4,293 matches
-
1940 a devenit membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 6 iunie 1939. La universitatea ieșeană devine profesor titular la catedra de Filosofie Generală (Epistemologie și Metafizică), Istoria Filosofiei Moderne și Contemporane (1942 - 1949). În 1943 devine membru corespondent al Academiei Române, titlu care i s-a ridicat (și nu numai lui) de către regimul comunist, în 1948. A fost co-director al revistei "Ethos" (1943 - 1946). Destituit din învățământul
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
oamenii de spirit care a aplicat legea fundamentală a dialogului cu Antichitatea. Cu toate că nu a ajuns a fi un filozof, C. Papacostea a avut multe din calitățile unui filozof al culturii. A avut de asemenea acel "idealism clasic", propovăduind gustul metafizicii. De altfel, el avea o deschidere generoasă spre istorie, poezie, etică sau psihologie cu toate că nu a scris vreo sinteză în aceste domenii.
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
ce aceștia călătoresc printr-o serie de universuri paralele. Povestea începe cu "Northern Lights", conținând mai multe elemente fantastice precum vrăjitoare și urși înarmați. Dar pe măsură ce trilogia progresează sunt adăugate elemente alegorice și din domenii precum fizică, fizică cuantică, filozofie, metafizică, filozofia religiilor și simbolism religios. Cu toate că seria a fost promovată ca adresându-se unui public tânăr, din rândul cititorilor fac parte mulți adulți. Pullman a declarat: Când mă gândesc la ce cititori mi-ar plăcea să am, nu am în
Materiile întunecate () [Corola-website/Science/308586_a_309915]
-
ca profesor de matematică, dar a fost foarte nefericit acolo, și o boală temporară în 1733 ia dat o scuză pentru a lăsa St. Petersberg. [4] El a revenit la Universitatea din Basel, unde a ocupat succesiv scaunele de medicina, metafizica și filozofia naturală până la moartea sa. [6] În luna mai, anul 1750 a fost ales membru al Societății Regale. [7] De numele său se leagă ecuația lui Bernoulli din dinamica fluidelor, motiv pentru care este considerat creatorul hidrodinamicii. Daniel Bernoulli
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
Heidegger, unul dintre primii fenomenologi care au supus criticii metoda lui Husserl. Scheler a utilizat fenomenologia pentru a studia fenomenele emoționale și intenționalitatea lor respectivă (valorile). Scheler distinge trei modalități de cunoaștere : cea inductivă, cea a structurii esențiale și cea metafizică. Cunoașterea "inductivă" este cea a științelor pozitive. Se bazează pe dominarea mediului înconjurător. Obiectul ei este realitatea și are drept obiectiv să o folosească prin intermediul tehnicii. Facultatea cognoscitivă singură nu este suficientă pentru ca noi să posedăm realitatea, deoarece realitate este
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
este rodul îmbinării rezultatelor științelor pozitive cu cele ale filozofiei, atunci când aceasta e orientată spre cunoașterea esențelor. Obiectul ei imediat îl constituie problemele de la granița științelor, cum ar fi „Ce este viața ?” și finalitatea ei este instaurarea omului în domeniul metafizicii. O contribuție fundamentală a lui Scheler a fost descrierea imensei bogății și importanțe etice pe care o deține viața emoțională a omului, care este anterioară oricărei alte forme de cunoaștere. Astfel, în „"Esența și formele simpatiei"” (1913) el folosește metoda
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
(n. 16 noiembrie 1938 - d. 23 ianuarie 2002) a fost un proeminent filosof american, în special în perioada anilor 1970 și 1980. A scris în urmatoarele domenii filosofice: filosofie politică, etică, filosofia științei, metafizică, epistemologie. Principala lui operă rămâne "Anarhie, stat și Utopie" apărută în 1974 ce a constituit un răspuns libertarian la cartea lui John Rawls "A Theory of Justice" apărută în 1971. s-a născut pe 16 noiembrie în 1938 în Brooklyn
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
decît toți poeții generației sale. El scrie o poezie orfică de incantație sonoră. Există un ritm obsedant în versurile lui de parcă o muzică îi cîntă în creier. El este un poet pentru care creația este mister. El repune în drepturi metafizica. Este și un poet oracular; un critic literar l-a comparat cu Nostradamus, ceea ce este ilar, dar nu i se poate contesta un văz care pătrunde dincolo, în esența lucrurilor și le arată fața ascunsă. Poezia lui Aurelian Tuti Dumitrescu
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
ca apa lui Thales, ca apeironul lui Anaximandru, ca aerul lui Anaximene ori ca focul Heraclitic. Pentru pitagoricieni "totul" era întruchiparea numerelor, inclusiv ceea ce noi numim noțiuni abstacte precum dreptatea, combinația, momentul oportun. Aristotel referindu-se la această metodă în Metafizica, face o remarcă critică: "dacă totul trebuie să participe la număr, se va întâmpla ca multe lucruri să fie identice". Tot Aristotel se întreabă cum pot numerele să fie la cauzele lucrurilor și evenimentelor din univers și în același timp
