. Domnul Iulian, întrebat dacă a simțit concret prezența lui Dumnezeu, răspunde: „Am simțit mâna lui Dumnezeu care te ia din fundul gropii și te așează pe margine, te scoate din necaz”. De asemenea, deținuții au primit spre mângâiere de la părintele Arsenie Boca primele volume ale „Filocaliei”, ce tocmai fuseseră traduse de părintele Stăniloae. O cheie a rezistenței incredibile pentru omul obișnuit, de care au dat dovadă acești eroi ai lui Hristos, a fost acceptarea necondiționată a suferinței. Despre
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
viața, în care trecutul cu amintirile lui era prea departe și răscolitor, viitorul ca și inexistent, iar prezentul aspru și dureros, singurul sprijin pe care-l aveau deținuții era Cel de Sus. Hristos Dumnezeu și Maica Domnului le-au fost mângâiere, nădejde și întărire. Poezia scrisă în închisori este mai ales rugăciune”. O explicație despre ceea ce s-a întâmplat ne dă doamna Aspazia Oțel Petrescu: „În toiul urii dezlănțuite, noi am luptat să ne disciplinăm asceza impusă și să oprim efectele
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Cartea de față este alcătuită din darul duhovnicesc a douăzeci și doi de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ‚90. Ele vor rămâne spre zidire sufletească, spre mângâiere și întărire în lupta vieții. Și totuși, întrebările stăruie între noi tot atât de vii. Multe din ele ar putea fi puse și azi, problemele au rămas aproape neschimbate. Convorbirile redate sunt călăuză bună în urcușul duhovnicesc și conduc spre mântuirea sufletului
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
plus... Doar că asta Înseamnă să vedem când are nevoie floarea de apă - un prilej În plus s’o admirăm - vizitând-o mai des, renunțând la comoditate și acordând puțin timp și celei care ne Înfrumusețează viața... Cum ar fi mângâierea unei pisici, nu hrănirea ei; de care are ea singură grijă... Iar atunci, planta va afla de suntem sau nu grădinari pricepuți, adică dacă avem „mână“, de fapt dacă-i suntem compatibili și ca biocâmp. Altfel spus, dacă am „chemat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În care chip l’a Înghițit pisica. De atunci, ochii ei luminează, iar uneori blănița-i scânteiază, mai ales pe vreme uscată. Păi cum să nu scânteieze o blăniță atât de curată Încât devine dielectrică și se Încarcă electrostatic la mângâiere, ba chiar la frecarea firelor de păr În timpul mișcărilor atât de feline? Că ochii luminează, e consecința adaptării pisicii ca vânător nocturn, adică a prezenței În spatele retinei a zisului tapetum lucidum, care silește și cea mai slabă rază de lumină
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dă vitamine, iar carnea, care-mi place cel mai mult, nu prea are așa ceva. Dar una, vitamina D, mi-o administrez singur, secretând pe firul de păr provitamina D, care se află În carne, și care devine vitamină adevărată sub mângâierea ultravioletelor, atunci când mă soresc... Nu-mi rămâne decât s’o culeg, cu limbuța, de pe blăniță. Mai știu și alte „șmecherii“, dar prefer să-mi iau codița, lăsându-vă În suspans... doar o săptămână. „Meridian“, 2 februarie 2001, ora 11,28
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-o în genunchi și i-am aruncat-o în cap. Musai ca să-mi sting mânia. Așa am deschis iar vrana nenorocirilor. Fugind de răul poterilor mi-a ieșit în cale buluc de turci ; mi-au luat pe Nicola, singura-mi mângâiere. Și turma mi-au furat-o. Ai... ai... că multe-aș avea de spus !.. Un alt ortac din viitoarea ceată, scăpără struna lăutei pe careo ținea la subțioară, ca să viersuiască în graiul de-acasă al lui Pătru Ciornei : Horire-aș
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
copilăriei și al aducerii-aminte: Ajunse-o vale mândră și frumoasă/ Părea că-i chiar grădina lor de-acasă28. Oricât ar fi de îndepărtată, din imaginea vâlcioarei natale se desprinde în fundal umbra nostalgică a copilului cu inima [...] tristă, ce n-are mângâiere, cu sufletul ce arde de dor nemărginit; câteodată, dorințele sunt prezentate fățiș: Să mai privesc odată câmpia-nfloritoare,/ Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut 29. Satul-senzație, familial și unic este, la Eminescu, un tot organic după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
