4,723 matches
-
ultima vreme și prestația lui e tot cea mai bună din ultima vreme. N-am crezut nimic din acest film, dar nu m-a plictisit și nu m-a indignat. Mediocritatea lui e onorabilă. Dilema Veche, octombrie 2008 Kitsch Nunta mută (Romînia, 2008), de Horațiu Mălăele Primul film realizat de Horațiu Mălăele, Nunta mută, spune povestea distrugerii satului romînesc de către comuniști. Nu încearcă s-o spună realist, ci ca pe un basm. Concepția lui Mălăele și a coscenaristului său, Adrian Lustig
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
N-am crezut nimic din acest film, dar nu m-a plictisit și nu m-a indignat. Mediocritatea lui e onorabilă. Dilema Veche, octombrie 2008 Kitsch Nunta mută (Romînia, 2008), de Horațiu Mălăele Primul film realizat de Horațiu Mălăele, Nunta mută, spune povestea distrugerii satului romînesc de către comuniști. Nu încearcă s-o spună realist, ci ca pe un basm. Concepția lui Mălăele și a coscenaristului său, Adrian Lustig, e superb servită de scenograful Mihnea Mihăilescu (Filantropica, Orient Express), care, din decorurile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
înseamnă că Mălăele i-a studiat pe Hitchcock și pe Spielberg ; dacă i-ar fi studiat, ar fi descoperit, poate, că arta cinematografică nu se face umplînd ecranul de pitici cu nas de clovn și de mirese pătate simbolic. Nunta mută e, întîi de toate, filmul unui om lipsit de cultură cinematografică. Astea fiind zise, regia lui e mai puțin stîngace decît a multor veterani. Singura lui inepție frapantă este că (mai ales în prologul plasat în prezent, cînd o echipă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bolnav de variolă ; momentul în care Vito, neavînd alte lucruri aduse de-acasă cu care să umple o cameră străină, o umple cu un cîntec sicilian. Imaginile lui Coppola au acea putere de generalizare lirică pe care o avea cinematograful mut și pe care filmul sonor rareori a mai regăsit-o ; în timp ce le privim, simțim că asistăm nu doar la începuturile unui gangster, ci la începuturile unei țări, ale unui secol și ale unei arte. Imaginile filmului italian Lumea Nouă care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
gemetele dinozauriene ale vaporului rănit. Printre ei se află și familia Mancuso, compusă din Salvatore (Vincenzo Amato), bătrîna lui mamă, Fortunata (Aurora Quattrocchi), și cei doi fii ai lui, Pietro (Filippo Pucillo) și Angelo (Francesco Casisa), dintre care primul e mut. Pornind spre Lumea Nouă, ei lasă în urmă o lume nu doar veche, ci vechi-testamentară : stînci, scaieți și tranzacții cotidiene cu supranaturalul. în primele minute de film (care au o atmosferă de elementaritate demnă de frații Taviani) i-am văzut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ceva blînd în natura lui, ceva ce nu pare să fi fost atins de corupție. Dimpotrivă, Kusturica pare corupt. Prost sau deștept, a avut cîndva talent (nu era un simplu imitator balcanic al lui Fellini, așa cum Horațiu Mălăele, în Nunta mută, e un simplu imitator al amîndurora ; imaginile lui erau în același timp felliniene și noi), dar în ultimul lui film de ficțiune ajuns și pe ecranele noastre, Viața e un miracol, prospețimea dispăruse cu totul (părea regizat de Mălăele) și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a-i cunoaște toată comoara de splendori dăltuite în piatra care a înfruntat veacurile! Nu exagerez dacă spun că mi se dilatau pupilele ochilor admirând tot ceea ce întâlneam în cale! Îmi amintesc faptul că un sfert de oră am rămas mut, extaziat în admirație atunci când am văzut monumentalitatea Catedralei din Chartres cu splendidele ei vitralii! Aici am aprins lumânări cu pioșenie deosebită, gândindu-mă la soția dispărută cu nouă ani în urmă. Nu am notat nimic din peregrinările mele de atunci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