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
și gesturile care se petrec acolo, nediferind mult de ale noastre zilnice, împrumută de la acest timp specific, care este al eternității cu totul alte semnificații.(s.a.) Ceea ce naratorul descoperă este că în spatele substanței generată și generatoare de text se află metafizica tare a Ideilor, unde se găsesc sensurile fundamentale (idee obsesivă la Radu Petrescu). Însuși textul pe care l-a creat (Didactica nova) se integrează acestei lumi a tradiției scriiturale, al cărei adevăr transcende lumea reală. Prin această viziune, Radu Petrescu
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
fiind „conceptul omului că erou, cu propria lui fericire ca scop moral al vieții sale, cu realizarea să productivă că cea mai nobilă activitate, si cu rațiunea că singurul lui absolut”. Ea consideră obiectivismul o și a definit poziții în raport cu metafizica, epistemologia, etică, filosofia politică și estetică. În metafizica, Rând sprijinea realismul filosofic, si respingea ceea ce ea consideră a fi misticism sau supranaturalism, inclusiv toate formele de religie. În epistemologie, ea consideră toate cunoștințele că bazate pe percepția senzorială, a căror
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
fericire ca scop moral al vieții sale, cu realizarea să productivă că cea mai nobilă activitate, si cu rațiunea că singurul lui absolut”. Ea consideră obiectivismul o și a definit poziții în raport cu metafizica, epistemologia, etică, filosofia politică și estetică. În metafizica, Rând sprijinea realismul filosofic, si respingea ceea ce ea consideră a fi misticism sau supranaturalism, inclusiv toate formele de religie. În epistemologie, ea consideră toate cunoștințele că bazate pe percepția senzorială, a căror valabilitate o consideră axiomatica, si rațiunea, pe care
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
decât "x", ceea ce duce la contradicție. Richard Dawkins (2006: 83) a argumentat: Astăzi, puțini filosofi mai acceptă argumentul, majoritatea raportându-se critic la el. În România, o încercare de a reformula argumentul ontologic a fost propusă de Adrian Miroiu, în "Metafizica lumilor posibile și existența lui Dumnezeu".
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
acroamatică la Platon" (1997) si de "Configurații noetice la Platon și la Eminescu" (1998). În domeniul istoriei filosofiei i-au fost foarte apreciate cele două volume despre filosoful Nae Ionescu. Primul volum tratează gândirea religioasă a acestui faimos profesor universitar ("Metafizica lui Nae Ionescu, în unica și în dubla ei înfățișare", 2000), al doilea volum evidențiază răsfrangerile gândirii naeionesciene în creația eminenților săi discipoli ("În labirintul răsfrîngerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Țuțea, Emil Cioran, C-tin Noica, Mircea Eliade
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
crescut numărul de mektebs (școli primare). La paisprezece ani copiii învățau să citească și să scrie, precum și principiile Islamului. Cei care doreau continuarea educației puteau urma cursurile la unul dintre cele opt medreses (colegii), ale căror studii au inclus gramatica, metafizica, filosofie, astronomia și astrologia. Sub conducerea lui Soliman, Imperiul Otoman a intrat în epoca de aur a dezvoltării sale culturale. Sute de societăți imperiale artistice (numite "Hiref Ehl-i", "Comunitatea de Talente") au fost administrate din sediul imperial, Palatul Topkapî. După
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
necriticată de către Herseni, datorită noutății ei, cât și a poziției autorului, care este una prin excelență fenomenologică. De aceea, problema individului și a societății se pune în termenii comprehensiunii fenomenologice. Colaboreaza cu „Gând romanesc” • Filosofia timpului pierdut • Integrare în istorie • Metafizică și sociologie • Rubrica: Cronică sociologică Traian Herseni a dezbătut pe larg acest subiect în paginile unei prestigioase reviste de cultură interbelice, și anume Societatea de mâine. Traian Herseni a stabilit o clasificare adecvată a conceptului de distanță. În viziunea lui
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
dintre latura umană și cea divină a lui Iisus. "Arcana Caelestia" îl va inspira ulterior pe Immanuel Kant în lucrarea sa "Visurile unui vizionar" (titlul complet: "Träume einer Geistsehers, erlautert durch Träume der Metaphysik" - "Visurile unui vizionar privite prin visurile metafizicii"). În această perioadă, Swedenborg a scris opt volume explicând Apocalipsa ("Apocalypse Revealed") , alte lucrări intitulate "Divine Providence" ("Providența Divină"), "Iubirea și înțelepciunea Divină" și "Cele Patru Doctrine" - adică Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Viața și Credința. Swedenborg și-a prezentat experiențele trăite
