5,414 matches
-
departe de țarè pentru cine știe cât timp, în plus, mamă a intuit cè aceastè dublè întristare a ei nu-i, din pècate, invers proporționalè cu fericirea pe care ar trebui s-o simtè fiul ei înaintea nunții, Într-una din zile, ningea frumos afarè și, amintindu-mi, i-am trimis un e-mail cu mi-e dor și te iubesc și ea mi-a rèspuns rèbdare! mi-am înfrânat cu greu pornirea nervoasè de a-i scrie câteva rânduri aspre, douè zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șoptind, întrebă: ― De ce nu-mi iei tu viața? Pauză. Așteptare, o sclipire ironică de partea unuia. Surpriză, chiar încântare de partea celuilalt. Răspunsul veni tot în șoaptă: ― Hm! Aș fi putut s-o fac încă din acea dimineață dinaintea Crăciunului. Ningea atât de frumos peste întinderea câmpiei... Eram acolo, la marginea pădurii... Și iar aș fi putut s-o fac ușor la vânătoarea cu șoimi... Un accident, să zicem... Sau în atelierul meu... Puțină otravă într-o ceașcă de cafea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
beau e și mai... Știți cum...O fi știind el tata ce știe: nu insistă. Ceva-ceva știu și eu: ofițerașul a mai fost pe la noi; de două ori: tot-cu... Prima oară Însă pământul era pământ; pădurea: pădure; Încă nu ninsese, de să fie totul una. Zăpadă, ne-zăpadă, de cele două ori fusese bine: fiindcă, degeaba: se Întorsese din pădure cu mâinile goale (cu mâneca lui goală) - Însă cu toții soldații - spre deosebire de azi... Tata cântă și bate măsura În masă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
copil (mereu fiind), să știi că ți se răspunde la chemare. Așa că mă puteam Întoarce la treburile mele: spălat, micul dejun, plecatul la școală (dacă era zi de școală), rămasul acasă - când nu aveam școală, Însă afară prea ploua, prea ningea iar eu, În acel moment, n-aveam chef: de ninsoare... Ieșirea pe calidor, pentru salutul de dimineață se făcea pe orice timp: pe viscol, pe ger, așa, În cămașă de noapte și desculț - singura derogare dinspre mama, dealtfel, cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-mi zic ce-mi zic - dar nu spun; nu se cade să te uiți În jos, intri cu ochii Închiși. În curte omătul e mai ’nant de-un stat de om (acela fiind eu). De două zile nu mai ninge, de două zile ține-un geruleț pe cinste, i-a făcut omătului coajă - numai bună de scobit tunel sub ea! Din aleea lopățită pătrund În malul dealului: mă las În genunchi și lucrez cu mâinile. Scobesc, intru, pătrund, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
limpede: În ce vreme am nimerit! - și mama mea tremură foarte tare, ca la clasă, când ne arată câte ceva. La noi era cald, Înfloriseră zarzării, bâzâiau albinele, azi-mâine cânta cucul - dar pe-aici... Uite ce iarnă, pe-aici... E drept: ninge. Fiindcă munții sunt mai aproape de nouri, de asta. La noi, la Mana eram mai depărtișor de nourii de omăt. Sibiu. Ninge. Și când te gândești că suntem În martie! - și ninge. Sibiu. Toată lumea refugiată coboară. În iarnă. Cât să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era cald, Înfloriseră zarzării, bâzâiau albinele, azi-mâine cânta cucul - dar pe-aici... Uite ce iarnă, pe-aici... E drept: ninge. Fiindcă munții sunt mai aproape de nouri, de asta. La noi, la Mana eram mai depărtișor de nourii de omăt. Sibiu. Ninge. Și când te gândești că suntem În martie! - și ninge. Sibiu. Toată lumea refugiată coboară. În iarnă. Cât să fi călătorit de la Chișinău la Sibiu: o săptămână? Două? Sau nici n-am mers cu trenul, ne-am mutat, prin văzduh - cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe-aici... Uite ce iarnă, pe-aici... E drept: ninge. Fiindcă munții sunt mai aproape de nouri, de asta. La noi, la Mana eram mai depărtișor de nourii de omăt. Sibiu. Ninge. Și când te gândești că suntem În martie! - și ninge. Sibiu. Toată lumea refugiată coboară. În iarnă. Cât să fi călătorit de la Chișinău la Sibiu: o săptămână? Două? Sau nici n-am mers cu trenul, ne-am mutat, prin văzduh - cu tot cu tren - de