4,685 matches
-
copil (care să o mângâie de pierderea Persephonei) și, în același timp, ca o răzbunare împotriva lui Zeus și a olympienilor. Demeter era pe punctul de a transforma un om într-un zeu. Zeițele aveau această putere de a acorda nemurire oamenilor, și focul, sau coacerea neofitului, se număra printre cele mai reputate mijloace. Surprinsă de Metaneira, Demeter nu și-a ascuns decepția în fața prostiei oamenilor. Dar imnul nu face nici o aluzie la eventuala generalizare a acestei tehnici de obținere a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imortalizării lui Demophon, și îi va învăța pe oameni riturile sale secrete abia după ce își va fi regăsit fiica. Inițierea de tip misteric se distingea net de aceea pe care o întrerupsese Metaneira. Inițiatul în Misterele din Eleusis nu obținea nemurirea. Un foc mare ilumina la un moment dat sanctuarul din Eleusis. Dar, deși se cunosc câteva exemple de cremațiune, este puțin probabil ca focul sa fi jucat un rol direct în inițieri. Puținul pe care îl știm despre ceremoniile secrete
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cel din urmă" (Y., 31: 8). Început și sfârșit a toate, Dumnezeu este însoțit de o escortă de Ființe divine (Amesa Spenta): Așa (Justiția), Vohu Manah (Gândirea dreaptă), Armai ti (Devoțiunea), Xshathra (Domnia, puterea), Haurvatăt și Ameretăt ( Integritatea [sănătatea] și Nemurirea) 13. Zarathustra invocă și exaltă aceste Entități care-1 însoțesc pe Ahurâ Măzdă, precum în următoarea găthă: "Doamne, înțeleptule atotputernic, Devoțiune, Dreptate care faci să prospere viața, Gândire Dreaptă, Doamne, ascultați-mă: Miluiți-mă, când va veni răsplata fiecăruia" (Y. 33
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
restaurarea situației primordiale, la "transfigurarea" (fraso-keretî) lumii, operă răscumpărătoare inaugurată de preotul exemplar Zarathustra. S-ar putea spune chiar că sacrificatorul ia parte deja la lumea transfigurată 21. Starea de maga este dobândită în special prin sacrificiul haoma, al "băuturii nemuririi" pe care preotul o absoarbe în cursul ceremoniei 22. 18 Aceasta corespunde de altfel cu imaginea pe care Antichitatea greacă și-a făcut-o despre Zarathustra: filosof (după Aristoxene, Pitagora i-a fost discipol), mag, maestru de inițieri, autor de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Yima: timp de mii de ani moartea și suferința nu au existat și oamenii rămâneau veșnic tineri 63. Dar când Yima a început să rostească minciuni, xhvarena-ui său 1-a părăsit și în cele din urmă el însuși a pierdut nemurirea 64. Un alt mit eshatologic, deși independent la început, a fost integrat de către teologia zoroastriană în mitologia lui Yima: Ahură Măzdă îl previne pe Yima că o iarnă de trei ani va nimici întreaga viață pe pământ, și îi cere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ahură Măzdâ. Acest sacrificiu eshatologic repetă întrucâtva sacrificiul cosmogonic; de aceea, el este la fel de "creator". Resurecția și corolarul ei, indcstructibilitatea corpurilor, reprezintă o dezvoltare îndrăzneață a gândirii eshatologice a lui Zarathustra; e vorba, în fond, de o nouă concepție a nemuririi 70. 66 Cf. M. Mole, Culte, mythe et cosmologie, p. 120. 67 Fravasi sunt sufletele celor drepți și în același timp arhetipurile lor celeste, în calitate de "îngeri păzitori" ai credincioșilor, fravasi luptă împotriva încarnărilor Răului; izvoarele târzii îi descriu ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ea constituia o participare la spontaneitatea creatoare și libertatea îmbătătoare, la puterea supraumană și la invulnerabilitatea lui Dionysos. Comuniunea cu zeul făcea să explodeze, pentru un timp, condiția umană, dar nu reușea să producă o transmutație. Nu există aluzie la nemurire în Bacchantele, și nici într-o operă atât de târzie ca Dionysiacele lui Nonnos. Acest lucru este suficient ca să-1 deosebim pe Dionysos de Zalmoxis, cu care e comparat, și câteodată confundat, de la Rohde încoace; căci zeul geților îi "nemurea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religioasă, e mai mult, ori mai puțin indiferent dacă un asemenea simbolism este, ori nu este, "înțeles" intelectual.) Reamintim că cultul lui Sabazios, identificat cu Dionysos, prezenta deja structura unui mister ("Am scăpat de rău!"). Desigur, Bacchantele nu vorbesc despre nemurire; totuși, comuniunea, chiar provizorie cu zeul, nu era fără consecințe pentru condiția post-mortem a lui bacchos. Prezența lui Dionysos în Misterele de la Eleusis lasă să se presupună semnificația eshatologică cel puțin a unor experiențe orgiastice. Dar pornind mai ales de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exclusă, demitizarea e înțeleasă ca fiind opusă poeticului. Există însă uneori o urmă de nostalgie a poeziei idealului, a căutării sacrului, a luminii. Și atunci sonoritățile textelor meditative amintesc de lirica interbelică: "Munții își presară frunzele pe cer/ Dor de nemurire, crești în pieptul meu!