4,492 matches
-
pe măsura îngrijorării legate de amenințările și repercusiunile induse de aceste declarații. Apoi a adăugat că, ultragiat de influența și efectul meu asupra omului de rând, grupul fundamentalist împreună cu foști sceptici darwiniști au pornit într-o expediție de exterminare a maimuței vorbitoare, ce s-a dovedit a fi o amenințare pentru rasa umană, ce aveam s-o pervertesc și s-o populez cu mici monștri hominizi care vor vorbi scâlciat, gângăvit și sâsâit toate limbile pământului. ............................................................................................................... Ca și cum îngrijorarea și alerta marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
penetrau printre nuielele legate cu stuf ale colibei mele. S-au năpustit asupra mea cu vigoare și au înfipt crucile toți trei în același timp în inimă sau, în sfârșit, pe unde au crezut ei că stă inima mea de maimuță antropomorfă și vorbitoare. Cred că am mai izbutit să scot un sunet ascuțit, rezonant. Lumina din ochii mei s-a stins, ca și cum s-ar fi lăsat o perdea compactă și grea. Doar cuvântul "dor" continua să nu-mi dea pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dor" continua să nu-mi dea pace, îmi penetra urechile ca un ecou din toate direcțiile și-mi umplea, în convulsii, în valuri zdrobitoare și năvalnice, întreaga mea ființă. Mărturiile tribului Makonde În pădurile Tanzaniei nu mai sălășuiește de mult maimuța vorbitoare. Ea a fost alungată de oamenii cu un singur zeu războinic și gelos și acum s-a întors în ceruri de unde mai veghează, foarte rar, asupra recoltelor noastre. După vizita ei pe pământ, toți bărbații tribului Makonde vor purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alungată de oamenii cu un singur zeu războinic și gelos și acum s-a întors în ceruri de unde mai veghează, foarte rar, asupra recoltelor noastre. După vizita ei pe pământ, toți bărbații tribului Makonde vor purta o amuletă cu chipul maimuței la gât. Fereastra Pastel Tocmai în punctul unde valea se împreună cu cerul, arareori, se deschide puțin înainte de asfințitul soarelui o fereastră de lumină, ca un hublou. Și pe măsură ce soarele se retrage lent și opac sub pământ, cadrul ferestrei se dilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-unul din colțurile mesei, pentru ca Sinele Mare și cu Sinele Mic să se poată privi față în față, mediați și ameliorați în același timp de imperturbabila Mască; ea va sta între ei. Un alt colț va fi ocupat de Maimuța Makonde, pentru a avea o perspectivă panoramico-lingvistică asupra mesei și pentru a se adresa fiecărui oaspete în limba lui maternă. În sfârșit, în cel de-al treilea colț al mesei, stă fetița care scrie o carte de povești, intitulată "Darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiecare relata istoria celui de lângă el sau a celui ce stătea în fața lui, într-o limbă ce nu-i era cunoscută. Astfel, praznicul sentimentelor s-a transformat într-un fel de Babel nedeslușit, din care nu se mai înțelegea nimic. Maimuța Makonde povestea plină de însuflețire legenda Iormorogului, ca și cum i-ar fi aparținut ei, și nici măcar ea nu mai putea distinge limbile vorbite de vecinii ei. Ies în grădină să-mi limpezesc mințile și privesc intens la soarele ce coboară lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de seamă (Prolog) ............................... 13 Ciclul Animus ............................................................ 17 Sub semnul Aspidei ..................................................... 19 Okurina ........................................................................... 61 Triogamie ....................................................................... 70 Fotografia ....................................................................... 101 Pulcheria și Îngerul ....................................................... 107 Împărătița Furnică ........................................................ 125 Confesiunile maimuței Makonde .............................. 133 Fereastra ......................................................................... 143 "El"-ul ............................................................................. 155 Ciclul Anima .............................................................. 163 Darurile mării ................................................................ 