4,656 matches
-
2009 a fost ales președinte al USR Iași. s-a născut la data de 9 aprilie 1950 în Iași, fiind fiul Mariei Spiridon, învățătoare. A urmat studii la Liceul Teoretic, secția Reală, din Negrești-Vaslui (1965-1969) și apoi la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din București (1969-1975). După absolvirea facultății, a lucrat ca șef atelier mecanic la IAS Albești Botoșani (1975-1978), șef atelier montaj utilaje, întreținere și reparații mașini unelte la CUG Iași (1978-1981), cercetător științific la filiala ICPE lași (1981-1985
Cassian Maria Spiridon () [Corola-website/Science/310579_a_311908]
-
nucleară forte / tare, cea mai puternică din cele patru forțe naturale ale fizicii, are rolul de a menține o coeziune în interiorul nucleului. Cromodinamica cuantică se ocupă cu studiul forței exercitate în interiorul nucleilor. Datorită scalei microscopice, pentru fizica nucleară este folosită mecanica cuantică - știința care se ocupă cu studiul fenomenelor la scară atomică. Atomii cu același număr de ordine dar cu masă atomică diferită se numesc izotopi, care au proprietăți chimice identice. Pe când proprietățile fizice ale izotopilor sunt diferite acestea fiind influențate
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
MKS", bazat pe unitățile mecanice metru, kilogram, secundă, și completat cu unități de măsură pentru celelalte mărimi fizice fundamentale. În studiile teoretice continuă să fie folosite cu precădere sistemul Gauss și versiunea sa „raționalizată”, sistemul Heaviside-Lorentz. Sistemele de unități din mecanică se bazează pe trei mărimi fundamentale: lungime, masă și timp. Extinderea lor la fenomenele electromagnetice necesită definirea unor unități de măsură pentru câmpul electromagnetic (câmp electric și câmp magnetic) și pentru sursele acestuia (sarcină electrică și curent electric). În electrostatică
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
față de care este respectată prima lege a lui Newton: "Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă" (principiul inerției). În mecanica clasică (nerelativistă) toate sistemele de referință inerțiale se mișcă unul față de altul cu viteză constantă (mișcare rectilinie uniformă). C. Vrejoiu "Electrodinamică și teoria relativității", Litografia Universității București, 1987 <br>
Sistem de referință inerțial () [Corola-website/Science/309855_a_311184]
-
la Collège de France, iar apoi, între 1867 și 1872, la liceul "Louis le Grand". Între 1872 și 1881 a fost profesor la "École Normale Supérieure". Între 1873 și 1878 i-a fost asistent lui Joseph Liouville la catedra de mecanică rațională, la Sorbona. Din 1878 a devenit asistentul lui Michel Chasles la catedra de geometrie superioară, tot la Sorbona. După doi ani Chasles a murit iar Darboux a preluat catedra de geometrie superioară, pe care a păstrat-o până la moarte
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
Aceste polinoame, notate de regulă cu formula 2, formează un șir polinomial ce poate fi definit prin formula Rodrigues Ele sunt ortogonale unul pe celălalt în raport cu produsul scalar dat de Șirul polinoamelor Laguerre este un șir Sheffer. Polinoamele Laguerre apar în mecanica cuantică, în partea radială a soluției ecuației Schrödinger pentru atomul cu un electron. Fizicienii folosesc adesea o definiție a polinoamelor Laguerre mai mare cu un factor de formula 5, decât definiția folosită aici. Acestea sunt primele polinoame Laguerre: Aceste polinoame pot
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
Laguerre generalizate: Acestea sunt uneori numite polinoame asociate Laguerre. Polinoamele Laguerre simple sunt recuperate din cele generalizate punând formula 16: Polinoamele asociate Laguerre sunt ortogonale peste formula 18 în raport cu funcția pondere formula 19: Următoarea integrală este necesară pentru tratarea atomului de hidrogen în mecanica cuantică, Polinoamele asociate Laguerre se supun următoarei ecuații diferențiale: Ele respectă următoarea relație de recurență pentru formula 23: Două alte relații de recurență utile sunt Polinomul Laguerre generalizat de gradul formula 27 este (rezultat din aplicarea teoremei lui Leibnitz pentru derivarea produsului
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
a rămas oarecum o curiozitate printre teoriile fizicii. Au existat dovezi că era preferabilă în raport cu descrierea anterioară a gravitației, cea datorată lui Newton: Einstein însuși arătase în 1915 că precesia periheliului planetei Mercur, inexplicabilă până la acea dată prin considerente de mecanică newtoniană, poate fi explicată prin noua sa teorie O expediție din 1919, condusă de Eddington, care avea scopul de a face măsurători de mare precizie asupra paralaxei stelelor îndepărtate cu ocazia unei eclipse solare totale, a reușit să pună în
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