la Chișinău la Sibiu? Suntem urcați În camioane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deplină; din bătaie, aluneca toată suflarea direct în somn; somnul spaimei și-al frigului. Madam Ortansa și Rafael se băgau și ei în cele două paturi din oficiu, îmbrăcați gros și înveliți cu câte două pături. Ieșeau aburi din respirații. Ninsese, dar încă nu se dăduse drumul la căldură, fiindcă mai era o săptămână până la întâi noiembrie. Atunci abia, madam Ortansa se foia și se răsucea sub pături preț de un sfert de oră, după care sărea din pat ca trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împintenați, dar asta n-ar fi avut cum să-i deranjeze. Joia aveau masa lor rezervată într-un separeu, lângă ușile rabatabile, căptușite cu tablă de inox, ale bucătăriei, cu vedere deschisă larg spre Podul Izvor și cheiul Dâmboviței. Azi ningea, mâine ploua și îngheța bocnă, Rafaele, vreme amestecată, de sfârșit de februarie. S-ar fi cuvenit să te bucuri, dar uite că-ți venea peste mână să te obișnuiești cu gândul: Mirela născuse, iar lui îi pica greu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
una dintre cele mai friguroase din tinerețea mea. Din fericire, între timp, lucrând la contabilitatea comandamentului, câștigam un salariu de două ori mai mare decât al unui agent fiscal, așa că mi-am putut cumpăra haine și încălțări. În februarie a nins neîntrerupt o zi și o noapte, pe urmă mereu și mereu. După câteva zile, mi-a fost cu neputință să mai plec seara acasă. Zăpada se așternuse înaltă de un stat de om, se săpaseră drumuri prin ea cu lopata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le pierdusem. — Bine că erau invitații și n-ai dat bani pe ele! încerc\ el să mă consoleze. Îmi venea să-i arunc radioul pe fereastră, dar pentru că mă durea capul, m-am culcat din nou. În luna februarie a nins de câteva ori. Spre sfârșitul lunii, m-am certat cu unul dintre studenții dintr-un an mai mare, care locuia la același etaj cu mine și până la urmă i-am dat un pumn. Individul s-a lovit cu capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ne-am așezat la masa din bucătărie, față-n față, am băut cafea și am vorbit despre vremuri trecute. A început să povestească mai multe despre Kizuki, cu toate că se poticnea și-și alegea cu greu cuvintele. Din când în când ningea, apoi iar se oprea, dar cerul nu s-a înseninat deloc în cele trei zile cât am stat acolo. La plecare, i-am spus că intenționez să o vizitez iar în martie. Am mai strâns-o o dată în brațe, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut treabă bună azi. — Da, spuse și celălalt cameraman. Am prins chestii tari. PĂcat doar că n-a reușit atacul. Da’ mai bine nu stai să te gîndești la asta. CÎteodată prindem și atacuri reușite. Numai că atunci plouă sau ninge. — Nu mai vreau să văd În viața mea vreunu’, spuse fata. Gata, am văzut despre ce-i vorba. Nimic pe lume nu m-ar mai putea convinge să văd altu’, nici de curiozitate, nici ca să fac bani de pe urma lui. Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pun de o cafea, trebuia să izbesc lichidul bocnă cu o cană din metal. Făceam dragoste și ne spălam unul pe altul într-un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uitat la ultima pagină. Era plină de încercuiri întâmplătoare, unele cuvinte erau pur și simplu tăiate. Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca o fișă clinică. Chiar în drum spre liceu vremea s-a stricat brusc. Ningea cu fulgi mari, apoși, care se topeau sub roțile mașinilor devenind mâzgă - un fel de slănină în putrefacție. Înghesuială mare în autobuzul 102. La radioul din cabina șoferului, vocea șmecheroasă a speaker-ului anunța că în Gara de Nord intrase alt tren cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țipete, blesteme. Din contră, în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau ceva. Am ezitat puțin înainte de a ieși în lumina viilor. Deodată ne-am luat inima-n dinți și ne-am aruncat afară din