165 Îngerul exterminator ..................................................... 178 Rechinii războinici cu ochii albaștri ........................... 209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei .............................................. 233 Umbrela .......................................................................... 239 Ciclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe poet să se apropie pentru a se ridica toți deodată, Înclinându-și fruntea Într-o plecăciune mută, măsurată dar politicoasă. Dante Își plecă și el fruntea, uluit: Întregul corpus al artei fiziognomoniei era acolo, dinaintea ochilor săi. Câinele, vulpea, maimuța, leul, În chip de oameni, Îl fixau atent. Și calul, și acvila... Până În acea zi, nu i se mai Întâmplase niciodată să găsească o atât de precisă corespondență Între speciile de animale și diferitele caractere omenești, despre care citise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dumnezeu, reluă Teofilo, arătând spre un al treilea bărbat care rămăsese deoparte, ca și când rasa franciscană pe care o purta i-ar fi impus o anumită rezervă, mai cu seamă În locul acela hărăzit plăcerilor. Un chip mobil și perspicace, asupra căruia maimuța lăsase amprenta limpede a inteligenței, dar și a ambiguității. Dante nu fu uimit să găsească un cleric În tavernă: pesemne că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o zi, stând obosit Pe-o tristă piatră de hotar... Pariul se va fi sfârșit; Iar idealul? Un gust amar. Din timpuri demult apuse Din timpuri demult apuse, Când nu știam ce-i un atom, Când, din copac se coborâse Maimuța, vrând să fie om, De-atunci omul este slugă Și cel mai crud al său stăpân. Unul a învătat ce-i ruga Și altul să fie hain. Atunci a început și lupta Care pe care să doboare, Unul căzuse în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întregului proces al respirației. Mintea este un năzdrăvan alunecos care are o capacitate de concentrare a atenției foarte redusă și o înclinație puternică de a pluti fără sens în mări mereu schimbătoare de gânduri și fantezii. Taoiștii chinezi o numesc „maimuță jucăușă”, iar yoghinii indieni o compară cu un „cal sălbatic” care refuză să fie priponit. Știm deja că „spiritul controlează energia”. Așadar, dacă mintea este „absentă” în timpul exercițiilor de respirație, energia nu e controlată de nimeni și rătăcește fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
este strâmt, iar bărbatul se bucură de o vedere clară a umerilor ei moi, curbați spre spate și a feselor. Când ea emite Refluxul yin, este momentul să se retragă și să se odihnească. A treia cale se numește „Saltul Maimuței”. Femeia stă întinsă pe spate și își ridică ambele picioare și fesele în sus. Bărbatul îngenunchează înaintea Porții de Jad expuse, îi sprijină picioarele pe umeri și își introduce Tulpina de Jad adânc în interior. Această cale poate fi realizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
poate fi realizată și dacă femeia stă întinsă pe marginea patului, astfel încât bărbatul poate să stea în picioare pe podea în loc să îngenuncheze pe pat. Figura 8.4. O variantă a unei dintre cele Nouă Căi, cunoscută sub numele de „Saltul Maimuței”. Ritmul lent al bărcii care se balansează pe suprafața apei sporește plăcerea cuplului. A patra cale se numește „Împerecherea Cicadelor”. Femeia trebuie să stea întinsă pe stomac, cu picioarele întinse, în timp ce bărbatul îngenunchează în spatele ei, pentru a-i introduce Tulpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
statică cerebrală. Doar după ce ați început un program regulat de meditație, veți reuși să începeți să realizați cât de greu este să calmați spiritul, să reduceți la tăcere neîncetatul dialog interior care în mod constant zăpăcește conștiința sau să liniștiti „maimuța jucăușă” a minții. În orice caz, 30-40 de minute de meditație profundă și neîntreruptă pot face creierul să se simtă mai odihnit decât mai multe ore de somn, fac spiritul să fie la fel de clar și de luminos ca un răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
teorie. Însă acest scop funcțional Îi rămâne În mare parte ascunsă, indescifrabilă, celui care nu este om de știință, iar uriașa varietate a naturii pare să nu ascundă nimic altceva decât un haos verde În miezul ei - pe care noi, maimuțe În căutarea frenetică a unor scopuri, Îl putem folosi și exploata după cum ne e pofta, cu conștiință Împăcată. Un haos verde. Sau o pădure. Într-un fel destul de misterios, pădurile nu mi s-au părut niciodată lucruri statice. În termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
