5,440 matches
-
Conflictul este mult mai evident și mai „violent” Într-o operă dramatică; ea urmează să fie prezentată pe scenă. O operă literară exprimă și o idee, o importantă parte a structurii unei opere literare. Ideea reprezintă semnificația operei și are menirea de a include atitudinea autorului față de tema abordată, precum și gama de sentimente și trăiri umane. Într-un fel, ideea reprezintă ceea ce este de Învățătură pentru cititor. MIJLOACELE ARTISTCE Figurile repetiției 1. Repetiția fonologică:aliterația: „Prin vulturi vântul viu vuia...” (consoane
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
poeții vremii Își Îndreptau atenția spre o altă mișcare literară, cea din jurul revistei „Sburătorul”, aflată sub Îndrumarea lui Eugen Lovinescu,promotorul mișcării literare numită modernism. Și Ion Pillat a trecut În tinerețea sa literară prin experiențele lirice cunoscute. În plachetele „Menire”, „Cântece de demult”, „Visări păgâne”, „Eternități de o clipă” se pot descoperi elementele unei lirici simboliste ori parnasiene care l-au influențat. Apariția volumul „Pe Argeș În sus” este considerată de către exegeți momentul când lirica lui Ion Pillat se impune
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
punctul de veder al al figurilor de stil, comparația se află printre cele mai de seamă momente expresive din cuprinsul poemului. Există o tendință către comparația absolută: „Cum e fecioara Între sfinți / Și luna Între stele...” Această comparație dezvoltată are menirea de a adânci, cum s-a mai spus, perspectiva frumuseții absolute a fetei de Împărat. Sugestiile au putut veni din lirica populară, dar Eminescu, prin aceste versuri, plasează dintr-o dată pe fata de Împărat În lumea cosmică și, deopotrivă, În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
capacitate de autotransformare, ele sunt tipuri umane Încremenite În starea morală pe care o ilustrează, posedă parcă ceva În plus decât există În realitate, răul devine și mai rău, urâtul devine mai urât și traiectoria continuă fără opreliște. Ele au menirea de a trezi reacția antia cititorului, de a condamna manifestarea atunci când se Întâlnește cu ea, dacă nu cumva s-a și Întâlnit și În memoria lui se trezește deja trăirea. Clasicul este un scriitor care pune un accent important pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nuvelă intitulată „Desfășurarea”, publicată se pare prin 1952, fusese atins de molimă. Dar nu e de mirare că sunt situații de-a dreptul dramatice, dacă ne gândim că mulți scriitori din generația sa, cu un anumit har și-au ratat menirea, din creația lor nu se poate salva mai nimic. Chiar scriitorii cu o puternică personalitate au fost nevoiți să facă niște compromisuri, azi În unanimitate respinse. Primul volum din romanul „Moromeții” se constituie ca o atitudine a scriitorului În raport cu lumea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ca poeții să fie scoși În afara societății, pentru că vor fi chiar Împotriva unei societăți ideale. Ca și Vasile Alecsandri, dar pe o altă treaptă, autorul comediilor a aparținut integral teatrului, a trăit În lumea acestuia, a căutat să-i Înțeleagă menirea și să-i Îndrepte demersul pe un făgaș, putând să-l proiecteze către vocația lui universală, aspirație junimistă, legat fiind de această mișcare o bună parte din exixtența lui de creator. De altfel, după cum s-a putut observa, opera dramatică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vestic. Vizita în Finlanda nu se putea încheia fără a vedea marea, drept pentru care ieșirea în larg cu un vapor cu pânze marchează sfârșitul aventurii finlandeze. 3.2.3.2.2. Ioan Meițoiu Soarele alb de la miezul nopții are menirea de a împărtăși impresiile de călătorie din Scandinavia ale lui Ioan Meițoiu. Finlanda se numără și ea printre țările nordice pe care acesta le-a vizitat. Primul contact cu Suomi se realizează prin intermediul arhipelagului Åland. Pe lângă frumusețile naturale de care
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
finlandezilor începe să se contureze în secolul XIX, atunci când în Europa se definește specificul național. În această perioadă încep să apară la Turku, apoi la Helsinki, o serie de publicații precum "Societatea de Sâmbătă"733, "Societatea Literară Finlandeză", care au menirea de a promova scrierile unor intelectuali finlandezi, în vederea militării pentru formarea unei patrii comune 734. Creatorul romanului în literatura finlandeză este considerat Aleksis Kivi, capodopera sa fiind romanul Șapte frați. Prin opera sa, el contribuie la promovarea realismului. Sub influența
