6,924 matches
-
care îmbrățișează tot ceea ce numim bunurile acestei lumi și pe care societatea este interesată în cel mai înalt grad să i-o garanteze, căci, fără această garanție, nu există nicio muncă, fără muncă, nicio civilizație, nici măcar minimul necesar, ci doar mizerie, brigandaj și barbarie. Ei bine, domnilor, să ținem o disertație, dacă doriți, asupra acestui text. Ca și dumneavoastră, eu văd mai întâi proprietatea în faptul de a dispune liber de persoană, apoi de facultăți, în sfârșit de produsul facultăților acesteia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la interesul vostru. Grație acestei măsuri înțelepte, agricultura va prospera; noi, proprietarii, vom deveni bogați, ceea ce ne va face în stare să dăm mai mult de muncă și să vă plătim salarii bune. Fără ea noi vom fi reduși la mizerie, și ce se va întâmpla cu voi? Insula ar fi inundată de mijloace de subzistență și de material de lucru venite din afară, bărcile voastre vor fi mereu pe mare; ce calamitate națională! Este adevărat, abundența va domni în jurul vostru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu hotărâre și indiferent de cost cauza Justiției, spunându-se: "Faceți ce trebuie, indiferent ce se va întâmpla?" Spre acest lucru înclină sufletele cinstite; dar cine ar dori să își ia responsabilitatea de a arunca țara sa și umanitatea în mizerie, dezolare și moarte? Îl provoc pe oricine este convins de acest antagonism să se decidă. Mă înșel. Se va lua o decizie și inima umană este astfel făcută încât se va pune interesul înaintea conștiinței. Acest lucru este demonstrat și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se întâmplă în Anglia. Se pare că, dacă Comunismul ar fi trebuit să își găsească undeva un pământ care să îi fie favorabil, acesta ar fi trebuit să fie solul britanic. Acolo, instituțiile feudale, plasând peste tot, una în fața celeilalte, mizeria extremă și opulența extremă, trebuie să fi pregătit spiritele pentru infecția doctrinelor false. Și totuși, ce vedem noi? În timp ce acestea bulversează continentul, ele nu au tulburat nici măcar suprafața societății engleze. Chartismul 63 nu a putut să prindă rădăcini în Anglia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la nevoie să o infirme. În sfârșit, în privința rentei, schisma sa nu provine decât dintr-o falsă interpretare a doctrinei lui Ricardo, o doctrină care nu implică deloc, așa cum presupune Bastiat, "opulența progresivă a oamenilor care nu trebuie să lucreze; mizeria progresivă a oamenilor muncii"75. Dar aceste disensiuni, oricât de puțin considerabile ar fi în fond, nu sunt mai puțin arătate cu degetul în ceea ce privește forma. Rezultă de aici că, citind Armoniile, oamenii străini științei își vor face inevitabil o idee
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Drept ce? Știință, tehnică, filozofie? Poate că problema inițială ridicată de întrebarea freudiană este ce aduce ea ca deschidere asupra ființei. Deși psihanalizei i se recunoaște din ce în ce mai mult statutul de știință, situația sa în comunitatea științifică rămâne greu de determinat. Mizeria, dezgustul față de o muncă ingrată și disperarea de a nu reuși nici cu multă muncă să-ți faci o soartă plăcută aduc descurajarea, trândăvia, lenea și desfrâul. La ce-mi va folosi să mă spetesc muncind, de vreme ce tot sărac voi
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
fericirea, răsplata. Despre bucurie Carpe diem! Gaudeamus igitur! ea dintâi și singura esențială datorie a omului ar trebui să fie o neobosită justificare a bucuriei existenței, o perma nentă încercare din a face din viață și cunoaștere bucurie, în pofida tuturor mizeriilor și întunecimilor, păcatelor, neputințelor și deznădejdilor. Iată o datorie cu adevărat virilă, o misiune a omului și a omeniei. Bucuria vieții depășește cu mult confortul și sănătatea. Ea nu exclude suferința, disperarea, agonia, ci dimpotrivă, le implică. Pentru că nu înseamnă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ale discursului despre limită (istorică, hermeneutică și exegetică), paginile acestea alcătuiesc o carte fără bibliografie (nici un nume propriu și nici un citat nu există în ele), o carte inventată din gândurile, pasiunile și lecturile uitate ale autorului; și uneori chiar din mizeria vieților noastre și a istoriei petrecute în această parte a lumii. Acest discurs despre limită năzuiește de asemenea să fie o construcție și, în acest sens, el este o carte de filozofie aproape în înțelesul tradițional al cuvântului. De aceea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