gradul său de contrariere este maxim. Putem spune că naratorul chiar înregistrează ceea ce se află în cuprinsul câmpului său vizual, însă se întâmplă ca imaginea să nu aibă sonor sau sonorul să fie bruiat, ceea ce creează un efect de film mut, amplificând gesticulația personajelor. În mod cert, privilegiat dintre toate aceste simțuri este văzul. Naratorul vizionează scene de viață urbană, decupajele sunt aproape filmice și unite la montaj dau o impresie puternică prin eliminarea premeditărilor estetice. Transfe- rând în limbajul filmului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de o acuratețe extraordinară, prezența sce- nică a fiecărui personaj trasată decis, fără ezitare, dintr-o singură mișcare. Tabloul dramatic merită urmărit cu aten- ție. Există și aici o alternanță a momentelor cu sonor și a celor fără, a filmului mut și a celui sonor. Decupajul este abrupt și el nu permite decât presupuneri cu privire la motivațiile fiecărui actor, însă nu asta îl interesează pe narator. Decupajul merită redat integral pentru forța viziunii. „Ce să fie ?... O femeie numa-n cămașă, cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
1947 adresată lui „Nego”. „În Sibiu, ce să- ți spun ? Toate ca acum doi ani, trei ani, o sută de ani ! Cu absența ta, care l-ai golit dintr-o dată de orice agitație, a redevenit un monstru de piatră, nemișcat, mut la orice întrebări.” Într-o scrisoare anterioară (10 aprilie 1947), Radu Stanca proiecta Sibiul ca un „loc unde nu s-a întâmplat nimic”, refuzând tentația Clujului, dar introducând un ton optimist în perspectiva întâlnirii la București a celor doi prieteni
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Sarah”, Sarah Bernhardt, pe peliculă. Prima vizio- nare cu public a fraților Lumières avea loc în 1895. Ceva din senzaționalismul și fervorile romantice traversau tea- trul pentru a se instala în film. Rică Venturiano este acasă la el în filmul mut, nu gesticulația îl face caraghios, ci faptul că noi îi auzim discursul pompos. Popularitatea romantismului era generată, cum remarca Ortega y Gasset, și de mijloacele de popularizare proprii secolului al XIX-lea, romantismul devenind un „stil popular”. „Les oeuvres roman
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Pittiș rezonanțe riscante În comunism, la New York jocul actorului părea o caricatură de desen animat. Când generalii și aristocrații vechii gărzi erau condamnați la moarte și aruncați zgomotos În coșuri de gunoi, la New York, momentul amintea gaguri de film mut. La București, zgomotul brutal al capacului metalic care, Închizându-se, Înghițea carne umană, amintea de ghetouri și torturi. La români, efectele erau și nu erau comice, la americani erau doar burlești. Acasă, trei personalități În devenire, Niky Wolcz, artist unic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât cu sinele meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au năruit În amintirea mea pe tăcute, ca În filmele mute de odinioară, iar portretul bătrânei mele guvernante franțuzoaice, pe care l-am Împrumutat odată unui băiat, băgat Într-o carte, se șterge repede, acum când este inclus În descrierea unei copilării fără nici o legătură cu propria mea copilărie. Omul din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă a umflăturii Întunecate În locul unde captura lumina - totul păru pentru o clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget apăsat pe niște buze mute și apoi arătând spre ceva ce visătorul nu apucă să deslușească Înainte de a se trezi speriat. Dar deși am uitat curând acea noapte lugubră, ciudat, dar tocmai acea noapte, acea imagine multiplă - tremurul, lebădoiul, umflătura - mi-a apărut prima În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din exterior, din inima parcului - nu dinspre casă - de parcă, pentru a se Întoarce acolo, mintea ar fi spăsită ca un fiu risipitor, gata să leșine de emoție. Printr-o prismă tremurătoare, deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu umor și eleganță o temă dificilă pe care mă chinuisem s-o exprim până atunci; sau putea fi un simplu gest făcut În minte de diferitele grupe de forță reprezentate de piesele mele de șah - un fel de spectacol mut, rapid, ce sugera noi armonii și noi conflicte; indiferent ce era Însă, aparținea unei categorii de senzații deosebit de Însuflețitoare și singurul reproș pe care i-l aduc astăzi este faptul că manevrarea obsedantă a figurinelor sculptate sau a replicilor lor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