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
mai rămas în minte locurile istorice pe care le-a vizitat, muzeele, parcurile, monumentele, galeriile de artă locale, arhitectura finlandeză, piețele etc. Cele mai mari satisfacții i le-au dat studenții, cu ajutorul cărora a constituit Asociația "Ciocârlia", asociație care avea menirea de a suplini într-o oarecare măsură absența lectorului român, oprit de autoritățile de la București. I-au rămas în amintire și lecturile de neuitat din Eminescu, Caragiale, Arghezi, precum și traducerile din Cioran, Mircea Eliade, Aleksis Kivi. Totodată, studenții săi au
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
asimilate și de experiența proprie, nu îl împulsionează la formularea propriilor întrebări și nu deschide calea spre continuarea conversației. Deoarece cursul conversației este în totalitate controlat de profesor, aceste întrebări stabilesc dinainte natura răspunsurilor. Conversația cu întrebări complementare care au menirea de a îndemna pe copil să se conformeze intențiilor adultului în derularea conversației și să anticipeze continuarea informațiilor din subiectul impus de profesor. În felul acesta copilului i se impune un anumit comportament, un anumit mod de gândire care nu
Strategii de orientare a interac?iunilor cu copilul deficient de auz ?n vederea declan??rii conversa?iei spontane ?i organizate by Narcisa Nistor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84349_a_85674]
-
orice individ cu studii și preocupări umaniste se simte dator și îndreptățit să dea sentințe pe orice temă de undeva, de deasupra. El a coborât cu hârzobul din sferele celeste ale spiritului, așadar trebuie să se priceapă la toate. E menirea lui. Trebuie să lumineze și să mântuiască un popor prost - căci, deși nu o spune niciodată direct, intelectualul emană prin toți porii convingerea că are în jur milioane de proști, care n-au măcar inteligența minimă necesară ca să vină să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
cei care urcă la microfon. Mereu, Selena râde și zâmbește. Ea face din interacțiuni parte din muzica sa; acestea nu distrag atenția de la actul muzical propriu-zis"14. Povestea, prin urmare, pare să continue, chiar atunci când, după cei mai mulți, și-a încheiat menirea: dacă, într-adevăr, o "poveste personală" poate constitui, de cele mai multe ori, de la Aristotel încoace, cea mai reușită modalitate atât de anunțare a subiectului, cât și de captare a atenției/bunăvoinței publicului, în mai toate întreprinderile noastre discursive, în cercetarea academică
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de orator în elaborarea actului său discursiv, în detrimentul, desigur, al altor criterii de analiză? O primă implicație salvează discursul de propria "condiție", dobândită în baza interpretărilor neo-aristoteliene inițiate de Herbert Wichelns: cu alte cuvinte, după Hill, discursul se eliberează de menirea sa tradițională, aceea de a fi eficient, "responsabilitate" pe care a purtat-o, îndelung, pentru a "conta", pentru a avea însemnătatea și calitatea de act semnificativ de oratorie. În schimb, "greutatea" se mută pe umerii oratorului, să zic așa, ale
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Black apreciase sarcina criticului neo-aristotelian de a se raporta la discurs din perspectiva (exclusivă) a caracterului său construit strategic pentru a obține anumite rezultate, de la un anumit public, într-o situație particulară. Astfel, apreciază Hill, discursul lui Nixon își realizează menirea în momentul articulării sale. În final, Forbes Hill atrage atenția asupra faptului că abordarea neo-aristoteliană nu legitimează estimarea măsurii de adevăr sau a "realității valorilor"284 implicate în discursul lui Nixon. Oricine își propune astfel de scopuri, observă, corect, criticul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Anecdota definește caracterul unei probleme în timp ce ilustrează, reiterează și scoate în evidență strategiile și ideile sale. Mitul dă structură mesajului său"531. Anecdotele sunt "povestioarele scurte, glumele sau incidentele care oferă imaginilor vizuale contrapunctul verbal"532 în retorica președintelui american. Menirea lor este, desigur, aceea de a stârni interesul publicului, însă înțelesul anecdotei "se stabilește prin raportare la un context mai larg al interpretării"533, pe care Reagan fie îl precizează în discurs, fie presupune că publicul îl cunoaște. În ambele
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
