4,730 matches
-
În curând. Îmi amintesc un anumit apus de soare. Clopoțelul bicicletei mele era parcă de chihlimbar. Sus, deasupra muzicii negre a stâlpilor de telegraf, un evantai de nori alungiți, violet-Închis, tiviți cu roz de flamingo, stătea neclintit; totul era o miraculoasă sărbătoare a formei și culorii! Totuși apusul era pe moarte și totul În jur se Întuneca; dar chiar deasupra orizontului, Într-un spațiu limpede, turcoaz, sub un strat negru, ochiul descoperea o priveliște pe care doar un neghiob ar fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai avea cap și o fisă de pocher Înlocuia o tură care lipsea - și sentimentul produs de părăsirea Rusiei era total eclipsat de chinuitorul gând că fără Roșii sau cu Roșii, scrisorile de la Tamara vor continua să sosească, În mod miraculos și inutil, În sudul Crimeii, căutând acolo un destinatar care evadase și vor bate ostenite din aripi ca niște fluturi nedumeriți lăsați În libertate Într-o regiune nefamiliară, la o altitudine nepotrivită, Într-o floră necunoscută. Capitolul 13 1 În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cât mai mult de spațiu Într-o perioadă de timp cât mai scurtă. Înlăuntrul sufletului omenesc există plăcerea spirituală pe care i-o furnizează posibilitățile de a depăși gravitația, de a Învinge și a reproduce forța de atracție a pământului. Miraculosul paradox al obiectelor netede și rotunde care cuceresc spațiu prin simpla mișcare de rostogolire, În loc să ridice anevoios niște membre grele pentru a Înainta, a produs probabil un șoc extrem de salutar omenirii În copilăria ei. Focul de pe munte la care se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
amintiri ale mele. E foarte important ca în sufletul fiecărui om să existe un asemenea stoc de lecturi veșnic hrănitoare. * În calendarul adolescenței mele, acea seară de la sfârșitul lui mai 1954 se înscrie ca data uneia din experiențele mele clujene miraculoase. Fereastra camerei în care dormeam atunci era deschisă, stăteam cu coatele rezemate de pervaz și priveam în jos, în stradă. La ora aceea strada Matei Corvin, îngustă ca un canal, se anima brusc, de parcă cineva ar fi făcut un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că e mult mai bine, aproape sănătoasă de tot. Nu, n-am exagerat câtuși de puțin când, după un număr de ani, în timpul unei plimbări, am îndrăznit să-i spun că, văzând-o atunci, apărându-mi dintr-o dată în față, miraculos, scăldată într-un ocean de lumină, a fost de parcă „l-aș fi văzut pe însuși Dumnezeu”. * E timpul să descriu cămăruța în care lucrez la Snagov, „biroul lui Valeriu”. Este fostul antreu din față al casei începute de părinții Doinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ecvestre, altfel. Nu-i lipsește nici sabia eroului. Numai că sabia - aici e aici, subțire ca o floretă de scrimeur, ca un fir de oțel (așa mi s-a părut cel puțin mie) este ținută într-o splendidă poziție verticală, miraculos verticală. Dacă linia ei s-ar prelungi până la cer, l-ar putea „atinge” pe însuși Dumnezeu. * La Sângeorz, până aproape de miezul nopții jucând cărți (șaizecișișase) la lumină lămpii cu petrol spânzurând din tavan deasupra mesei din bucătărie, unde plita mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
existenței mele în plan istoric. Am socotit-o un dar (ca orice minune), însă, în același timp, am considerat că am meritat-o din plin. Că am plătit îndelung, din greu pentru ea. Nu puteam bănui atunci că pentru extraordinarul, miraculosul 22 decembrie 1989 va trebui să plătesc și în continuare, cu alți ani grei, insuportabili. Să plătesc îndurând alte nedreptăți, alte persecuții, alte încercări (și mai agresive) de marginalizare literară. Dacă trebuie, voi plăti, n-am încotro. Probabil că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Născătoare de Dumnezeu, Theotokos. Aleasă mireasă a Duhului Sfânt: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca, 1, 35), ea s-a mântuit înaintea mântuirii și a Mântuitorului pe care, în chip miraculos, îl va naște: „... elle a bénéficié à l’avance des mérites de la Redemption à laquelle elle a participé de si près, par son consentement” (Robert Laffont, 1991, p. 1366). Prin nașterea Răscumpărătorului, Noua Evă răscumpără păcatul primei Eve și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o infailibilitate cvasi-isterică în hotărârile pe care le ia și le impune, desprinde tâlcul profund al acestei fantastice experiențe. Talentul trebuie manifestat, transmis. Căci el ascunde în sine o taină a resurecției omului. Sunetele uriașului clopot creat într-un chip miraculos alină sufletele greu încercate de suferință ale oamenilor, în vreme ce pânze mari de ploaie (ploaia - o altă temă obsedantă a lui Tarkovski) spală pământul de rănile sale însângerate. Andrei Rubliov se va reconcilia cu semenii, se va descleșta din teribila sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