propriu și deveneam din ce în ce mai conștienți că reprezentăm generația menită să preia cultura română din perioada antebelică, deci din locul care precedase dezastrul. Pe de altă parte, cărțile pe care Constantin Noica le scrisese în anii domiciliului forțat, în condiții de mizerie greu imaginabile și fără speranța de a le vedea publicate vreodată, precum și cele scrise după eliberarea sa din închisoare au început să apară an de an, aducând cu ele sunetul gândirii originale și fascinând, printr-o calitate unică a stilului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încheia cu o răzvrătire eliberatoare. Cartea purta titlul Jurnalul de la Păltiniș, cu subtitlul Un model paideic în cultura umanistă. Ea a apărut în 1983 și a marcat, pentru tânăra generație de intelectuali umaniști, o epocă. Într-un univers în care mizeria materială și morală era aproape totală, în care izolarea României începuse (se vorbea tot mai des despre "albanizarea" ei), în care programul televiziunii dura două ore, jumătate din el fiind consacrat familiei prezidențiale, în care presa, teatrul și filmul erau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
psihologic..." De aici pornind, voiam să vă spun că ne-filozofia nu știe să facă două distincții: între suflet și spirit; între intelect și rațiune și, în sfârșit, că ea nu are acces la transcendental. Psihologia a trăit întotdeauna în mizeria "sufletului" și nu a avut niciodată acces la lumea spiritului. Iar Goethe, chiar dacă avea cultură filozofică, a rămas la nivelul intelectului, și invers, fără instrucție filozofică, Brâncuși avea acces la rațiune. O bună parte din istoria filozofiei rămâne la intelect
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în conjuncție cu zvonul unor mari fapte. Și poate că tocmai estomparea acestor ritmuri paralele, istovirea minții în evenimentele nesemnificative ale zilei - și nu în curba soarelui pe un cer care te însoțește la orice ridicare a ochilor - este cheia mizeriei bucureștene. Sub soarele acesta teribil de franc, Noica începe să-mi vorbească despre preludiul morții, despre bătrânețea ca neputință. "Mi-am spus că dacă ajungi să nu mai trăiești adevărul acesta- astăzi pot face mai bine ceva decât puteam face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chestiune duhovnicească, în fața căreia rolul meu se încheie. Dar, dacă vreți să ajungeți cai de curse, puteți să mă căutați mai departe. Să nu-mi spuneți însă că lumea în care trăiți ar fi vinovată pentru nereușita voastră. Dacă există, mizeria există în primul rând în voi, în limitele voastre interioare. S-au citit cărți și la lumina felinarului." 19 noiembrie - 22 noiembrie 1980 Miercuri, 19 noiembrie 1980 Am sosit ieri-seară cu Andrei la Păltiniș, după un drum extenuant, de 12
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Globalismul care e, în fond, panteismul pierde și descinderea, și ascensiunea: totul e în tot, ordinea e dată, nu căutată, iar căutarea rămâne doar de ordin poetic. Partea este înnobilată de întreg, dar nu se poate ridica la nivelul întregului. Mizeria panteismului este că înnobilează și totodată degradează partea. Ajungi atunci la viziunea monstruoasă a lui Goethe, că doar totalitatea oamenilor înseamnă omul? Ce rost ar mai fi avut atunci Isus? Mă tem deci să nu cazi în panteism cu globalismul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-și dea, prin simplă funcționare, un conținut. Însă Maiorescu nu a greșit numai atunci când a criticat formele fără fond, ci a mai greșit încă o dată, când le-a instituit în singurul loc în care ele nu țineau: în filozofie. Mizeria lui Maiorescu, care era logician, a fost aceea de a pune pe lume forma goală acolo unde ea nu-și poate da singură conținutul. Dar de ce se întîmplă așa? De ce forma fără fond se face vinovată numai și numai în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
liniștea interioară ca să pot, până una-alta, lucra. Toate aceste gesturi, care pot fi judecate desigur ca monstruoase, își aveau însă întemeierea într-o atitudine care viza, în primul rând, propria lui persoană. A cunoscut, o bună parte din viață, mizeria, pe care nu o trăia însă nici cu voluptate, nici cu disperare, ci pur și simplu o ignora, tocmai pentru că se ignora pe sine ca ins. ("Eu nu mă iubesc", mi-a mărturisit odată. Am descoperit într-o zi că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înzestrări biologice și a știut să o plimbe peste viață și lume cu grația iresponsabilă și inconștientă pe care nu o au decât sfinții și înțelepții. A dus de fapt, o lungă vreme, începînd cu anul 1948, o viață de mizerie: zece ani de domiciliu obligatoriu la Câmpulung, apoi șase ani de închisoare dintr-o inițială condamnare de douăzeci și cinci. În timpul domiciliului obligatoriu a trăit dând meditații de matematică sau limbi străine cu cinci lei ora. A declarat însă că această perioadă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