/ S-a făcut întuneric în Dumnezeu:/ Pentru ultima oară, stingher,/ florile ca niște ceasornice/ întorceau privirile către soare." (În singurătatea luminii). Deși versurile exprimă dorința de a regăsi vârsta inocenței, se simte și aici apăsarea unui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ele limbajul nobil al textelor poetice și propun o schimbare de viziune: "Când o să pot atinge cu mâna un gând/din cireada care-mi defilează în rând/ în cadențatul visului răsuflet?...", "Suntem trei - cu tăcerea... Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?..." Termeni ca bolovan, cireadă, distrug voit seriozitatea textului. De fiecare dată alunecările în reverie, meditație sunt amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective asupra existenței sunt parodiate. Lamentației specifice, spaimei de moarte li
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-și fluture disperat și ridicol cele câteva file/ și, în orice caz, liniștea să amenințe ca o armă". Pretutindeni, la Geo Dumitrescu, regăsim aceeași tratare ironică a clișeelor poeziei de meditație, a tradiției interogațiilor existențiale: Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?" Lumea văzută ca intertext, criza apropiată de cea a spiritului postmodern, sub presiunea unei civilizații sufocante se regăsesc și în versurile lui Ion Caraion: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până în ziuă au ars într-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
1:1638). Bineînțeles că în acele timpuri de ambiție transcedentală a mișcării romantice în Marea Britanie, Davy se afla în procesul creației. Prin această proclamare a importanței emoției și "imaginației", Wordsworth a încercat să aprofundeze transcedentalismul, în poezii ca Odă înțelegerii nemuririi din amintirile fragedei copilării. În acest sens, literatura a preluat conotațiii de la mișcarea New Age, folosite de către transcedentaliștii americani în exprimarea propriilor idei despre literatură. De exemplu, în eseul intitulat The American Scholar, eseu scos la tipar înainte de Phi Beta
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
abstractizare a fenomenelor, mai cu seamă a celor religioase. Grecii au cuvinte de laudă la adresa lor, în special asupra modului superior în care geto-dacii tratează afecțiunile fizice și psihice și manifestă o admirație și uimire nedesmințite când abordează problema nemuririi sufletului și a vieții de după moarte. Trebuie să ne întrebăm de unde vine la greci, ei, care nu erau barbari, care-i disprețuiau pe cai care nu erau ca ei, această atitudine, dacă nu de respect, de acceptare, lângă ei, a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
grecii nu puteau admite că ceea ce nu era de sorginte grecească în spiritualitatea geților, nu era atribuit geților sau tracilor, ci inspirației și transpunerii din altă parte, din Egipt, din Orientul fabulos al mitologiei și practicilor orgiastice: „Chiar ideea de nemurire getică este trecută de Pomponius Melaă prin teoriile și prejudecățile elenistice” . Deși relatările lui Herodot sunt din auzite, de la grecii din Hellespont și Marea Neagră, fără deci, o cunoaștere pe viu, directă, nu sunt mai puțin importante, chiar dacă se face confuzia
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de inspirator” . Când Zamolxis se întoarce printre ai săi, după inițierea în ale filosofiei pythagoreice, punând în aplicare cele învățate, organizează pentru societatea distinsă a geților banchete, mese comune, în care propăvăduiește viața de după moarte și cum poate fi dobândită nemurirea. Pare că cei care-l ascultau nu erau chiar atât de convinși și atunci pune în aplicare un scenariu prin care el, Zamolxis-omul, să se transforme în zeu: se retrage într-o locuință subterană, construită ad-hoc, sau, cum zice Strabon
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și al X-lea ? Tabloul pe care-l înfpțișează D. Drăghicescu, în lucrarea amintită deja , nu este deloc încurajator: „Completați aceste însușiri prin formalismul fățarnic, gol și cu desăvârșire superficial, al credinței lor religioase, cu credința adâncă și neclintită în nemurirea sufletului, în viața viitoare, cu tot cortegiul de prejudecăți și superstiții religioase păgânești și bizar, veți avea portretul românilor din veacurile al IX-lea și al X- lea” . Să nu uităm că s-au scris multe cărți despre români de către