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
admirație (precum în marinism), adică căutau maraviglia. Din acest unghi de vedere, dacă manierismul a fost prima ruptură serioasă față de Renaștere, atunci barocul este ruptura totală, poate chiar limbajul artistic total opus. Tema cunoscută a Renașterii, suferința psihologică (de ce nu, metafizică) a omului, temă într-un fel abandonată după revoluțiile în gândire provocate de Nicolaus Copernicus și Martin Luther, se regăsește în schimb în toate formele artistice în care barocul s-a manifestat, dar mai ales în literatura sa. Nu întâmplător
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
termenul de "filozofie pozitivistă", acesta a fost proclamat marele preot al pozitivismului. Auguste Comte a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază, a spiritului pozitiv. Pozitivismul, știința și filozofia pozitivă nu mai caută explicarea cauzelor obscure ale fenomenelor, ci se mulțumește cu studiul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
John Rogers Searle (AFI: []) (n. 31 iulie 1932, Denver, Colorado) este un filozof american. Principalele sale domenii de activitate sunt filozofia limbajului, filozofia minții, ontologie socială precum și părți din metafizica. Searle este profesor de filozofie la Universitatea Berkeley din California. Primele studii ale lui Searle continuau eforturile de cercetare ale profesorilor săi John Langshaw Austin și Peter Frederick Strawson. Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelor performative descrise de
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
stimulat de ruda sa, Laura Bassi, care era profesoară de Fizică la Universitate, să studieze Filosofia naturală și Matematica, precum și limbile moderne și clasice, părăsind studiile de Drept. Devine cunoscut în cercurile științifice și, în 1754 devine profesor de Logică, Metafizică și Limbă greacă la Universitatea din Reggio, de unde este chemat în 1760 la Universitatea din Modena, unde predă Filosofia precum și Matematica la Colegiul "San Carlo", intrând într-un ordin sacerdotal. Timpul liber și-l dedică problemelor de Biologie, în special
Lazzaro Spallanzani () [Corola-website/Science/299002_a_300331]
-
reeditat, cu titlul "Essai de philosophie concrète", în colecția "Idées”. Figurează pe lista autorilor interziși de către autoritățile germane. În timpul Ocupației, trăiește în zona liberă, administrată de către guvernul de la Vichy. În 1944 publică "Homo viator" la Editura Aubier. Elaborează principiile unei metafizici a speranței. Ca și Socrate, care își termina dialogul "Fedru (Phaidros)" cu o rugăciune adresată marelui Pan, Gabriel Marcel își încheie "Homo viator" cu invocarea geniului tutelar al umanității. Noua ediție este revăzută și întregită în 1963, an în care
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Plon, volumul " Le secret est dans les îles", conținând piesele "Le Dard, L'Emissaire" și "La Fin des temps". În 1968 apare volumul "Entretiens Paul Ricoeur - Gabriel Marcel" la Aubier. Publică "Pour une Sagesse tragique et son au-delà" la Plon. Metafizica marceliană se articulează din perspectiva unei ontologii de-a dreptul dramatice. În 1969 îi este decernat Premiul Erasmus, pe care îl împarte cu fizicianul Carl Friedrich von Weizsäcker. În 1971 publică, la Gallimard, opera autobiografică "En chemin, vers quel Eveil
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
identitate, cu semantică de tip tarskian, și cu deducție naturală gentzeniană pentru teoria demonstrației). Quine a apărat logica de ordinul întâi ca neparadoxală (consistentă și completă), un „exemplu de claritate, eleganță și eficiență”, și a pus-o la lucru în metafizică, în „On What There Is”: traducerea enunțurilor științifice în limbajul predicatelor de ordinul intâi, al variabilelor și cuantificatorilor este suficient pentru a determina angajamentele ontologice ale unei teorii, sau, mai faimos, „a fi înseamnă a fi valoarea unei variabile legate
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
americani de la începutul secolului trecut se declarau naturaliști, Quine a dat un suflu nou mișcării prin concentrarea pe o concepție metodologică (filosofia și științele—de la matematică și fizică până la istorie și economie—sunt continue în spectrul activităților omenești), iar nu metafizică (naturalismul era înțeles de John Dewey, Ernest Nagel și Roy W. Sellars ca opus al "supranaturalismului"). "Epistemologia naturalizată", de pildă, este un "capitol al psihologiei" prin faptul că investigația arhitecturii și dinamicii sistemelor noastre de convingeri trebuie să facă uz
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]