4,695 matches
-
Miranda a angajat‑o pe Cara când era la Marbella, anul trecut. Bona dinainte tocmai demisionase și ea m‑a pus să le trimit pe cele trei finaliste acolo ca să poată găsi imediat pe cineva. Întreab‑o, OK? Sigur, am murmurat. Și mulțumesc. Numai faptul că vorbisem despre masajele acelea și Îmi trezise pofta, așa că m‑am hotărât să mă programez și eu la unul. Nu exista nici o oră liberă decât spre seară, așa că am sunat la recepție și am comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Buricul tău Îmi face cu ochiul, zise Helen rîzÎnd. E teribil de impertinent... Buricul Impertinent! Sună ca numele unei cîrciumi de pe litoral, nu crezi? Își mișcă picioarele căscînd. Obosise mîngîind piciorul Juliei și-l lăsă să cadă. — Julia, mă iubești? murmură În timp ce-și schimbă poziția. Julia Închise din nou ochii. — Bineînțeles că te iubesc, spuse ea. Stătură un timp așa, fără să vorbească. Țevile trosneau, răcindu-se. Dintr-o parte ascunsă a instalației se auzea un pic-pic continuu. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi coborî geamul din partea ei, și-și propti cotul pe marginea lui. Cu fața În calea curentului arăta ca o fată dintr-un film american, cum Îi spusese Reggie deja. Încetinind viteza la semafor, Îi puse mîna pe coapsă și murmură admirativ: — O, dacă m-ar vedea tipii din Hendon acum! Desigur, se ținea departe de nordul Londrei. O luase de la gara Waterloo și, traversînd fluviul spre Strand, se Îndrepta spre răsărit. Aveau locurilor lor, la o oră de oraș, sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
găină pe brațele goale și Încercînd să le frece. Privi ceasul legat cu sîrmă și așteptă. Peste cincisprezece minute se auzi o bătaie ușoară În ușă. Alergă s-o deschidă, aruncîndu-și pardesiul din mers, iar Reggie se năpusti Înăuntru. — Isuse! murmură el. Locul ăsta dă pe dinafară de lume! A trebuit să stau secole pe scară, pretinzînd că-mi leg șireturile. O cameristă a trecut pe lîngă mine de două ori și mi-a aruncat o privire al naibii de curioasă. Credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vru să se ducă la el. Așa că el se ridică și Întinse mîna să-i prindă degetele, și o aduse lîngă el, trăgîndu-o de braț, așa cum marinarul trage de-o frînghie, cu o mînă peste alta. — Uită-te la mine, murmură el În timp ce făcea asta. Mă Înec. Gata, sînt terminat. SÎnt disperat, Viv. O sărută din nou, ușor la Început dar apoi, amîndoi deveniră mai serioși, aproape neînduplecați. Avîntul sentimentelor care, o clipă Înainte, i se concentrase În jurul inimii, o cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Prin casă? La naiba. Ar fi mai bine s-o luăm din loc În clipa asta. Gata, poți s-o ridici? OK. Unu, doi... În clipa cînd se simți ridicată, bătrîna deschise În sfîrșit ochii și privi uluită. — Ce faceți? murmură ea. Kay pipăi să prindă mai bine mînerul tărgii. — O să vă ducem la spital. V-ați rănit la o coastă. Dar o să vă faceți bine. — La spital? — Ați putea să stați liniștită? N-o să dureze mult, vă promit. Trebuie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai mult, se duse spre pat și se ghemui lîngă el. Helen se mișcă, deschizînd ochii, nefiind total trează, dar suficient de trează să ridice brațele și să primească un sărut. — Bună, zise ea cu o voce cam confuză. — Bună, murmură Kay. — CÎt e ceasul? — Groaznic de tîrziu - sau groaznic de devreme, nu știu care pe care. Ai stat aici tot timpul? Nu te-ai dus În adăpost? Helen clătină din cap. Aș vrea s-o fi făcut. — Nu-mi place, Kay. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dintre oamenii lui avea probleme și nu putea dormi... Stătu acolo, nemișcat, preț de un minut. — În regulă? Întrebă el foarte blînd. La Început, Duncan nu răspunse. Îi era teamă ca nu cumva să-l trezească pe Fraser. În regulă! murmură el, În cele din urmă. Și apoi, cînd văzu că Fraser nu se mișcă, adăugă: Noapte bună! — Noapte bună! răspunse domnul Mundy. Duncan Închise ochii. Cu timpul auzi bătaia tremurătoare din nou depărtîndu-se. CÎnd se uită, dunga de lumină de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În roșu fără mici pete, unde bărbații la fel ca el Îi supseseră copertele pentru a le folosi drept ruj. Duncan n-o suporta. Își luă mîncarea