moarte. Fiecare pe drumul lui: unul spre rock, altul spre jazz. L XLVIII În București iar ninsese până la clanța ușii. Peste câțiva ani, troienele înalte cât un camion aveau să ajungă un mit, o ciudățenie din istoria geografiei moderne. Atunci însă, ieșeam cu o lopată de lemn lată cât fundul unui butoi și-mi croiam drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pe unele le provocam chiar eu și care nu erau trecute cu vederea de părinți. Pe altele le făceau alții, dar participam și eu. Însă îți voi spune despre marea secetă din vara anului 1946. În lunile de iarnă a nins foarte puțin, dar gerul a fost cumplit peste Moldova. Grâul, secara și orzul de toamnă semănat în toamna anului 1945, a răsărit frumos, dar din cauza lipsei de zăpadă și a gerului din lunile de iarnă ale anului 1946, ogoarele semănate
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe la începutul lunii februarie, m-am trezit cu dirigintele Mihai Ardeleanu în curte. Venise de la Huși ca să mă ducă din nou la școală, pe mine, dezertorul. Omul venise de la Huși cu trenul până în gara Curteni și de acolo pe jos. Ninsese și zăpada era destul de mare. Noroc că nu viscolise. Sub presiunea mamei și sub amenințarea că voi plăti școlarizarea, m-am întors de mână cu dirigintele la școală. Am făcut Crăciunul ca toți elevii la școală, doar de Anul Nou
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
zîmbit... Patrocle De trei zile plouă fără încetare. În prima zi a fost o ploaie călduță de primăvară, apoi s-a răcit și norii s-au instalat pe tot cerul, cît vezi cu ochii. Probabil că sus, în munte, a nins, căci vîntul care coboară acum pe vale e rece și aduce cu el miros de zăpadă. Am stat tot acest timp pe terasă, privind în zare și sorbind cu îndărătnicie aceeași cafea sleită. Prin cap mi se învîrtea aceeași întrebare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Răsăreau în aerul tare primele stele, pe când noi, la ora a șasea, cu lumina aprinsă, priveam amețiți pe tablă șirul grotesc de formule chimice, rapoartele ciudate ale numărului lui Avogadro sau figurile de cristal strâmb ale geometriei în spațiu. Alteori ningea afară de prăpădea, iar noi, privind pe ferestre în ora de română, aveam senzația ca toată sala zboară oblic în sus, cu viteză uriașă, ca o navă cosmică, în general, lumina aprinsă din clasă, contrastând cu imensitatea beznei de afară, ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
podea, să-mi duc genunchii la gură și să-mi încrucișez mâinile și picioarele, căci umplusem cu totul bolta gigantică. Din acest vis mă trezeam întotdeauna amețit de singurătate, cu sentimentul că viața mi s-a sfârșit. Deja începuse să ningă și era întuneric când ieșeam cu Gina de la liceu. Mergeam de mână, iar uneori ea își ținea mâna în buzunarul paltonului meu, fără să-mi dea drumul. Era teribil de schimbătoare, când veselă, când absentă, când de-o tristețe pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și începe să se îmbrace. Mi se pare neinteresant, de altfel sânt și în criză de timp, așa că părăsesc garsoniera, ies pe ușa blocului și mă târăsc, hidos, translucid, cu labele mele păroase ocupând tot trotuarul, pe ulițele gloduroase, întunecate, ninse din preajma blocului ei. Câțiva trecători se plimbă încoace și-ncolo prin înserare, dar el nu e. Merg mai departe, dau de șosea și cobor de-a lungul ei, pândind fiecare autobuz care, roșu și greoi ca un cărăbuș, înaintează printre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, ce ne facem acum, în cazul acesta: e vorba de o fetiță bolnavă pe care câinii tăi ar face-o să râdă, și poate i-ar grăbi însănătoșirea. Și, totuși, uite, numai pentru că ninge întruna de aseară, nu putem face nimic! Iar dacă va ninge toată noaptea asta, chiar dacă ți se va da camionul teatrului, tot nu vei mai putea ajunge până la ea... Stă departe, doamnă? întrebă întorcînd capul. - Destul de departe, răspunse Marina. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]