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de Împărat, izolată de tatăl ei Într-un castel, ca să rupă contactul cu lumea, deoarece frumusețea ei era dincolo de obișnuitul universului uman. De fata de Împărat, aflată la fereastra castelului, se Îndrăgostește Însă un zmeu. Ea Îl respinge Însă din pricina nemuririi lui. Zmeul se duce la Demiurg și-i spune că dorește să fie dezlegat de nemurire. Demiurgul refuză dorința Zmeului, iar acesta, Întors pe pământ, o vede pe fata de Împărat, alături de un pământean, tot un fecior de Împărat, cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ei era dincolo de obișnuitul universului uman. De fata de Împărat, aflată la fereastra castelului, se Îndrăgostește Însă un zmeu. Ea Îl respinge Însă din pricina nemuririi lui. Zmeul se duce la Demiurg și-i spune că dorește să fie dezlegat de nemurire. Demiurgul refuză dorința Zmeului, iar acesta, Întors pe pământ, o vede pe fata de Împărat, alături de un pământean, tot un fecior de Împărat, cu care fugise În lume. Zmeul se răzbună pe cei doi. Peste fată prăvălește o stâncă, iar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
reci/ Din lumea ce-l desparte.../ In veci Îl voi iubi și-n veci/ Va rămânea departe...". Puterea de sacrificiu a omului de geniu În numele Împlinirii idealului absolut este ilustrată de intensitatea sentimentului de iubire, care duce la renunțarea la nemurire. Acțiunea din partea a treia se desfășoară În planul cosmic și constituie În același timp, o cotă a apogeului poemului. Se pot distinge și În această parte parte trei secvențe poetice: zborul cosmic, rugăciunea, convorbirea cu Demiurgul și liberarea. Luceafărul călătorește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este Soarele Însuși. În poem Demiurgul rostește Întâia oară numele lui Hyperion; Demiurgul este cel care afirmă și cunoaște cu adevărat identitatea Luceafărului, idee ce accentuează legătura acestuia din urmă cu Demiurgul. Hyperion Îi cere Demiurgului să-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute, În numele căreia este gata de sacrificiu: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire,/ Și pentru toate dă-mi În schimb/ O oră de iubire...". Demiurgul refuză cererea lui Hyperion. Constantin Noica observă că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care afirmă și cunoaște cu adevărat identitatea Luceafărului, idee ce accentuează legătura acestuia din urmă cu Demiurgul. Hyperion Îi cere Demiurgului să-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute, În numele căreia este gata de sacrificiu: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire,/ Și pentru toate dă-mi În schimb/ O oră de iubire...". Demiurgul refuză cererea lui Hyperion. Constantin Noica observă că Hyperion cere să devină altceva, dar ca să fie altceva trebuie să se nască din nou
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fetei de Împărat. Un alt termen folosit În locul acestui substantiv ar fi fost inexpresiv. În strofa 11, substantivul „surâs” este provenit dintr-un verb, „a surâde”, evident mult mai expresiv decât „zâmbet”, sinonimul lui. „Privirea ta mă arde...” „crezământ” (40), „nemurire”, „sărutare” (41), „uitării” (58), „plânsul” (59), „Înotul” (68), „privire”, „iubire” (73), „prigoniri” (78), „cântare” (82), „durerea”, „uimirea” (92) etc Chiar dacă numărul substantivelor provenite din verbele la infinitiv și supin nu este mare În textul poemului „Luceafărul”, cele existente au darul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mare În textul poemului „Luceafărul”, cele existente au darul amplificării valorii expresive a textului. Ele relevă acțiuni, procese care au avut loc, cu un ecou deosebit În sufletul receptorului. Cele mai multe din aceste substantive apar În replicile rostite de Luceafăr (chemarea, nemurirea, sărutare, nemuririi, privire, iubire). Cătălina rostește două dintre ele: „privirea” și „uitării”, Demiurgul două: „prigoniri” și „cântare”. În final, fascinat și Cătălin de lumea nemuririi rostește cuvintele: „gândirile”, „durerea”, „iubirea”, pe care le ia, cu siguranță de la Hiperion. Adjectivul stă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
textul poemului „Luceafărul”, cele existente au darul amplificării valorii expresive a textului. Ele relevă acțiuni, procese care au avut loc, cu un ecou deosebit În sufletul receptorului. Cele mai multe din aceste substantive apar În replicile rostite de Luceafăr (chemarea, nemurirea, sărutare, nemuririi, privire, iubire). Cătălina rostește două dintre ele: „privirea” și „uitării”, Demiurgul două: „prigoniri” și „cântare”. În final, fascinat și Cătălin de lumea nemuririi rostește cuvintele: „gândirile”, „durerea”, „iubirea”, pe care le ia, cu siguranță de la Hiperion. Adjectivul stă deseori În fața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deosebit În sufletul receptorului. Cele mai multe din aceste substantive apar În replicile rostite de Luceafăr (chemarea, nemurirea, sărutare, nemuririi, privire, iubire). Cătălina rostește două dintre ele: „privirea” și „uitării”, Demiurgul două: „prigoniri” și „cântare”. În final, fascinat și Cătălin de lumea nemuririi rostește cuvintele: „gândirile”, „durerea”, „iubirea”, pe care le ia, cu siguranță de la Hiperion. Adjectivul stă deseori În fața substantivului și dă astfel acestuia o valoare expresivă deosebită. De altfel, poetul Îl așază În fața substantivului pentru că pune accent pea valoarea lui expresivă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]