am obosit să mai gândim, cum spunea Karl Marx, va trebui să ne reamintim de retorica critică pentru a învăța, treptat, să ne adunăm puterile, mereu, pentru propriul nostru demers critic viitor. În calitate de intelectuali (particulari și unici) ne găsim, fiecare, menirea, în propriul "colțisor" cultural, pentru care înregimentarea instituțională și ideologică reprezintă nu neapărat o limitare, ci, cum ne îndeamnă McKerrow să înțelegem, însăși condiția noastră de posibilitate ca atare. Postmodernismul înseamnă însăși această revoluție pozitivă, această recuperare a porțiunilor de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
trecut sau de istorie, care sunt tot atâtea construcții discursive, care oferă, încă, "semințele" sau "germenii" posibilităților viitoare, suprapusă unei eradicări totale și tranșante a limitărilor, de dragul unor construcții ontologice, epistemologice, dar și discursive care să ofere omului locul și menirea de care se simte bine reprezentat pe scenele din toate domeniile existenței, care îl solicită. Ray McKerrow, deci, ne îndeamnă să îndrăznim: el a cucerit lumea cercetării critico-retorice. Cum putem, oare, pune, vreodată, în paranteză, lecția sa unică? Concluzii Răspunsul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
adevărul?” (Criticilor mei) Cei vechi au admis că fericirea poate fi atinsă prin cunoaștere: „Felix qui potuit cognoscere causas rerum” - fericit este acela care poate afla cauza lucrurilor (Lucretius). Intelectualul Eminescu depune eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce vine în contradicție cu deschiderea sa către valorile universale. Accentuăm însă pe moralitatea artistului și pe efortul dramatic de a-și controla, cu onestitate, întreaga aventură creatoare, politică și sentimentală, conform vocației metafizice de care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de suflete, care află puterea de a-și părăsi meseria și casa pentru a răspunde unei chemări supreme. La fel, Eminescu se simte fericit în lumea de imagini creată de fantazia ce îi guvernează tinerețea. Când îi apare cu claritate menirea sa intimă, aceea de a căuta adevărul, de a-și găsi a doua mea ființă (cum notează în marginea unui manuscris), pe drumul de la durată la eternitate, întregul său laborator poetic devine spectacolul unei căutări dramatice, un fel de purgatoriu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nevoie de religie. De aici răsare însă și marea deosebire între vechiul stat păgân și statul creștin. Statul ca product al naturii e supus acelorași legi mecanice, prezintă același complex de lupte pentru existență individuală și colectivă ca și natura. Menirea monarhiei creștine e a modera asprimea legilor inerente statului prin apărarea celui slab de exploatarea celui puternic, și în fine prin compensație. Dacă există puternici, ei cată să compenseze prin o activitate binefăcătoare puterea ce-o au asupra altora. De
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
adevărul?” (Criticilor mei) Cei vechi au admis că fericirea poate fi atinsă prin cunoaștere: „Felix qui potuit cognoscere causas rerum” - fericit este acela care poate afla cauza lucrurilor (Lucretius). Intelectualul Eminescu depune eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce vine în contradicție cu deschiderea sa către valorile universale. Accentuăm însă pe moralitatea artistului și pe efortul dramatic de a-și controla, cu onestitate, întreaga aventură creatoare, politică și sentimentală, conform vocației metafizice de care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de suflete, care află puterea de a-și părăsi meseria și casa pentru a răspunde unei chemări supreme. La fel, Eminescu se simte fericit în lumea de imagini creată de fantazia ce îi guvernează tinerețea. Când îi apare cu claritate menirea sa intimă, aceea de a căuta adevărul, de a-și găsi a doua mea ființă (cum notează în marginea unui manuscris), pe drumul de la durată la eternitate, întregul său laborator poetic devine spectacolul unei căutări dramatice, un fel de purgatoriu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nevoie de religie. De aici răsare însă și marea deosebire între vechiul stat păgân și statul creștin. Statul ca product al naturii e supus acelorași legi mecanice, prezintă același complex de lupte pentru existență individuală și colectivă ca și natura. Menirea monarhiei creștine e a modera asprimea legilor inerente statului prin apărarea celui slab de exploatarea celui puternic, și în fine prin compensație. Dacă există puternici, ei cată să compenseze prin o activitate binefăcătoare puterea ce-o au asupra altora. De
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]