8,009 matches
-
e doar cuvântul, ci și imaginea), omul are acces nu doar la "nimicul" vorbelor goale, ci și la partea lui de umbră, la arhetipurile îngropate adânc, în subconștient. Exact ca în melodramă, aș adăuga. Nu întâmplător, tot printr-un clișeu ("masca apoloniană"), deci într-o manieră mimetică, obiectiv-impersonală, a ales Lovinescu să-și afirme personalitatea, conștient că numai în felul acesta îi poate păstra și amprenta unică, "individuală" (nota "diferențiatoare"). Teoria expresiei "creatoare de realități" se regăsește, de fapt, pe trei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scrierii literare vine din complexul moral, psihologic și intelectual pe care aceasta dorește să îl exprime. Literatura se transformă, la scriitorii noștri moderni, într-o mărturisire mai completă decât poate și-ar fi dorit-o ei, incluzând nu doar spectacolul măștii sociale și spaimele ascunse în inconștient, ci și filosofia implicită, structura gustului, prejudecățile etnopsihologice. Acest complex poartă, la Antonio Patraș, numele de "personalitate". Nu este vorba de un inoportun accent psihologist. Alegându-și termenul, criticul ieșean respectă vocabularul criticilor epocii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în treacăt). De la 8 dim. 12 noaptea, singur. Nu ies deloc. Citesc Firu'n patru excelent stil. Reiau cu pasiune Diana". 43 După Peter Brooks, structura melodramei are câțiva topoi recognoscibili: spațiul închis, în care pătrunde un personaj negativ sub masca prieteniei sau a curteniei; sărbătoarea întreruptă de intervenția personajului negativ; triumful temporar al răului; salvarea/fuga pe muchie de cuțit; căutarea; legământul tăcerii; termenele-limită inexorabile (moira din tragedie); recunoașterea erorii de către cei ce joacă rolul judecătorilor; apărarea publică a virtuții
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în op. cit., p. 35. O foarte ingenioasă explicație a fenomenului am găsit-o în excelentul studiu al lui Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini. Construcția unui canon, emergența unui mit, Editura Polirom, Iași, 2008. Vezi capitolul "Negocierea ofertei identitare: între mască și sosie" (pp. 227-252): "Imaginea lui Eminescu este dublul operei eminesciene. Ea poate să tragă, după cum se raportează față de identitatea operei, fie spre mască, fie spre sosie. Prin cultivarea sosiei, se cultivă iluzia identității, smulgerea măștii anulând însă această iluzie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Construcția unui canon, emergența unui mit, Editura Polirom, Iași, 2008. Vezi capitolul "Negocierea ofertei identitare: între mască și sosie" (pp. 227-252): "Imaginea lui Eminescu este dublul operei eminesciene. Ea poate să tragă, după cum se raportează față de identitatea operei, fie spre mască, fie spre sosie. Prin cultivarea sosiei, se cultivă iluzia identității, smulgerea măștii anulând însă această iluzie. Ceea ce evocă imaginea lui Eminescu din opera autorului, masca revocă. Sosia se substituie operei, echivalând-o cu o anumită imagine asupra ei; masca infirmă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Negocierea ofertei identitare: între mască și sosie" (pp. 227-252): "Imaginea lui Eminescu este dublul operei eminesciene. Ea poate să tragă, după cum se raportează față de identitatea operei, fie spre mască, fie spre sosie. Prin cultivarea sosiei, se cultivă iluzia identității, smulgerea măștii anulând însă această iluzie. Ceea ce evocă imaginea lui Eminescu din opera autorului, masca revocă. Sosia se substituie operei, echivalând-o cu o anumită imagine asupra ei; masca infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dublul operei eminesciene. Ea poate să tragă, după cum se raportează față de identitatea operei, fie spre mască, fie spre sosie. Prin cultivarea sosiei, se cultivă iluzia identității, smulgerea măștii anulând însă această iluzie. Ceea ce evocă imaginea lui Eminescu din opera autorului, masca revocă. Sosia se substituie operei, echivalând-o cu o anumită imagine asupra ei; masca infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii critice, pe când masca este corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
spre mască, fie spre sosie. Prin cultivarea sosiei, se cultivă iluzia identității, smulgerea măștii anulând însă această iluzie. Ceea ce evocă imaginea lui Eminescu din opera autorului, masca revocă. Sosia se substituie operei, echivalând-o cu o anumită imagine asupra ei; masca infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii critice, pe când masca este corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască și continuitatea adusă de sosie e o problemă de iluzie, adică de dozaj. Istoria