viață? Victorioși, ei ne poartă spre izbândă! Înfrânți, ei ne mântuie prin fugă! De cădem în luptă, ei ne ocrotesc cu trupul lor mare! Și ei, spre deosebire de om -, nu trădează niciodată: mor cu noi, alături, nechezând încetișor, cu o durere mută, mângâietoare... Iubiți-vă caii! Mângâiați-i! Și ei au nevoie de dragoste. Și... și nu uitați: porție dublă de ovăz! E o poruncă! Boierii stau cu capetele plecate, parcă atunci au înțeles că n-au prețuit îndeajuns pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru Moldova!" Aista-i adevărul! Mulțumirile nu le merit. Da! Da! Și eu trebuie să vă mulțumesc că luptăm împreună. Nu, nu m-ai înțeles, șoptește el cu tristețe privind lung la Maria pe ai cărei obraji se preling lacrimi mute. Trebuia să ți-o spun... Și, de ți-am greșit, te rog să mă ierți. Altfel... altfel n-am putut face. Dacă turcii... Maria zvâcnește capul, își șterge brutal lacrimile cu palmele, aproape pălmuindu-se, cu trufie imperială, rece, ascuțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă păsuiască și ei! Ce naiba?! N-oi fugi cu Țara Moldovei în straiță!... Oare Marele Domn și voievod a toată Țara Moldovei, "Buzduganul Creștinătății", n-are atâta crezământ la ei?! Juga ridică brațele către cer implorând Divinitatea într-o resemnare mută. Ca prin farmec, Ștefan se îmblânzește: Dragul meu!... Neprețuitul meu "Mare" vistiernic! Rogu-te! Mai fă o minune! Nu o dată te-ai dat peste cap, de trei ori, de șapte ori, tu știi ce-ai făcut! Mai fă o dată! Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cămașă de borangic atât de diafană că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi plăcea lui... Dar pe chipul ei, în toată ființa ei, era o încremenire mută, de statuie... Brusc, umilința rănită, zăgăzuită se dezlănțuie ca o furtună. Cu brutalitate, își smulge părul, îl răsucește și-l străpunge cu ace într-un coc cum nu-i plăcea lui. Întoarce spatele iatacului prea luminat și se trântește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mărita Doamnă... Departe... Și pentru totdeauna... Cer încă o dată iertare Măritei Doamne... Să mă ierte... Să te ierte Dumnezeu! spune Maria cu o mărinimie împărătească. Îi întoarce spatele și iese murmurând: "Fecioară"... "Neprihănită"... Voichița a rămas singură în mijlocul paraclisului. Lacrimi mute, atât timp zăgăzuite, se sparg, se preling... Îmbrățișează cu disperare icoana Maicii Domnului, hohotind: Dă-mi putere Sfântă Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în cap, ce-ar putea să mă mai mire? Vorbește! Curaj!... Laiotă-Vodă a trecut cu arme și bagaje în tabăra turcă, cu douăsprezece mii de călăreți. Îl obligă închinarea care zice: "Prieten prietenului, dușman dușmanului" Aliotmanului. Câteva clipe, Ștefan rămâne mut. În cele din urmă, bolborosește: Și el?... Încă un pumnal... Încă... Boierii izbucnesc: Trădătorul! Vânzătorul! Un nemernic. Iudă! Când te bagi în haită, urli ca lupii! Când te gândești că Măria ta l-ai făcut domn! Eu l-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria!!! Nuuu!!!... Maria a încremenit cu paharul la buze. Nu, Maria!... o imploră Ștefan. Te rog!... Nu!... și se apropie de ea, încet, ochi în ochi, cu mâna întinsă, tremurândă. Te rog... Maria fascinată, încremenită cu paharul la buze... Lacrimi mute șiroiesc pe obrajii ei, picură în cupa cu vin... Ștefan ia paharul... Varsă vinul... Îl lasă să cadă și calcă pe cioburi: Iartă-mă Maria... o imploră și îi strânge mâinile. Promite-mi că n-ai să mai... Îmi promiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bălți de sânge și-am strigat către Tine: "Ajută-mă!!... Dragul meu!! Iubitul meu Iisus! Dumnezeul meu!! Nu mă lăsa Mântuitorule!! Fă o minune!! Pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva!!"... Dar minunea nu s-a arătat. Ai rămas surd și mut. Cerul era prea departe să-mi audă plânsul. Și noi muream... muream pentru libertatea noastră, dar și pentru Crucea ta muream... Unde-i dreptatea?! Unde-i iubirea?! Unde-i adevărul?! Cum îngădui ca "ura să fie strajă vieții pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]