doi observatori atenți și excelenți desenatori ar fi reușit s-o redea din punct de vedere tehnic; și totuși, au fost Împiedicați de cine știe ce orbire mentală profundă sau cine știe ce complex. Mănunchiul de violete sau iepurele lui Dürer, șopârlele, cerbii, pupăza, maimuța lui Pisanello (fără Îndoială, cel mai frumos desen individual consacrat vreodată acestui animal) ni se par la fel de „naturale“, de realiste ca și o fotografie modernă. Însă, În termenii istoriei artelor, ele par În același timp clandestine, purtând un ușor stigmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
curioasă Getta 2. — Dau cu pietre. Lucrează toți la o carieră și cum văd o navetă terestră, cum dau după ea cu bolovani. Nu ne suportă. — De ce? — Am fost obligați să-i izolăm. Susțin că omul nu se trage din maimuță, cum zice Darwin, ci din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de ani, însoțit de doi inși, ar fi aterizat pe Pământ și s-ar fi dat la maimuțe. Și cum arată? — O să-i vedeți imediat, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
izolăm. Susțin că omul nu se trage din maimuță, cum zice Darwin, ci din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de ani, însoțit de doi inși, ar fi aterizat pe Pământ și s-ar fi dat la maimuțe. Și cum arată? — O să-i vedeți imediat, dacă doriți. Se apropiară de planetă. Când ajunseseră la vreo cincizeci de metri de sol, îi văzură. Erau niște ființe uriașe, de vreo trei metri, cu păr pe piept și foarte mușchiuloși. Cărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ai închis-o undeva singură, ca pe un animal? Ada s-a ghemuit și a dat să-i răspundă, dar Bunica și-a ridicat pumnii: - Să nu îndrăznești să te dezvinovățești, ești un nimic, o ignorantă, a șuierat ea, o maimuță, asta ești. Ți-am spus ce să faci, iar tu nu m-ai ascultat, iar acum nu se mai poate face nimic. Cea mai bună dintre fetele lui, singura lui progenitură cu ceva inteligență și simțire, iar tu ai tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
despre care se zicea că știe cele mai bune bârfe. Mi-am luat repede ochii de la un grup de lânari din Canaan, pentru că lâna lor ar fi putut fi toarsă de mătușile mele. Am râs cu Meryt de giumbușlucurile unei maimuțe care ținea în lesă o pereche de câini mari și înfometați și îi punea să cerșească mâncare. După ce ne-am uitat destul, prietena mea a zis că era timpul să mergem la vânătoare, dar primul negustor de coșuri peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe celălalt, am atârnat poza unui deșert gălbui, cu un cer metalic, sub care se vălureau până la orizont dune de nisip. În felul acesta, când mă închideam în camera mea, ceea ce se întâmpla din ce în ce mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă simt în inferioritate lângă nimeni și cu atât mai puțin nu-mi plăcea să mă simt așa lângă un om pe care-l consideram slab. „Ai răbdare, domnule Dinu, mi-am zis în gând, o să-ți arăt că maimuțele sunt duioase pe lângă mine. Îți închipui că mă sperie puțin sânge amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încât să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri care bolește la prima sa pasiune. Cei de care râsesem altădată erau răzbunați, căci absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se apleacă ușor. Duci mâna la frunte ca un gânditor. Toți duc mâinile la frunte ca niște gânditori. Și dacă te-ai așeza în patru labe, cu siguranță toți s-ar așeza în patru labe. Ceilalți se comportă ca niște maimuțe perfecte. Dacă te prefaci că nu le dai importanță, se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează cu mâinile tale și văd cu ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sub ei. Mai-Baka vindea vânat proaspăt și piei frumoase de fiare sălbatice. Nimeni nu se înghesuia la marfa lor, căci piața Sodomei strălucea de blănuri rare, de țesături gingașe sau de podoabe de abanos și argint, de păsări vorbitoare și maimuțe învățate sau de vinuri rare aduse din țări depărtate de corăbiile hananeilor. Auta ațipise de oboseala drumului, când Mai-Baka îl scutură de umăr. Auta deschise ochii: în fața lor stătea un om, după față părând a fi de prin Sumer, care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]