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
această iluzie. Ceea ce evocă imaginea lui Eminescu din opera autorului, masca revocă. Sosia se substituie operei, echivalând-o cu o anumită imagine asupra ei; masca infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii critice, pe când masca este corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască și continuitatea adusă de sosie e o problemă de iluzie, adică de dozaj. Istoria eminescologiei este de aceea și o competiție a încercării de a surprinde sinele eminescian, o competiție
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
masca revocă. Sosia se substituie operei, echivalând-o cu o anumită imagine asupra ei; masca infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii critice, pe când masca este corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască și continuitatea adusă de sosie e o problemă de iluzie, adică de dozaj. Istoria eminescologiei este de aceea și o competiție a încercării de a surprinde sinele eminescian, o competiție între masca și sosia operei, adică între cele două mari
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască și continuitatea adusă de sosie e o problemă de iluzie, adică de dozaj. Istoria eminescologiei este de aceea și o competiție a încercării de a surprinde sinele eminescian, o competiție între masca și sosia operei, adică între cele două mari ipostaze ale receptării" (p. 251). 111 Observația îi aparține lui Călinescu, care combate, pornind tot de la constatarea obsesiei dezindividualizării eului, și ipoteza "titanismului" eminescian, pe motiv că "încrederea lui Eminescu în valoarea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Călinescu, "E. Lovinescu: Mite", în volumul Ulysse, ed. cit., p. 227. 228 În opinia lui Ioan Holban, prezența autorului în propriul discurs narativ "este una din invariantele romanelor: sub travesti-ul transparent al pronumelui personal (eu în Bizu) sau sub masca vocii calificate a criticului (în Romanul lui Eminescu, mai ales), autorul consemnează, comentează, trăiește totul alături de personajele sale, proiecții ale subiectivității creatoare" (Ioan Holban, op. cit., p. 43). 229 Pompiliu Constantinescu, "E. Lovinescu, memorialist", în volumul Scrieri, vol. III, ediție îngrijită
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ar trebui (ehei!) să fie lumea croită după părerea lui. Deși în anumite aspecte, amicul acesta se manifestă foarte vindicativ, totuși se orientează doar spre latura declarativă a lucrurilor găsind rezolvări prin negăsirea nici unei soluții viabile (nui așa că vă lasă mască o asemenea chestie de un deosebit rafinament manipulativ al logicii?). Deși am spus că vreo câteva zile mi-am luat o mică vacanță de la scrierea jurnalului, totuși nu mă pot abține ca să nu pun vreo câteva rânduri pentru a fixa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
N.: Hai să te întrerup aici, apropo de momentul '27. Mi-aduc aminte că Radu Țeposu un tânăr talentat care a decedat prematur -, când a lansat revista Cuvântul, avea pe pagina întâi, mare: "În sfârșit, Nae Ionescu". Eu am rămas mască: "Cum adică Nae Ionescu, asta este problema României în 1990? Adică de unde până unde?" Închid paranteza. S. A. : Da, e un fapt simptomatic. În 1990, pe când o parte dintre cei tineri și dintre cei încă tineri mergeau în străinătate să studieze
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
atacurile împotriva șefului statului e mai mare, cu atât este mai virulentă reacția"53. Clandestinii, categorie aparte în viața exilului, se divid în două: purtători nevinovați de vești și suferinzii de "spionită". Cei din urmă, parteneri ai beneficiilor, își pun masca inocenței și vânează informații. Ei stau la fundația discreției și a binecunoscutei neîncrederi în ceilalți: "Despre noi vorbeam oricât și oricum. Despre ceilalți, nici un cuvânt [...] Dintre toți cei ce ne vor deveni prieteni și unii dușmani nici unul n-a aflat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cu realitatea exterioară pentru că deține date biografice (nu e metoda biografică, atât de respinsă de noile școli de critică, ci doar confirmarea influenței societății reale asupra literaturii). Critica biografică presupune dovedirea operei prin autor, suplinirea interpretării cu prezentarea autorului devenit mască. Metoda atrage polemici, deoarece se crede că autorul nu interesează ca om real; spațiul din care emite el e situat în interiorul operei literare, inclus în ea, remarcat doar în documente ce-i probează existența. Preocupările de arhivare a documentelor despre
