5,003 matches
-
spus. — Ferească Dumnezeu de-un cutremur, că te-ngroapă de viu sub toată arhiva asta. Iar pompa hidroforului cu huruitul ei abia de l-a lăsat să ațipească, Însă de-acum va ști unde să tragă când s-o mai nimeri prin București, până la iarnă sau la toamna ailaltă, vere, cine știe ce-o mai fi până atuncea și ce s-o mai alege? Dis-de-dimineață am luat-o Împreună spre gară. O să-l conduc la gară. Era o hotărâre de moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
duce binișor, da, s-a Înviorat o dată cu sezonu’, Îi dă mâna să se depraveze, bine că ne-a dat prin cap să trecem pe la ea, iar văru’ Laur a mai găsit un loc unde-i bine primit când s-o nimeri prin București. La toamnă ori la iarnă, vere, cine știe ce-o mai fi până atuncea? Nu contează. Nu mai conta nici măcar ce a fost. Peste câțiva ani abia aveam să aflu de unde se trăgea prosperitatea aceea vremelnică a mătuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de tuburi de nu mai aveai loc să te miști printre ele, iar după ce a cumpărat Buceagul, o altă manevră deșteaptă a bătrânului a fost cea pe care Andrei i-o tot sugera Încă din prima zi când m-am nimerit În Unitate. Păi eram și io sudor, moș Victore, ce dracului, toți suntem sudori, drept pentru care am fost și eu băgat În porție și mi s-a făcut angajarea În Cooperativă. Făceam acum și eu parte din familie, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
când Dacia roșie țâșnește În mijlocul curții și ocolește În viteză grămezile de nisip și balastru. Frânele scrâșnesc, iar Viorel sare pe ușă cu o secundă Înainte ca mașina să se oprească. Așa face mereu, exhibându-și virtuozitatea În fața oricui se nimerește În preajmă. De data asta are un spectator sigur. E cineva acolo În mașină. * Canicula lipicioasă a amiezii cotropite de nori de muște parcă i-ar fi sporit buna dispoziție stăpânului nostru tânăr, Întreținută desigur și de Însoțitoarea lui, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bănuieli și n-am mai fi scăpat de el. — Acuma oricum am scăpat. Nu mai scăpam de tine, că vroiai să-l ascunzi, să-l Îngropi, parcă te tâmpiseși, zău așa. Lasă că-i mai bine c-am Întârziat. Dacă nimerea Cosmescu În urma noastră și apuca să-și bage nasu’ pe-acolo, am fi avut mai mult de furcă. — Cosmescu ce mai vroia? nu se poate abține Laur. — Cosmescu te caută, vere. Uite-l cum fuge cu limba scoasă după noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Motănica și chiar că n-aș mai fi avut ce face acolo la ea. Am plecat, am luat-o de nebun aiurea prin oraș, am zis că mă rătăcesc și nu mai puteam de picioare până să ajung să nimeresc la tine-n Bariera Vergului. Am așteptat cât am așteptat acolo la ușă-n Întuneric și dacă am văzut că nu mai vii n-am mai avut Încotro și am tras la Unitate. Nu că mi se făcuse dor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el pe saltea. Nu era probabil trecut de miezul nopții, fiindcă a mai dormit după aceea câteva ceasuri bune. Încă nu se luminase bine când m-a trezit lovindu-mă ca scos din minți cu pumnii și picioarele pe unde nimerea, zbierând că unde-s banii, cm altă treabă n-aș fi avut peste noapte decât să-l buzunăresc. Nu fusese un coșmar, ci asta era realitatea, tulbure și limpezindu-se dureros și apăsător, ca zorii acelei dimineți de decembrie pâlpâind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi și prin aceea că aveau genți și plase cu pachete de mâncare la ei. Nu erau ca noi, cu mâinile-n buzunare, câini fără stăpân, care mănâncă pe unde apucă și regulează pe unde pot și adorm unde se nimerește să-i ia somnul. Se vedea că se duc la lucru, ceea ce m-a făcut să deduc despre manifestația aia că o să se Întâmple după-amiază, după orele lor de serviciu. - N-am de unde să știu, dom’ne, dac-au tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la un birt din spatele gării. După ce ne-am ospătat astfel, am mai zăbovit destulă vreme acolo la masa aia. Ai fi zis că ne așteptăm unul pe altul, care o fi dispus să dea tonul la spart vitrine, când a nimerit În birt un prieten de-al lui Hansi. Carol Îl chema, iar Hansi părea să aibă ceva credit la el, de vreme ce mai luă un rând de halbe pentru toți, iar la sugestia lui Pepino câte o porție de iahnie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