solar au confirmat puterea de predicție a teoriei, iar cosmologia relativistă a devenit verificabilă prin teste direct observabile. Relativitatea generală se înțelege cel mai bine prin analiza asemănărilor și deosebirilor față de fizica clasică. Primul pas îl constituie conștientizarea faptului că mecanica clasică și legea gravitației a lui Newton admit o descriere geometrică. Unificarea acestei descrieri cu legile relativității restrânse conduc pe cale euristică la construcția teoriei relativității generalizate. La baza mecanicii clasice se află ideea că mișcarea unui corp poate fi descrisă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
acceptarea posibilității existenței forțelor externe (cum ar fi cele datorate electromagnetismului sau frecării, pot fi utilizate pentru a defini atât geometria spațiului, cât și o coordonată temporală. Atunci însă când este prezentă și gravitația, apar ambiguități. Conform legilor gravitației din mecanica clasică, fapt verificat de experimente cum ar fi cel al lui Eötvös și al discipolilor săi (experimentul Eötvös), există o universalitate a căderii libere (cunoscut și ca "principiul echivalenței slabe", sau "echivalența universală a masei inerțiale cu masa gravitațională pasivă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
coordonate. În această descriere geometrică, efectele mareice—accelerația relativă a corpurilor în cădere liberă—sunt legate de derivata legăturii, demonstrând că geometria modificată este cauzată de prezența masei. Oricât de stranie ar părea gravitația geometrică newtoniană, baza ei, și anume mecanica clasică, este doar un caz limită de mecanică relativistă. În limbajul simetriilor: unde nu poate fi neglijată gravitația, legile fizicii sunt invariante Lorentz ca în relativitatea restrânsă, și nu invariante Galilei ca în mecanica clasică. (Simetria definitorie a relativității restrânse
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
relativă a corpurilor în cădere liberă—sunt legate de derivata legăturii, demonstrând că geometria modificată este cauzată de prezența masei. Oricât de stranie ar părea gravitația geometrică newtoniană, baza ei, și anume mecanica clasică, este doar un caz limită de mecanică relativistă. În limbajul simetriilor: unde nu poate fi neglijată gravitația, legile fizicii sunt invariante Lorentz ca în relativitatea restrânsă, și nu invariante Galilei ca în mecanica clasică. (Simetria definitorie a relativității restrânse este grupul Poincaré care include atât translațiile cât
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
geometrică newtoniană, baza ei, și anume mecanica clasică, este doar un caz limită de mecanică relativistă. În limbajul simetriilor: unde nu poate fi neglijată gravitația, legile fizicii sunt invariante Lorentz ca în relativitatea restrânsă, și nu invariante Galilei ca în mecanica clasică. (Simetria definitorie a relativității restrânse este grupul Poincaré care include atât translațiile cât și rotațiile.) Diferențele existente între cele două devin semnificative când avem de-a face cu viteze care se apropie de viteza luminii și cu fenomene care
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
scriși în notație abstractă. Punerea în corespondență a previziunilor teoriei cu rezultatele observate pentru orbitele planetelor (sau, echivalent, asigurarea că la limită, când gravitația este foarte slabă, și vitezele sunt foarte mici în comparație cu cea a luminii, teoria este echivalentă cu mecanica clasică), constanta de proporționalitate poate fi fixată la valoarea formula 6, unde formula 7 este constanta gravitațională iar formula 8 este viteza luminii în vid. Dacă nu este prezentă materia, astfel încât tensorul energie-impuls devine nul, se obțin "ecuațiile Einstein în vid", Există teorii
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
a gravitației. La baza sa stau ecuațiile lui Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți tetradimensionale, semi-riemanniene, care reprezintă spațiu-timpul pe de o parte, și energia și impulsul conținute în acel spațiu-timp, pe de altă parte. Fenomenele care, în mecanica clasică, sunt explicate prin acțiunea forței gravitaționale (cum ar fi căderea liberă, mișcarea pe orbită și traiectoriile navelor spațiale), în relativitatea generală corespund mișcării inerțiale într-o geometrie curbă a spațiu-timpului pentru care nu există o forță gravitațională care să
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de univers în expansiune, saturate cu unde gravitaționale. Dar pentru undele gravitaționale generate în situații cu relevanță astrofizică, cum ar fi fuziunea a două găuri negre, metodele numerice reprezintă singura modalitate de a construi modele potrivite. Relativitatea generală diferă de mecanica clasică prin mai multe predicții privind corpurile aflate pe orbite din jurul altor corpuri. Ea prezice o rotație generală (precesie) a orbitelor planetare, precum și degenerarea orbitelor, cauzată de emisia de unde gravitaționale și de efecte legate de relativitatea direcției. În relativitatea generală