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nu uită este considerat nebun... Eroii, indiferent de numele pe care-l poartă, par să joace aceeași piesă, un puzzle înșelător și să (re)trăiască neîntrerupt, un vis într-un alt vis, într-un alt vis etc., schimbându-și doar măștile ("alte guri, aceeași gamă", Eminescu) și ascultând fascinați /seduși, cântecul de sirenă al începutului, identificat cu suprema iluzie: libertatea umană. Initium ut esset homo creattus est pentru ca începutul să se producă a fost creat omul. Acest început continuu este garantat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la Porțile Orientului); - prezența scenică a unor personaje simbolice/generice care își asumă (și) condiția spec tatorului, deci a receptorului operei dramatice (formula „teatrului în teatru“ sau strategii ale teatralității postbelice prin care se „deconstruiesc“ relațiile: personaj- spectator, personaj-actor, față- mască, iluzie scenică- realitate etc.). FUNCȚIA POETICĂ/STILISTICĂ/ESTETICĂ este centrată pe mesaj, vizând activarea resurselor de expresivitate ale limbajului. Prin accentuarea acestei funcții este pus în valoare mesajul însuși, care nu mai este un simplu instrument de transmitere a informației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
izvorul, lacul, marea, codrul, muntele, luna, soarele, steaua, ploaia, zăpada, floarea, copacul etc./elemente primordiale: apa, focul, pământul, aerul (cerul) - ființe sau obiecte: visătorul, străinul, orfanul, răzvrătitul, pribeagul; pasărea, sălbăticiunea, calul năzdrăvan etc./oglinda, cartea, vioara, icoana, clepsidra, inelul, cheia, masca etc. - simboluri spațiale sau temporale: casa părintească, orașul, parcul/amurgul, toamna etc. - simboluri cromatice sau muzicale: albul, negrul, violetul ș.a./cântecul, doina, serenada - simboluri geometrice ori cifre: cercul, sfera, triunghiul (erotic)/motivul cifrei trei, șapte - sentimente: dorul, suferința, nostalgia absolutului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane), tehnica travestiului (apel la deghizare, la „mască“), tehnica imbroglioului (încurcături, confuzii de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește curba imprevizibilă a vieții interioare; compoziția ia o formă circulară sau sinusoidală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mormăitura, adică, sigur, să nu se ducă nimeni, dar uite că se duce și te silește și pe tine să te duci. (M. Preda, Moromeții) 3.2.6. Personajul. Portretul literar. Procedee și mijloace de caracterizare Personajul literar (lat. persona - mască de teatru, rol, actor) este principala instanță narativă sau dramatică prin intermediul căreia scriitorul își exprimă indirect concepțiile, reprezentările, ideile în opera epică sau dramatică. Oameni transfigurați artistic, ființe imaginate de scriitor, devenite actanți ai întâmplărilor narate sau reprezentate scenic, personajele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
între intenție și finalitate, între „viu și mecanic“ (H. Bergson). Aceste perechi con trastive generează conflicte derizorii, de nivel exterior, ilustrând ridicolul existenței personajelor. - Orientând observația comică spre generalitate și tipologie, dramaturgii antici și cei clasici prezintă viciile omenești prin intermediul măștilor și al „caracterelor“ comice, în comedii de moravuri, ori comedii de caractere, dar și prin comicul de intrigă sau de situații, în comedia bufă ori în commedia dell‘arte (bazată pe improvizația actorilor). - Dramaturgii epocilor moderne revigorează comedia, apelând la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de prostia agresivă, de incapacitatea de a deosebi adevărul de fals, esența de aparență. Ultimul act se încheie tot cu o scenă „de masă“ - scena reconcilierii -, opusă, în aparență, celei a încăierării de la primărie. În realitate însă, este doar cealaltă mască, cea care râde, pusă pe fața aceleiași lumi „pe dos“ în care este sărbătorită alegerea „în unanimitate“ a celui „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale. Postmodernismul recuperează eul biografic, individual și, în același timp
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]