omorât femei și copii, asasinilor! Am rupt-o toți cinci la fugă cu strigătul ăla În urechi, precedat de șuierul Împușcăturilor. Probabil că ala cu șurubelnița În spate nu omorâse Încă pe nimeni, dacă nu fusese În stare să ne nimerească pe nici unul trăgând la grămadă de la vreo zece metri depărtare. Am făcut la dreapta după primul colț și după câteva sute de metri tot la dreapta, cu Hansi la trei metri În fața unui pluton compact Încheiat de Pepino, mmmââomoarăm. Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pentru care azi se găsesc destui care s-o muște de fund, supralicitându-i generozitatea și calitățile profesionale. Cică s-ar fi Învârtit și ea la viața ei pe-acolo pe-aproape și s-a futut cu cine s-a nimerit, și cu cine i-a plăcut, și cu cine a fost nevoie, dar uite că a avut mână bună: azi ea poate să caște gura la cel puțin doi miniștri și patru parlamentari și nu mai știu câți directori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar cumpăra dac-ai aduce pe plajî. Ie ceva de nu se poate. De-o săptămână am picat și noi cu foamea-n gât, lihniți, și-am zis s-o luăm la plesneală, ce-o ieși și ce s-o nimeri și cine s-ar fi gândit? De anu’ trecut de la Paști am plecat din Caracal. Am fost În Germania și Austria, am fost și la sârbi și la unguri la muncă, da’ dacă știam, veneam direct aici de vara trecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de poimâine Încolo ne punem ca lumea pe treabă câte patru-cinci, cât o permite. Se Închină: Numai de-ar ține Dumnezeu vremea așa. * Am plecat, dar nu după Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-o nimeri acasă, iar dacă o rămâne Înțepenit prin boscheții de pe faleză și n-o să mai apucăm să-l vedem, cu atât mai bine. În drum spre centrul stațiunii, Laur mă Întrebă de două ori dacă m-am săturat, asta-l frământa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vară, a fost pentru noi ca un câine credincios și noi am vrut să-l lăsăm În tren și ne-am bătut joc de el și-am dat În el ca-ntr-un câine, așa că mai bine că s-a nimerit să se potrivească În felu’ ăsta, vere, da’ am zis că-ți iau gâtu’ cu mâna mea, păi ia-mi-l vere dacă te-ai Îmbătat din trei halbe de bere și nu mai poți și te frige la stomac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că-și varsă și sufletul din el. - Mooor! Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și genunchii pe cine se nimerea În pat lângă ea. Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l! Du-te, c-ai să-l ai pe suflet! Se urnea greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o voință ieșită din comun, abia mai șopti, cu icniri grele din piept... „ - Căpitane... m-a atacat prin spate, abia am tras focul de alarmă, apoi,.. apoi, mi-a sfârtecat pieptul... atunci am descărcat automatul, tot.. dar nu l-am nimerit.. Cu obrajii scăldați în lacrimi „Filologul” povestea tot mai greu... din ce în ce mai greu. „ - Îmi pare rău că nu ți l-am adus viu..! .. Îmi pare rău!..” „ - Ba da, Neagule... îi aici, viu..!”, se auzi glasul îngroșat, înfricoșător de îngroșat, al lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu armele întinse înainte. Întâlnindu-i privirea, toți avură o fulgerare de șovăire.. dar, în clipa următoare, instinctiv năvăliră asupra lui și, mai mult de frică, începură să-i care cu patul armei, cu pumnii peste cap.. peste unde se nimerea, strivindu-i trupul cu o ură de neînchipuit. Sub ploaia de lovituri, Baltă căzu grămadă între ei... La fiecare izbitură, el le răspundea cu un icnet și un zâmbet, cu ochii ficși într-ai lor... Era istovit, nu-și mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aici, când cineva nu vrea să-și dezvăluie celorlalți chinul lăuntric, se duce în pădure, sapă o groapă adâncă și acolo, în singurătatea aceea alveolară, dă glas tuturor obsesiilor lui. Îl ascultă doar fiarele sălbatice și gângăniile neștiutoare ce se nimeresc pe-aproape. E ca și cum și-ar vărsa răul în trupul unui zeu. Dacă nu poți să sapi această groapă, mai spune ea, e bine să mărturisești totul unei pietre sau unei plante. Cel mai nociv e să nu spui nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spaimă întunecimea apei ce se rotește într-un vârtej amețitor, format undeva în adânc. Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut pescăruși atrași acolo, dispărând în centrul ochiului aceluia absorbant și nemaiântorcându-se la suprafață. Peștii care nimeresc acolo sunt înghițiți dintr-o dată. Am aruncat un băț și a fost imediat devorat de gol. Mă încearcă o chinuitoare curiozitate: dacă m-aș arunca în bulboană, poate c-aș reuși să fiu transportat direct în centrul pământului, poate c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
La 28 mai 1941 ne-au luat, ne-au dus În adâncul Siberie. Eșalonul nostru era de 72 de vagoane și unele au fost desprinse În regiunea Omsk, altele În regiunea Tomsk și Tiumen. Noi fiind la capătul eșalonului am nimerit În regiunea autonomă Komi. Din 360 de persoane câte am fost la Început am rămas la vreo 60”. În perioada 1940-1952 au fost supuși represiunilor politice cca. 50.000 locuitori, reprezentând aproximativ 10% din totalul populației regiunii Cernăuți. Întrucât cele mai multe
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
gătea la bucătăriile de campanie, a fost o întâmplare. Ofițer de serviciu era căpitanul Andrei. M. M.: Genist, era de la Batalionul de Geniu. A fost la voi, dar pe urmă a venit la geniu, înapoi. S. B.: Și s-a nimerit atunci că s-a făcut ciorba cu fulgi de ceapă. M. M.: Da. Aveam la congelat deshidratate. S. B.: Da. Și era plină de viermi. M. M.: Cartofi deshidratați n-ați mâncat de v-ați rupt? S. B.: Ba da
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
lui Marin sau nepoata lui Nicolae Ceaușescu? Odată m-a invitat la ziua lui și m-am dus. Nu vă mai spun, când au început să curgă alde Ceaușești, și eu eram căpitan, comandant de unitate, nu știam cum să nimeresc ușa. Cu toate că oamenii erau foarte binevoitori. S. B.: Dar la evenimente nu a participat. M. M.: Nu, că a plecat atunci. De asta, la unitate, după războiul ăsta, am fost singurii care am avansat secretarul de partid și medicul stomatolog
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
față și era în unghiul mort... Sau au zis că am dat foc Bibliotecii. Cum să trag, cu spatele la Bibliotecă fiind? Al doilea aspect: clădirea, acoperișul Bibliotecii care a luat foc - nu poți înclina țeava tunului atât de mult încât să nimerești vârful acoperișului. S. B.: Trebuia să stea aproape vertical. M. M.: Păi, vedeți? Sunt chestiuni care, sigur, se-aruncă public fără dovadă. S. B.: Deci, tehnic n-aveați cum să incendiați cupola Bibliotecii. M. M.: Nu. S-au aruncat diverse
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
noaptea de Revelion, celor de la "blocurile NATO" li s-a tăiat curentul și săracii sărbătoreau la lumânare. Iar maistrul militar când vedea aprinsă lumânarea striga: " Stinge lumina!" Săracii oameni din nou suflau în lumânare. M. M.: Apoi o reaprindeau. Nu nimereau gura să mănânce. S. B.: Iar la Revelion, la popotă, am mâncat cu lumina de control, în semiîntuneric. Știu că ne-au dat friptură de vită cu piure de cartofi. Cred că și o bere. Știu că eu de la miezul
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
îl judecă. S. B.: Am înțeles. Dar de ce tocmai într-o unitate operativă din Tratatul de la Varșovia? Că nu toate unitățile făceau parte din Tratat. M. M.: De la Târgoviște erau toate. Mai era Regimentul de Tancuri al Diviziei. S-a nimerit, pentru că acum nu vreau să fiu rău, nu am de ce. S. B.: Este o întrebare. M. M.: Pentru că milițienii știau că peste drum de ei e o unitate. S. B.: Și ca să scape, probabil au zis: "Domnule, Miliția oricum era
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]