fără să spună nimic, și peste o clipă, ea o luă din loc, murmurînd din mers: — Ei, dar ce mai facem pe mîndrul azi! Și cînd el Îi evită din nou privirea, o văzu cum Își pune prînzul pe masă și-și atinge pieptul cu mîna; apoi Îl auzi cum se plînge prietenelor: Iubițelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stai jos. Își petrecu brațul În jurul taliei lui Helen, și se așezară. Binkie și Mickey se aplecaseră să mai facă un rînd de cocktailuri. Încă discutau despre armele secrete. — Nu cred o iotă, zicea Binkie. Raze invizibile...? — Ești bine, scumpo? murmura Kay, atingînd cu buzele obrajii lui Helen. Ai avut o zi tîmpită? — Nu prea, zise Helen. Dar a ta cum a fost? Ce-ai făcut? — Mai nimic. M-am gîndit la tine. — Mereu spui asta, remarcă Helen zîmbind. — Așa fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise Mickey scurt, uitîndu-se la Kay, pentru că știa mai multe decît Binkie. Face În continuare chestia aia, continuă Binkie, adică, mai vizitează casele bombardate? — Da, zise Helen. Mickey Își luă paharul și-și Îngustă ochii. — Ar trebui să Încerce o dată, murmură ea, să scoată pe careva de sub dărîmături. Kay rîse. Helen Își luă din nou paharul, de parcă n-ar fi cutezat să răspundă. — Fată dragă, Îi zise Binkie lui Mickey, pentru că veni vorba de scoaterea cadavrelor, ai auzit ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
La revedere Kay. Kay puse telefonul În furcă și stătu nemișcată. O văzu pe Kay sculîndu-se, terminîndu-și țigara, bîntuind neliniștită prin casă, tușind Încă o dată, probabil. Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că fluiera sau murmura cîntece vechi din muzicaluri, Daisy, Daisy sau cîntece de genul ăsta. Poate că așternea o bucată de hîrtie pe masa din salon pentru a-și lustrui pantofii. Poate că-și scotea mica trusă marinărească de cusut, amuzantă, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
instantaneu Într-unul dureros. Simți cum lacrimile i se ridică În gît, ca Înainte, cînd simțise cum i se face rău. — O, Betty, zise ea, iar vocea Îi pieri. Își duse mîna la gură și clătină capul. După o clipă, murmură: O să m-apuce plînsul, dacă-ți spun. — Ei, spuse Betty, o să plîng eu, dacă n-o faci! Apoi adăugă pe un ton mai blînd: Bine, nu sînt proastă. Cred că-mi dau seama despre ce-i vorba. Sau despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-și mozolească buzele. Aș vrea o fată simplă, voinică și proastă. O fată simplă, voinică, proastă și recunoscătoare. Știi ce-aș face cu ea, Pearce? De fapt nu vorbea cu Duncan, se adresa Întunericului și lui Însuși. Poate că murmura asta prin somn. Dar efectul era mai intim decît dacă ar fi șoptit la urechea lui Duncan. Duncan deschise ochii și privi Îndelung Întunericul fără cusur, catifelat al celulei. Noaptea era atît de lipsită de profunzime Încît i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi sfîrșit. O s-o petrecem ca lumea. O să te scot din Londra! O să te duc În Franța. Ți-ar plăcea? Helen nu răspunse. Se Întoarse spre Kay și-i susținu privirea, iar expresia ei era foarte serioasă. După o clipă murmură: — N-o să te saturi de mine, Kay, acum cînd am devenit o fată bătrînă și irascibilă? O clipă, Kay nu putu vorbi. — Ești fata mea, zise ea cu aceeași voce scăzută. N-o să mă satur niciodată de tine, știi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vorbeau. Helen Își dădu seama că n-are ce spune. Mai sorbi vin, apoi auzi zgomotele de sus: pași neregulați, scînduri care trosneau. Își dădu capul pe spate și privi În sus. Julia făcu la fel. — Vecinul meu e polonez, murmură ea. A ajuns la Londra din Întîmplare. Merge așa ore În șir. Orice veste nouă din Varșovia este mai rea decît cea precedentă, zice el. — Dumnezeule! spuse Helen. Războiul ăsta nenorocit! Crezi oare că-i adevărat ce spune toată lumea? C-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