salariate ne servesc cu de toate, se grăbesc și ele, o parte să plece, altele să vină. Sunt obosite de atâta muncă, și acasă și aici. In camere este cald, paturile sunt curate, dar totuși lipsește ceva, acel ceva este mângâierea, iubirea, dragostea, cu care am fost deprinse tot timpul celeilalte vieți, de acasă. O parte dintre asistați, colegii noștri, zac la pat, alții nici nu mai realizează pe ce lume sunt, la unii mai vine câte cineva să-i viziteze
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-i crescut cu mamă De-ai avut dragoste, de-ai fost căsătorit De-ai avut soție și timpul a trecut. Ai rămas singurel, iar tu singur în viață Cu o prietenie ai duce-o mult mai bine O vorbă, o mângâiere, asta-ți trebuie ție ! Și revenea la situația ei. Să nu credeți că eu sunt văzută foarte bine aici, nu, că am pensie mare, că am lucrat 40 de ani în cadrul militar, acum să le-o dau lor ? Degeaba! Pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
viața îmi era mai mult în lacrimi de durere, de durerea lor și de ceea ce aflam la cenzură și opream a fi cunoscut. Acum îmi este foarte rău, tremur, scriu anevoios, dar mă bucur că tot mai primesc scrisori și mângâiere de la cititori. Doresc, dacă mă mai ține Dumneze în viață, am o nepoată pe care am trimis-o în comuna mea la preot cu bani pentru Sfânta biserică, să fac parastas mare pe 13 iunie, Ziua de Înălțarea Domnului
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fiecare, pe rând, a plecat în lumea întunecată sau poate luminoasă, ca și măicuța noastră. Iar după ei și copiii lor, parte dintre nepoții lor. Deci singură mi-am format viața, am rămas din toți singură, și totuși, găsesc o mângâiere prin ce pot să mai fac, citesc și fac comparații ca să-mi dau seama dacă am putut să fac ceva bun, dacă pot țin legătura cu cititorii, că dacă te place cineva e bine, dacă nu, te retragi ușor, că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu care își amintea că nici el nu are timp să mai stea cu mama, că se grăbește, că este și el foarte ocupat, cu mama la cămin și soția bolnavă acasă... Căutându-i vina și cauza lipsei lui de mângâiere, de dragoste față de mamă - ea fiind olteancă, singură, fără soț, explica nouă cum l-a crescut singură, el fiind un copil cuminte, ascultător, din care a ieșit un om cu care mama și societatea puteau fi mândri. Era credința ei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
îngrijirea bătrânilor, lipsiți de putere, pierduți de minte, fără o îngrijire medicală, fără medicamente și supraveghere, fără o mâncare cum trebuie și o bucurie imediată. Oricât ar fi omul de bătrân, el are nevoie de o vorbă bună, de o mângâiere, de o încurajare din partea copiilor lui, să simtă o mână caldă de ajutorare, care, până la urmă, în lipsa banilor, pot înlocui și medicamentele. Chiar și eu am perioade când personal simt lipsa unei vorbe de încurajare, de mângâiere, deși, îmi dau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
bună, de o mângâiere, de o încurajare din partea copiilor lui, să simtă o mână caldă de ajutorare, care, până la urmă, în lipsa banilor, pot înlocui și medicamentele. Chiar și eu am perioade când personal simt lipsa unei vorbe de încurajare, de mângâiere, deși, îmi dau seama că lumea care a fost nu mai este. Când eram copii aveam și purtam cel mai mare respect profesorilor, ne aplecam până la pământ în fața lor când îi întâlneam, preotului îi spuneam de la mare distanță respectuos „sărut
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
întotdeauna au fost și oameni buni dar și dintre cei cu ochii pe tine, să vadă ce faci. Și atunci am văzut ca viața trebuie tratată cu seriozitate, și, deși singură, fără să mă bucur de un ajutor, de o mângâiere, de ce nu, de o dragoste împlinită, am reușit să merg drept. Azi e 2 octombrie 2013, miercuri, m-am sculat foarte greu, nu mă simt bine, dar cu mari eforturi, cu o mângâiere, cu o sărutare de departe, de la dvs.