malefic ; acest caracter l-au mai avut și alte cicluri din istoria lumii. Ceea ce e malefic ține de o zare misterioasă și intră într-o zodie în care nici divinul nu e departe. Dar misterul acestor lucruri, și esența lor miraculoasă, îmbracă înfățișări firești, pe care le vedem ca profane. Ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple sub ochii noștri e absolut firesc, perfect natural și poartă niște nume de toată lumea știute. Principalul nume al seriei este Mihail Sergheievici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
s-o pună în practică, știu însă că e teribil de grea, ne incumbă de fapt la tot pasul, la tot pasul riscăm să greșim. A fi drept, ca și a ierta (ceea ce poate nu e totdeauna drept, dar transfigurează miraculos urâtele priveliști interioare) înseamnă maximul de forță a umanului ; nimic nu e omenește mai greu, când e vorba de realități și de fapte cu adevărat grave. „Fii drept !” - ușor de zis ! - presupune o atenție cumplită, un echilibru peste fire. Și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și tot haosul provocat de faptul de a fi în viață. Acolo unde sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile și trebuie să fie hrănite zilnic cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
panerul plin cu fructe ca să-mi sărute exact locul în care mă lovisem și o roșeață apăruse, roșeață care treptat se transforma în vânătaie. Acel sărut al ei, ca și suflatul ușor peste locul dureros făceau ca durerea să dispară miraculos. „Gata, a trecut!” spunea ea, râzând numai din ochii ei albastru indigo, pentru că nu-și putea permite să râdă cu gura știrbă, pe care o acoperea destul de des cu palma ei muncită de corvoadele zilnice. Era un sărut și o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
crenelat. În criptă, un înger: Mina Rosenthal, care va cânta din flaut. Birgitta (Trotzig) e pe primul loc împreună cu fiica ei, Maria, de asemenea Eva (Ström) cu soțul ei, doctorul Helge. Am fost gâtuită de emoție, dar mi-am revenit miraculos la discuția de după prelegere. Birgitta a vorbit profund despre mine, apoi Eva, cu aceeași căldură, inspirată de ce spusesem când inconștientul mă luase în brațe și devenisem calmă, plină de humor. Seara, am fost invitați la Birgitta acasă - Ulf ne aștepta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi biserica evanghelică a lui Lionel. El însuși, ca posesor de imobile moștenite, a făcut totul ca bogăția să-l deservească, trezindu-se, din cauza dezinteresului pentru „afaceri”, foarte îndatorat fiscului pentru neplata impozitelor. Dar ca „pote de Dieu” se descurcă miraculos de bine, ajutându-i chiar și pe cei săraci sau îndatorați ca mine. Visez la acea zi în care nu va fi nevoie să fac nici o datorie și să nu mă îngrijorez de fluctuațiile nebune ale dobânzilor de la bancă. A
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
al instituțiilor statului român de a nu face mai nimica pentru el. Cu toate acestea, cele mai durabile și respectate familii au fost și sunt încă cele formate din învățători. Familia Constantin și Steluța Brumă este una dintre ele. Aventura miraculoasă a întâlnirii și viețuirii lor împreună este recompusă cu talent și 8 fidelitate de fiul Aurel pe baza mai multor mărturii înregistrate în timp. * Nu lipsesc din acest roman document al epocii personajele locului, cele care făceau viața dulce-amară: revizorii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a ține cont de oameni, așa cum apele cad de pe stâncă și nu țin cont de pietrele care se prăbușesc și ele. Dacă va cădea comunismul, ce va urma? Ca și cum în seara aceea memoria mi s-ar fi activat în mod miraculos, mi-am amintit că pe vremea când eram în liceu, la ora de economie politică, am întrebat profesoara: „Ce va urma după comunism?”. Răspunsul nu l-am aflat. Întrebarea a fost considerată tendențioasă. Mi s-a scăzut nota la purtare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de contract nu se respectau așa că... Mai funcționa "piața gerovitalului", grație Anei Aslan, și mulți chilieni și chilience cu stare au trecut oceanul pentru a se trata în România. Se spune că și "generalul" ar fi utilizat "în secret" produsele miraculoase Gerovital H3. Dacă se confirmă zvonul, înseamnă că și noi am contribuit la cei 91 de ani ai săi! Am reușit în această situație să "promovăm" produse românești noi pe piață: geamuri și ARO! Am pornit la drum cu teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