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cu ajutorul diagamelor Penrose-Carter, în care regiuni infinit de mari de spațiu și intervalele infinite de timp sunt reduse la un domeniu bidimensional finit și mărginit al unui grafic spațiu-timp, în vreme ce lumina se deplasează pe diagonale ca în diagramele spațiu-timp din mecanica clasică. Conștienți de importanța structurilor cauzalității, Roger Penrose și alții au dezvoltat ceea ce se numește geometria globală. În geometria globală, obiectul de studiu nu este o anume soluție (sau o anume familie de soluții) a ecuațiilor lui Einstein. În schimb
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
o gaură neagră la alte. Indiferent de complexitatea unui obiect care se transformă într-o gaură neagră, obiectul rezultat (după ce a emis unde gravitaționale) dobândește o structură foarte simplă. Există un ansamblu general de legi, care alcătuiesc o ramură numită mecanica găurilor negre, analog legilor termodinamicii. De exemplu, conform legii a doua a mecanicii găurilor negre, suprafața unui orizont de evenimente al unei găuri negre nu se va reduce niciodată în timp, analog entropiei unui sistem termodinamic. Aceasta limitează energia ce
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
și al investitorului extern care cumpărase pachetul majoritar de acțiuni. s-a născut la data de 9 ianuarie 1946 în satul Cacica (județul Suceava). A absolvit cursurile Liceului "Ștefan cel Mare din Suceava și apoi pe cele ale Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Iași, secția motoare termice, obținând calificarea de inginer mecanic. Virgil Săhleanu era tată a trei copii. A fost repartizat ca inginer la Uzina Mecanică Suceava. A fost transferat apoi ca inginer la SC TEPRO SA Iași
Virgil Săhleanu () [Corola-website/Science/310357_a_311686]
-
donarea unui teren potrivit din fondul primăriei, acesta fiind inaugurat în 1904. Suprafața de joc era trasată pe locul viran dintre cartierele Cetate și Elisabetin, tribuna principală (construită mai târziu) fiind amplasată exact pe locul actualei clădiri a Facultății de Mecanică de pe Bulevardul Mihai Viteazul. Primul meci intercluburi avea să aibă loc la 20 august 1902, pe "terenul de la Pădurea Verde", în fața a aproximativ 100 spectatori: Football Club Timișoara - Reuniunea de Sport Lugoj 2-3 (0-2). (Clubul Reuniunea de Sport Lugoj a
Clubul Atletic Timișoara () [Corola-website/Science/310424_a_311753]
-
la data de 24 septembrie 1938 în comuna Cincu din județul Brașov, într-o familie de agricultori. Este căsătorit și are doi copii. A absolvit ca șef de promoție, Institutul Politehnic din Iași, unde a obținut diploma de inginer în mecanică cu specialitatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini. În perioada 1963-1972, Emil Uncheșel a fost asistent și apoi șef de lucrări la Catedra de mașini-unelte și scule din cadrul Institutului Politehnic din Iași. A scris și publicat un curs universitar de „Mașini-Unelte” și
Emil Uncheșel () [Corola-website/Science/310443_a_311772]
-
de sticlă, preîntâmpinând oxidarea și avariile și facilitând curățarea mașinii. De asemenea modelul avea bare de metal. Suspensia spate era ranforsadă pentru a suporta o masă sporită. Ca opțiune, dispunea de o prelată pentru acoperirea părții din spate. Partea de mecanică și opțiunile erau același ca pentru Ibiza. „Emelba 7” a fost prezentat pentru prima dată în 1985 ca prototip, sub denumirea de „LB”. Folosea platforma lărgită cu 30 cm a noului SEAT Ibiza, dar motoare proprii, unul diesel și unul
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
În fizică, în special în mecanica cuantică, ecuația lui Schrödinger este o ecuație cu derivate parțiale care descrie modul în care se schimbă în timp starea cuantică a unui sistem fizic, sau mai pe scurt interdependența dintre spațiu și timp. Aceasta este ecuația centrală a mecanicii
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cu derivate parțiale care descrie modul în care se schimbă în timp starea cuantică a unui sistem fizic, sau mai pe scurt interdependența dintre spațiu și timp. Aceasta este ecuația centrală a mecanicii cuantice, așa cum sunt legile lui Newton în mecanica clasică. În interpretarea standard din mecanica cuantică, starea cuantică, numită și funcția de undă sau vectorul de stare, este cea mai cuprinzătoare descriere care poate fi făcută unui sistem fizic. Soluția ecuației lui Schrödinger descrie nu numai sistemele atomice și
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
în care se schimbă în timp starea cuantică a unui sistem fizic, sau mai pe scurt interdependența dintre spațiu și timp. Aceasta este ecuația centrală a mecanicii cuantice, așa cum sunt legile lui Newton în mecanica clasică. În interpretarea standard din mecanica cuantică, starea cuantică, numită și funcția de undă sau vectorul de stare, este cea mai cuprinzătoare descriere care poate fi făcută unui sistem fizic. Soluția ecuației lui Schrödinger descrie nu numai sistemele atomice și subatomice, atomi și electroni, ci și
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]