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mă bucur de un ajutor, de o mângâiere, de ce nu, de o dragoste împlinită, am reușit să merg drept. Azi e 2 octombrie 2013, miercuri, m-am sculat foarte greu, nu mă simt bine, dar cu mari eforturi, cu o mângâiere, cu o sărutare de departe, de la dvs., parcă se mai potolesc durerile, las melancolia să treacă. Am mâncat puțin pateu, ceai și o piersică. Mi-am luat pixul și hârtia. Am citit cărțile - le savurez - și din fiecare filă învăț
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dar nu sunt tâmpit, și de nebunie am să mă vindec, dar dumneavoastră e bine să mai învățați și meserie!” Cât mă privește, mie mi-au adus multe bucurii scrisorile primite din țară și străinătate, și mi-au dat multă mângâiere. Au venit și persoane care au dorit să mă vadă din Italia și Franța, de la Paris. Familia inginer Monica Iovan din Oradea mi-a rămas fidelă. Mă sună și- mi scriu mereu, cu rugămintea să le scriu poezii. Îmi promiseseră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pe care o simte vulturul închis într-o cușcă, care simte mereu chemarea libertății și înălțimile cerului și n-are tihnă și odihnă, până când nu sfarmă gratiile cu ghearele și cu clonțul, să poată ieși iarăși spre înaltul bolții, sub mângâierea soarelui...! Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale Ștefan cel Mare al slovei românești, cu răspunsul ca un boț de aur, ascuns în adâncurile inimii. Întrebarea întrebărilor stăruie încă, mereu, și răspunsul îmi răsună-n taină, odată cu freamătul cetinii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
alte Împrejurări decât cea de acum. Au mai rămas câțiva fierți de la masă, am spus. O să v-aducem, domnișoară, și-o să mai punem să fierbem dacă vă face plăcere. Cojea foile verzi de pe știulete cu gesturi În care vedeam niște mângâieri lascive. Dacă ar fi fost după ea, l-ar fi așteptat pe Viorel În mașină, știam, ei sunt doar În trecere, dar ce vedeam ivindu-se dintre degetele ei lungi simțeam cum Îmi crește și mi se zbate În pantaloni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nerăbdarea pentru ce urmează. M-a Încălecat și stă În capul oaselor pe burta și pe pieptul meu, având grijă totuși să nu se lase cu toată greutatea, În timp ce-mi plimbă palmele peste umeri și brațe Într-o mângâiere continuă Însoțită de uitătura ei avidă. - Oh, tăticuțule, nu ești bătrân deloc. Ești slab, da’ ești vânjos și mușchiulos. Uite ce mușchi ai, uite ce bărbat. Și n-ai burtă deloc, da, așa-mi plac mie bărbații, fără burtă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe genunchi. Dimineața era răcoroasă cu... dulcele miros al pădurii. În nemișcarea lui părea o stană de piatră... doar, cu ochii stăpânea totul în jur. Era privirea aceea liniștită, de înainte de moarte, chiar cu un zâmbet în colțul gurii.. suprema mângâiere a celor care acceptă un destin neîndurător. Se gândea la singurul glonț, din pistolet, care și-l păstrase lui... . Se gândea la camarazii săi, și regreta că n-a murit alături de ei... Cât regreta!... În minte îi veni îmbrățișarea aceea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în oglinda apei liniștite. Am tresărit. „Oare n-am întârziat..!”, repetai ca o mașinărie stricată. „ - Nu, nu... mai este până la zece..!” îmi șopti rar, un gând. De-a lungul gardului înalt, de fier forjat, atingându-l în trecere, ca o mângâiere, cu vârful degetelor ca în copilărie, inima incepu să-mi ticăie repede în piept. Dincolo de gard se ridica monumentala clădire a fostului Palat Domnesc, în formă de litera „U”,.. cu un mic parc de brazi înalți, subțiri și ascuțiți ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]