post de jandarmi, aflat Într-una dintre colonadele de sub viaductul Holborn, un bărbat le auzi și le fluieră. — Doamnele alea două! Trebuie să aveți un batic alb sau o hîrtie, vă rugăm! În regulă, strigă Helen supusă. Dar Julia Îi murmură: — Ce-ar fi să devenim invizibile? Traversară Ludgate Circus și se Îndreptară spre capul podului. Vedeau oameni coborînd la metrou cu genți, pături și perne, și se opriră să-i observe. E cam șocant, nu-i așa, zise Helen Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să ne Întoarceam acasă. O să ne alegem cu beregatele tăiate. — Doamne, cît de agitată ești! exclamă Julia. O făcu pe Helen să meargă puțin mai departe, apoi o trase spre o deschidere Îngustă dintre două clădiri. Asta e Idol Lane, murmură ea - sau, poate că spusese, Își zise Helen, „Idomnul e Lane“. E pe-aici. Helen se trase Înapoi. — E prea Întuneric! — Dar e aici, spuse Julia. Strînsoarea alunecă de la cotul la mîna lui Helen. Îi strînse degetele și o conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei goale erau deasupra picioarelor lui Kay, iar cămașa ei de noapte din bumbac i se ridicase pînă-n brîu. SÎnii păreau relaxați și calzi sub brațul lui Kay. Kay o sărută pe creștet, o mîngîie pe păr, și apoi Îi murmură: — Presupun că ți-e teribil de somn, iubito? — Cam așa ceva. — Prea somnoroasă pentru un sărut? Helen nu răspunse. Kay Își retrase brațul. Apucă gulerul cămășii lui Helen și Îl trase ușor În jos. Își puse buzele la baza gîtului, plimbîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seama că era Înspăimîntată. — Încă mai vine, nu-i așa? spunea ea din cînd În cînd, uitîndu-se la prosopul dintre picioarele lui Viv. Tinerile ca tine, tre’ să se menajeze. Așa se zice, nu? Viv Închisese ochii. Era conștientă de ce murmura bătrîna, dar stătea țeapănă, concentrîndu-se asupra sîngelui care se scurgea din ea, Încercînd să-l Încetinească, să-l rețină, să-l Împingă Îndărăt În ea. Frica i se ridica, i se topea și sălta În valuri Întunecate. Uneori - și astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Alergă la Mickey și se Întoarse la Helen cu termosul cu apă. Căută și-și scoase batista și o umezi, și Începu să șteargă foarte delicat praful de pe fața lui Helen. Începu de la frunte și continuă spre bărbie. Închide ochii, murmură ea. Scutură genele lui Helen și apoi micile cute de lîngă nas, șanțul de deasupra buzei, colțurile gurii, obrajii și bărbia. — Kay! strigă Mickey. — Bine! Vin! Praful se risipi. Pielea de desubt era rozalie, grăsuță și uluitor de netedă. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
privește cu drag chipul fetiței Zilele babei ca în fiecare an - mai trist moșneagul Înfloresc cornii - grădina bunicilor în paragină O rândunică peste cireșul înflorit - bătrânii lăcrimează Zori în livadă - printre cireșii-nfloriți bunicul singur O cinteză cântă și bunica murmură - zi fără nori Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în zori - în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai - în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
ori Maica Domnului erau când adulați, când insultați prin vorbe grele, necugetate. O urmăream adeseori, trecând pierdută prin fața porții noastre. Uneori mă apropiam de ea cu vorbe blânde, încercând un gest de mângâiere. Atunci i se luminau ochii și buzele murmurau , Dumnezeu.. El.. cu cetele de îngeri.. El ne dă viață, El ne iubește.. Când soțul ei, ofițerul, s-a întors de pe front, era prea târziu. Femeia nu și-a mai revenit niciodată, ci a rămas dureros de captivă, într-o
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
dup-o fustă scurtă Cine nu se uită lung?! Femeia E-un emițător în noapte Și n-ai cum să n-o iubești; Ea te ține treaz cu șoapte Și te-adoarme cu povești! Concretul eternului Femeia, poveste eternă, Își murmură-n barbă, discret, Și-alături de tine, pe pernă, Eternul devine concret. Impuls La tine-alerg, când greu îmi vine, Bat drumuri și tocesc asfaltul, Vrând să mă regăsesc pe mine, Întotdeauna dau de altul. Bucătarul amoros Iubirea-i hrană și beție
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
de spate, cum am mai văzut și alte femei făcând În fața lui. Tatăl meu a fost un bărbat frumos cândva: frumos mai degrabă decât chipeș și de aceea condamnat să nu se coacă, ci să putrezească. „Tyrone Power“, obișnuia să murmure bunica mea cu drag când Îl vedea, iar eu, care eram prea mică să știu numele fostelor vedete de la Hollywood, credeam că Tyrone Power era efectul electric pe care-l avea tatăl meu asupra oamenilor, și nu un nume propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]