meserie". Secretul era nada, respectiv râmele adunate de nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30 de crapi, întorcându-ne și cu câteva sticle de Pisco sau whisky, primite cadou de șoferul meu pentru câteva râme "miraculoase". La înapoierea din expediție, toată suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga sau mujdeiul. Era o masă pe cinste și ce nu se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
existență și circulație. Mă întreb, de altfel, la ce ar folosi să reducem o temă deja constituită, la două repere care nu ar fi suficiente pentru a defini ecuația? Mi se pare mai interesant nucleul ambelor teme, și anume caracterul miraculos specific atât psihiatriei, cât și literaturii. Ce este. altceva decât un fapt miraculos (cel puțin în actualul stadiu al științei) trecerea pe plan secund sau chiar anularea realității și adoptarea irealului ca real, fenomen predominant în psihiatrie? Oricâte explicații poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o temă deja constituită, la două repere care nu ar fi suficiente pentru a defini ecuația? Mi se pare mai interesant nucleul ambelor teme, și anume caracterul miraculos specific atât psihiatriei, cât și literaturii. Ce este. altceva decât un fapt miraculos (cel puțin în actualul stadiu al științei) trecerea pe plan secund sau chiar anularea realității și adoptarea irealului ca real, fenomen predominant în psihiatrie? Oricâte explicații poate da fiziologia contemporană acestei schimbări, caracterul ei miraculos rămâne evident, cum este miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este. altceva decât un fapt miraculos (cel puțin în actualul stadiu al științei) trecerea pe plan secund sau chiar anularea realității și adoptarea irealului ca real, fenomen predominant în psihiatrie? Oricâte explicații poate da fiziologia contemporană acestei schimbări, caracterul ei miraculos rămâne evident, cum este miraculoasă diferența între structura anatomică organică de pe o masă de disecție și aceea a aceleiași structuri, dar vie. Nebunia este încă un mister. Pentru psihologie, care se interesează, firesc, de om, este cel mai atractiv mister
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
miraculos (cel puțin în actualul stadiu al științei) trecerea pe plan secund sau chiar anularea realității și adoptarea irealului ca real, fenomen predominant în psihiatrie? Oricâte explicații poate da fiziologia contemporană acestei schimbări, caracterul ei miraculos rămâne evident, cum este miraculoasă diferența între structura anatomică organică de pe o masă de disecție și aceea a aceleiași structuri, dar vie. Nebunia este încă un mister. Pentru psihologie, care se interesează, firesc, de om, este cel mai atractiv mister. Dar și literatura, ca proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și morbid, îndepărtându-ne de temă. Oricum, diferența este tulburător de ambiguă. "Diferența dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun", vorba lui Salvador Dali. Să rămânem în domeniul omenesc al toleranței, înțelegând că nu toate faptele miraculoase ale evenimentului psihic se înscriu în anomalie, oricât de apropiate ar fi de ea, și nici viceversa. Cel mai normal ins este nebun, de multe ori în viață, măcar în timpul viselor, și cel mai nebun dintre nebuni poate fi normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și cel mai nebun dintre nebuni poate fi normal în visele somnului lui. Între psihiatrie și literatură (și în genere între psihiatrie și orice creație artistică), suntem deci într-un domeniu al incertitudinii. Dar, cum spunea André Breton, "incertitudinile determină miraculosul și miraculosul este întotdeauna frumos". De aceea, dincolo de mizeria psihică, nebunia deseori se înscrie în estetică. Pe de altă parte, frumosul tinde deseori să se exprime într-un stil care amintește morbidul, ba, frumosul devine mai frumos dacă poate sugera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]