contrazice cuvintele; realitatea reală e neglijabilă și este înghițită de o nouă realitate, cea pe care o proiectează și o instituie cuvintele. "Comunismul aduce cu el fericirea" este o propoziție adevărată în sine, care nu poate fi infirmată de toată mizeria unei țări comuniste și nici măcar de toată mizeria tuturor țărilor comuniste trecute, prezente și viitoare. Tot așa, adevărată în sine este și propoziția "tancurile sovietice au intrat în 1968 la Praga pentru a aduce pacea". Tot așa, în gura lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înghițită de o nouă realitate, cea pe care o proiectează și o instituie cuvintele. "Comunismul aduce cu el fericirea" este o propoziție adevărată în sine, care nu poate fi infirmată de toată mizeria unei țări comuniste și nici măcar de toată mizeria tuturor țărilor comuniste trecute, prezente și viitoare. Tot așa, adevărată în sine este și propoziția "tancurile sovietice au intrat în 1968 la Praga pentru a aduce pacea". Tot așa, în gura lui Radu Pantazi, secretar de partid al Academiei și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cărucioare hodorogite, turme de vaci și de oi, bătrâne îndoite din șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare. Ea era a mea, stătea lipită de mine, mistificată și devenită invizibilă prin chiar subînțelesul ei. Ea mă învăluia și o iubeam cu acea "dragoste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte. Ceea ce nu puteam să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâțenia acestei țări: case din chirpici roase de inundații, orătănii evoluând printre șoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciți ai oamenilor, guri fellinian știrbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în fața unui microfon într-o limbă stâlcită, fără nici o propoziție întreagă, fără nici un cuvânt adunat cum trebuie lângă altul; o limbă a nimănui, vestigiu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei. În fiecare seară România
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființe reale, nu sânt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit, protagoniștii unei levitații de care noi, ceilalți, nu ne mai aducem aminte decât în vis? Care pășesc, lin, pe apa cuvintelor, în vreme ce noi, ceilalți, ne înecăm în ele? Toată mizeria omenirii vine până la urmă din acest înec în cuvinte, din incapacitatea de a ține capul deasupra unui dar pe care, în principiu, am fost construiți pentru a-l putea primi, dar la înălțimea căruia, în istoria noastră de specie neîncheiată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înduioșată de regăsire a intimului meu (de la patul meu, biroul meu, bucătăria mea etc. și până la oamenii care mă propulsează în viață) și apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă, disperată și încercănată ― pe care mi-o provoacă reântâlnirea cu mizeria diversificată a locului. Fac un mic antrenament psihologic pentru a gândi lucrurile în fluiditatea lor ("eul" meu care îi leagă pe "aici" și "acolo"), în continuitatea propriului meu "destin" (dacă aș putea reîncepe să cred că am unul!), pentru a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
copii bătrâni ce pătează părul lor cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen, mai teluric în această natură ce-i zic omenească. Să ne uităm deplin sub zdreanța de purpură ce o pun ei pre profunda lor mizerie și să vedem cum faptele concrete izbesc în față acele abstracțiuni statistice ce ei le prezintă lumei și cum toată viața lor publică e o parodie. - Cele șasesprezece milioane de unguri cu care înșeală Europa sunt o minciună. Și cine
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sunt celelalte toate, Spre amăgire bune, iar nu a folosi. O! voi, care ca umbra, ca fumul care piere Plecați pe astă vale de plângeri și suspin, Pe - acest glob de 'ntuneric, de gemet, de durere, Ai mei frați în mizerii, în luptă și în chin, De ce ast' opintire și astă nebunie - Ca să aflați aceea ce nimeni zău nu știe?... Nu știți ce este astăzi... dar mâne ce va fi! Ușoare umbre treceți, încai voioase treceți Unde părinții voștri v-așteaptă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]